5,099 matches
-
instituie un raport de intercondiționare. Expresie a modului de reflectare lingvistică a realității, unitățile lexicale (de natură verbală, mai ales, și adjectivală) se caracterizează, în funcție de structura lor semantică, prin trăsături (disponibilități) combinatorii (numite și valențe 3), care condiționează dezvoltarea relațiilor sintactice; ele reclamă sau numai admit anumite relații sintactice, prin care să se împlinească câmpurile semantico-sintactice din care se constituie planul semantic global al enunțului. Câmpul semantico-sintactic reprezintă o structură sintagmatică, în dezvoltarea căreia prin intermediul unei relații sintactice se introduc în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de reflectare lingvistică a realității, unitățile lexicale (de natură verbală, mai ales, și adjectivală) se caracterizează, în funcție de structura lor semantică, prin trăsături (disponibilități) combinatorii (numite și valențe 3), care condiționează dezvoltarea relațiilor sintactice; ele reclamă sau numai admit anumite relații sintactice, prin care să se împlinească câmpurile semantico-sintactice din care se constituie planul semantic global al enunțului. Câmpul semantico-sintactic reprezintă o structură sintagmatică, în dezvoltarea căreia prin intermediul unei relații sintactice se introduc în enunț componente semantice concrete, „cerute” de regent sau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
condiționează dezvoltarea relațiilor sintactice; ele reclamă sau numai admit anumite relații sintactice, prin care să se împlinească câmpurile semantico-sintactice din care se constituie planul semantic global al enunțului. Câmpul semantico-sintactic reprezintă o structură sintagmatică, în dezvoltarea căreia prin intermediul unei relații sintactice se introduc în enunț componente semantice concrete, „cerute” de regent sau adăugate în mod aleator. Astfel, câmpul semantico-sintactic al verbului a vedea este descris de dezvoltarea funcțiilor de subiect: el (etc.) și de complement direct: o floare (etc.) care vin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
direct: o floare (etc.) care vin să împlinească golurile 4 din sfera lui semantică: „El vede o floare.” Amplitudinea câmpului semantico-sintactic este determinată de particularități semantice ale termenului regent în care își au originea „golurile” de împlinit, adică valențele lui sintactice. În planul expresiei, relațiile sintactice sunt condiție și modalitate esențială a organizării unităților lexicale într-un enunț lingvistic, organizare impusă, în procesul de trecere din plan paradigmatic în plan sintagmatic, de linearitatea semnului (textului) lingvistic. În plan semantic, relațiile sintactice
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vin să împlinească golurile 4 din sfera lui semantică: „El vede o floare.” Amplitudinea câmpului semantico-sintactic este determinată de particularități semantice ale termenului regent în care își au originea „golurile” de împlinit, adică valențele lui sintactice. În planul expresiei, relațiile sintactice sunt condiție și modalitate esențială a organizării unităților lexicale într-un enunț lingvistic, organizare impusă, în procesul de trecere din plan paradigmatic în plan sintagmatic, de linearitatea semnului (textului) lingvistic. În plan semantic, relațiile sintactice sunt condiția, cadrul și sursa
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactice. În planul expresiei, relațiile sintactice sunt condiție și modalitate esențială a organizării unităților lexicale într-un enunț lingvistic, organizare impusă, în procesul de trecere din plan paradigmatic în plan sintagmatic, de linearitatea semnului (textului) lingvistic. În plan semantic, relațiile sintactice sunt condiția, cadrul și sursa dezvoltării sensurilor sintactice și morfologice, precum și cadrul împletirii acestora în constituirea sensului global al enunțului, prin care vorbitorul intră în comunicare cu un interlocutor despre realitatea extralingvistică, exprimându-și totodată și raporturile lui cu aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și modalitate esențială a organizării unităților lexicale într-un enunț lingvistic, organizare impusă, în procesul de trecere din plan paradigmatic în plan sintagmatic, de linearitatea semnului (textului) lingvistic. În plan semantic, relațiile sintactice sunt condiția, cadrul și sursa dezvoltării sensurilor sintactice și morfologice, precum și cadrul împletirii acestora în constituirea sensului global al enunțului, prin care vorbitorul intră în comunicare cu un interlocutor despre realitatea extralingvistică, exprimându-și totodată și raporturile lui cu aceasta. Prin raportul dintre planul expresiei și planul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunțului, prin care vorbitorul intră în comunicare cu un interlocutor despre realitatea extralingvistică, exprimându-și totodată și raporturile lui cu aceasta. Prin raportul dintre planul expresiei și planul lor semantic, în interpretarea lingvistică a celor două categorii de conexiuni, relațiile sintactice: a. reprezintă expresia lingvistică izomorfă a reflectării în conștiința subiectului vorbitor a unor conexiuni externe, explicite, dintre „obiecte”: carte, student ® cartea studentului; fetiță, flori, fructe, a cumpăra ® O fetiță a cumpărat flori și fructe. b. transpun în succesivitate lingvistică reflectarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
