3,912 matches
-
fi linșat, dacă o să meargă așa înainte. Poftim, asta-i răspunderea colectivă de care vorbeai. Nu, protestă Gabriel, nu! Vai, dragă... Era una dintre expresiile pe care le întrebuința adeseori. Din nou pusese stăpânire pe ea una din fanteziile-i sinistre. Cum putea oare suporta George să-l vadă pe Adam crescând sub ochii lui? Respiră adânc, pentru a izgoni gândul; trase în plămâni aerul perfect calm care o înconjura, dar de care devenea conștientă numai în momentele când căuta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un bun cântăreț, ceva poate că mai personal din punct de vedere psihosomatic decât orice sentiment derivat din exercitarea vreunui alt talent. Dar plăcerea pe care i-o provocau triumfurile lui vocale la școală i se părea de-a dreptul sinistră, de necomparat cu satisfacția pură obținută prin munca academică. În orice caz, acum pur și simplu nu avea timp pentru cântat. Ori de câte ori îi era posibil, își ținea talentul în taină, și era furios pe el însuși că se îmbătase (ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu chiar atât de înspăimântător ca dormitoarele mari în care, în primii ani de școală, plângea noapte de noapte până adormea. Scările și palierele, încețoșate de mica ei fantomă plângătoare, pătate de lacrimile ei, îi păruseră întotdeauna a fi locuri sinistre, bântuite de stafii, deși toate acestea se topiseră acum în aburul maroniu al trecutului. Oare tristețea ei viitoare făcea ca totul să-i apară atât de tulbure și nesigur? Era greu de crezut că, în curând, avea să părăsească școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Și de câte ori se gândea la el, apărea parcă pe lume un gol lugubru, prin care fulgera ceva roșu și ceva negru. Știa, instinctiv, că asemenea gânduri sunt primejdioase, poate chiar rele. Niciodată nu-i pomenea mamei lui despre lucrurile foarte sinistre pe care le visa în legătură cu Rufus. Uneori, în vis, el însuși era Rufus. Adam nu menționa niciodată numele lui Rufus și părinții lui își imaginau că uitase cu totul de existența vărului său. Uneori, Adam se întreba dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a spus cineva la Băi că-i un fel de rudă cu Ruby. — Cu Ruby? E absolut odios. — De ce? — Pentru că face ca lucrurile să se lege între ele. Nu vreau ca lucrurile să se lege. — Dar de ce? — Orice legătură e sinistră. Nu-mi place când ceva se leagă de altceva. — Ție ți-a plăcut fetița, domnișoara Meynell? îl întrebă Gabriel pe Adam, pe care-l ajunseseră din urmă. Nu. — Nu? — Nu. Gabriel își spuse în sinea ei: „Doamne, e gelos! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era decât un nebun din California, dar un nebun periculos. Tom, însă, era în acele momente prea dominat de John Robert, prea anihilat de vraja tonului său atât de poruncitor, încât să poată vedea propunerea lui în adevărata-i lumină sinistră. Totuși, ar fi dorit din toată inima să se fi aflat în altă parte, să fie din nou liber, cum fusese înainte de a-i fi călcat pragul. Uitați-vă ce-i, spuse Tom. Haideți să discutăm lucrurile pe îndelete. Explicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Greg. Era de-a dreptul bolnav de anxietate și de presimțiri negre, străin de el însuși, de parc-ar fi trecut printr-un violent acces de gripă. Curiozitatea arzătoare care urmase întrevederii pălise sau mai curând se preschimbase în ceva sinistru, în senzația că era captiv. Continua să simtă cu intensitate că-i era cu neputință „să scape“. Efectiv nu putea (deși, așa cum îi demonstra Emma, nimic nu era mai simplu) să-i scrie lui Rozanov și să-l anunțe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
filozofului față de Whit Meynell îl elimina pe acesta din urmă cu totul din scenă, într-un fel în care nu-i fusese cu putință s-o elimine și pe Amy. Amy fusese o pată, un ghimpe, o excrescență oribilă, chiar sinistră. Whit Meynell era nimic. Nu figura nici măcar ca o umbră în tabloul în care începuse să strălucească Hattie. Totuși aneantizarea lui Whit, deși o făcuse pe Hattie mai vizibilă, nu o făcuse și mai accesibilă. Fata păruse întotdeauna să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
căsnicie nefericită“, dar nu-i asta, e mult mai mult. Faptul că și-a pierdut slujba se înțelege că l-a înrăit. Acum are timp să stea și să urzească tot felul de fantezii. Își imaginează tot felul de fantasmagorii sinistre. În trecut, cu secole în urmă, mi le povestea. Reușeați deci să comunicați în această zonă? Vrei să știi dacă eram fascinată? Da, înainte de a începe să... Să te temi de el. Să-l urăsc - sau ce-o mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fereastra salonului, în care încă nu aprinsese luminile, se simți străpunsă de un junghi de frică, asemănătoare cu cea din vis, văzând o siluetă nemișcată, plantată în mijlocul pajiștii. După o clipă, o recunoscu pe Ruby, totuși priveliștea continua să fie sinistră. Ce făcea Ruby, la ce s-o fi gândind, așa cum stătea acolo, singură și neclintită, în grădină? Mai devreme, în cursul aceleiași zile, Alex văzuse vulpea femelă zăcând lasciv, elegant, pe pajiște, în timp ce patru pui mici se zbenguiau în jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mă înspăimânți... Ultimele două cuvinte rostite de Hattie au fost imprudente. Emoțiile lui George când se strecurase în casă prin pivnița de cărbuni erau amestecate și printre ele se infiltra și teama - un excitant amalgam de neliniște și de bucurie sinistră, și acel vechi, intens simțământ de culpabilitate, inseparabil de senzația stringentă a unei datorii de împlinit. Șocul brusc al prezenței lui Hattie, atitudinea ei sfidătoare, l-au temperat în oarecare măsură, punându-l pe gânduri. Până în acel moment, gândirea fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a spurcat.“ Ceva mai devreme văzuse din nou vulpea femelă, culcată, în timp ce patru pui flocoși, de culoarea șocolatei cu lapte, cu ochi albaștri și niște cioturi de coadă, jucau leapșa pe pajiște. Acum până și această priveliște i se părea sinistră, o ferestruică tăiată, într-o altă lume, bizară, frumoasă, primejdioasă, care venea din ce în ce mai aproape de ea. Și cei de la care ar fi putut cere ajutor, George, Rozanov, erau cei mai bântuiți dintre toți. Alex privi dincolo de lăzile de gunoi, spre strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i domnișoara Meynell, atunci și când te referi la Diane trebuie să-i spui doamna Sedleigh. Nu găsești? Ce voiai să afli despre domnișoara Meynell? — Oh, George - dac-ai ști în ce bucluc am intrat - și am fost un dobitoc sinistru... nu fi supărat pe mine... mă întrebam dacă tu și Hattie sunteți... dacă vă cunoașteți... — Nu, răspunse George. Nu o cunosc. Am întâlnit-o atunci la picnicul de la mare și sâmbăta trecută, pentru aproximativ un minut, înainte de a fi ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu Rozanov sau cu George, o să-mi vină să urlu.“ Era stăpânit de nevoia de a se duce să cumpere un ziar, pentru a afla dacă Diane fusese omorâtă, dar își înfrână impulsul și transferă și acest gând în sfera sinistrelor viziuni. Își petrecu ziua nutrindu-se cu ectoplasmă. PRIVATE Pe înserate, în timp ce traversa Victoria Park, Tom, într-o stare cumplită de agitație, îmbrăcat cu fulgarinul lui și ținând în mână o umbrelă a lui Greg, se gândi la Alex, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
legat de el - tatăl lui fiind inginer hidrolog - nu accepta ideea ca gloata să-și vâre picioarele în acest Sanctum Sanctorum 1). Cetățenii ascultau asigurările pe care le oferea el, după care comentau cu și mai mare înfrigurare ipotezele lor sinistre și ridicole. După ce priviră un timp jocul capricios al uriașului jet aburind, membrii familiei McCaffrey se echipară pentru înot și plonjară în bazinul în care temperatura era aceeași ca în fiecare zi, între 26 și 28 de centigrade. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Acum aș vrea să plec. La ce etaj stați? La opt. Cu atât mai bine. După ce plec vă rog să închideți fereastra ca să nu răciți. Paaaaaa! Acest paaaaa! Rămase plutind deasupra celor doi soți îngroziți. Ușa, pardon, fereastra se mișca sinistru în balamale și un vânt rece pătrunse prin tocul de lemn așteptând răbduliu înlocuirea cu termopan, pam-pam. Moșule!!! Mo... S-a dus...Să știi că ăsta era sinucigaș profesionit dacă nu chiar mai rău.Cred că s-a făcut praf
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Tranzit spre ce? zise ea. Da, "spre ce" mă întrebam și eu privind rotocoalele de praf care îngroșau mereu ceața uscată de deasupra câmpului. Spre ce... Pădurea nu se mai zărea aproape deloc. Când atingea maximum de intensitate, vântul vuia sinistru. Am întrebat-o pe Eleonora dacă îi era frică. Ea a scuturat din cap într-un fel care putea fi interpretat oricum. Părea preocupată să urmărească dansul trâmbelor de praf. Nu știu ce mi-a venit să insist. ― Să presupunem că ar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai vreau să insist, să te simți tot timpul încolțit, în primejdie, să auzi câini lătrând la telefon, să nu vezi în jurul tău decât indivizi care te urmăresc și câini care așteaptă să te muște, să știi că acest spectacol sinistru este pus la cale cu sânge rece din culise, că cei care spărgeau becurile erau aceiași care umblau acum cu câinii și care vroiau să pună mâna cu totul pe oraș, să știi, așadar, toate astea, să vrei să scoți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din ce în ce mai puternic. Un scârțâit prelung și un scrâșnet asurzitor veneau din toate direcțiile și se amplificau înfricoșător. A urmat un fel de cutremur. Speriate, viețuitoarele au început să fugă care-ncotro. Urșii mormăiau înfiorător. Lupii urlau sinistru. Vulpile lătrau scheunat, Cerbii și căprioarele mugeau sfâșietor. Felurite păsări cârâiau pe „limba” lor și zburau încotro vedeau cu ochii. Oamenii se frăsuiau de colo- colo, neștiind ce se întâmplă. Copiii și femeile, mai ales, țipau ca în gură de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
supus dezastrului natural. în câteva minute, ecourile reverberate ale prăbușirii s-au stins încet- încet. în locul fostei grote se căsca acum a adâncitură lungă de câțiva kilometri și deosebit de largă. O covată uriașă, lungă și adâncă. Un fel de canion, sinistru de spectaculos. Ici-colo, au mai rămas mici grote, în care și-au găsit sălaș puținii supraviețuitori. Mai ales oameni. Renașterea A trebuit să treacă ceva timp pentru ca în valea căscată prin prăbușire viața să renască. Mai întâi a apărut vegetația
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
renască. Mai întâi a apărut vegetația. Firave fire de iarbă, tulpinițe ale diverselor plante, subțiri bețișoare ale diverșilor arbori ce urmau să înfrumusețeze pretutindenea. Plăpânde floricele acopereau roca amestecată cu pământ. în câțiva ani, verdele a devenit culoarea dominantă. Peisajul sinistru dispărea ca printr-o minune. Natura își vindeca rănile și se îmbrăca în haină de sărbătoare, pe care o așternea peste uriașul mormânt, în care zăcea aproape tot ce fusese viu odinioară. Oamenii care reușiseră să se salveze din cumplita
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
Ea singură mi-o luase înainte trimițîndu-mă la Mihaela ca să mă scutească de o explicație poate dureroasă pentru ea, fiindcă tot mă duceam și fără îndemnul ei. Înțelegea așa de bine unele lucruri I Drumul până în strada Triumfului (Triumfului, ― ce sinistră ironie!) l-am parcurs într-o stare vecină cu somnolența. N-aș fi vrut să ajung niciodată la destinație și totuși într-acolo mergeam, scurtând în fiecare minut distanța, apropiindu-mă neîncetat. Înregistram rece, automat, prin ferestruica mașinii, mișcarea vie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cele intelec tuale, domină calibanismul. Altfel spus, misologia. Doxofobia. Ura față de inte ligență. Alergia la cultură, frumusețe și bun-simț. Instinctualitatea bestială înzestrată din plin cu fobia la cumpătare meditativă și eleganță logică, în numele copitei, coarnelor și balelor turbate. IMGB ismul sinistru de la începutul anilor ’90 care pur și simplu turbează la ideea de elită, rafi nament, creație spirituală, armonie sufletească. Pe de-o parte, unde te întorci, dai de fatalism și disforie, de spectrul falimentului, al ratării personale și disperării colective
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
din Apusul și Centrul Europei. Am rătăcit de unul singur, într-o dimineață rece, sticlos luminoasă, de-a lungul meterezelor și șanțurilor tip Vauban, prin tuneluri misterioase, cu ca mere de tortură și drumuri de acces către tunurile fioroase, pe lângă sinistrul eșafod al tragerii pe roată a lui Horia, apoi printre uriașii cai frizieni olandezi pe care defilează garda cetății. O dimineață solitară care mi-a alimentat din plin paseismul. Totul e rezultatul unei munci uriașe de peste un deceniu. Autori: primarul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
altădată, „la festivalul sibian se aștepta și câte două ore în picioare până să ajungi la buza scenei“... Numai că, odată ieșiți la mal, înotând până la desfigurare în mareea populară, la intrarea principală ne au întâmpinat, dincolo de geam, câteva dintre sinistrele figuri de piatră din anii ceaușismului umilitor și inuman. Unul dintre paznici tocmai îi tratase de „tâmpiți“ pe cei care încercaseră să intre pe acolo. Dumnealor li se părea ceva cât se poate de normal ca, în loc să lași lumea să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]