O fetiță a cumpărat flori și fructe. b. transpun în succesivitate lingvistică reflectarea în conștiința subiectului vorbitor a dinamicii interioare a „obiectelor” înscrise într-o perspectivă temporală: Mircea devine inginer. Mircea, a deveni, a fi, inginer Mircea este inginer. Relațiile sintactice din această categorie generalizează o situație semantică exprimată și prin corelația sens gramatical (categorial) - sens lexical, în interiorul unor categorii gramaticale (diateza, timpul): El a sărăcit. El a devenit sărac. El s-a îmbogățit. El a devenit bogat. c. transformă în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
El s-a îmbogățit. El a devenit bogat. c. transformă în succesivitate lingvistică conexiuni existând în simultaneitate în plan extralingvistic și care pot fi reflectate în simultaneitate în planul gândirii: floare albastră, casă mică, un copil mic și obraznic. Relațiile sintactice compensează în acest caz incapacitatea unităților lexicale (al căror plan semantic atinge, prin implicarea unui nucleu noțional, un înalt grad de esențializare) de a cuprinde și releva lingvistic toate atributele concrete ale unui „obiect”. Sintagme precum: casă mică, ladă mare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și releva lingvistic toate atributele concrete ale unui „obiect”. Sintagme precum: casă mică, ladă mare etc. au și corespondente lexicale: căsuță, lădoi etc., dar floare albastră sau viață de student etc. își pot desfășura planul semantic numai prin intermediul unei relații sintactice. d. introduc în succesivitate lingvistică conexiuni simultane în plan extralingvistic, dar descoperite în succesivitate temporală în procesul de reflectare a realității și de comunicare a cunoașterii: „Floarea este albastră.”, „Mircea, colegul Danei, a plecat ieri la mare.” Gramatica tradițională vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conexiuni simultane în plan extralingvistic, dar descoperite în succesivitate temporală în procesul de reflectare a realității și de comunicare a cunoașterii: „Floarea este albastră.”, „Mircea, colegul Danei, a plecat ieri la mare.” Gramatica tradițională vorbește în general de două raporturi sintactice principale: subordonare și coordonare. Chiar dacă se fac o serie de considerații privind specificul lor, relațiile de interdependență și de apoziție sunt cuprinse la raportul de subordonare. (Vezi Gramatica limbii române, Editura Academiei, ediția a II-a, București, vol.II 1966
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
capitol aparte (vol.II, pp. 422-427) se iau în discuție cuvintele și construcțiile incidente. În noua editie a Gramaticii limbii române, elborată sub egida Academiei ( Editura Academiei Române, București, 2005), în vol.II, intitulat Enunțul, se identifică trei categorii de relații sintactice: de dependență, de nondependență sau coordonare, de echivalență sau apozitivă. În relația de dependență (numită în continuare și de subordonare) se distinge între relația de dependență bilaterală sau de interdependență și relația de dependență unilaterală.( cf.p.17).Partea a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și de subordonare) se distinge între relația de dependență bilaterală sau de interdependență și relația de dependență unilaterală.( cf.p.17).Partea a doua a acestei noi ediții a Gramaticii este consacrată dimensiunii pragmatice a textului. Aici, în capitolul intitulat Structuri sintactice deviante, se regăsesc Constructțiile incidente (pp.738-742) din edițiile precedente. În funcție de: • modul specific de interpretare lingvistică, prin intermediul raportului limbă-gândire, a realității extralingvistice, concretizat în desfășurarea raportului dintre categoriile de sensuri din interiorul planului semantic al enunțului, • exigențe impuse de linearitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
concretizat în desfășurarea raportului dintre categoriile de sensuri din interiorul planului semantic al enunțului, • exigențe impuse de linearitatea desfășurării în enunț a semnelor lingvistice, • atitudinea subiectului vorbitor față de conținutul comunicării, organizarea enunțului se întemeiază pe cinci tipuri fundamentale de relații sintactice 5: 1. interdependență, 2. dependență, 3. coordonare, 4. apoziție, 5. incidență. Specificul lingvistic al fiecărui tip de relație sintactică este dat de natura condiționărilor 6, de expresie și semantice, implicate în selectarea semnelor lingvistice din planul paradigmatic al limbii și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în enunț a semnelor lingvistice, • atitudinea subiectului vorbitor față de conținutul comunicării, organizarea enunțului se întemeiază pe cinci tipuri fundamentale de relații sintactice 5: 1. interdependență, 2. dependență, 3. coordonare, 4. apoziție, 5. incidență. Specificul lingvistic al fiecărui tip de relație sintactică este dat de natura condiționărilor 6, de expresie și semantice, implicate în selectarea semnelor lingvistice din planul paradigmatic al limbii și în combinarea lor în plan sintagmatic. Relația de interdependență 7 se stabilește între termeni a căror asociere sintagmatică atinge
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
stabilește între termeni a căror asociere sintagmatică atinge gradul maxim de solidaritate; fiecare din cei doi termeni îl presupune și îl cere, funcțional, semantic și structural, pe celălalt; fiecare din ei impune celuilalt o anumită organizare, morfematică, prozodică și/sau sintactică. Într-o sintagmă precum „Fetița a plecat.”, verbul a plecat reclamă, din motive semantice, convertite în disponibilități combinatorii specifice, prezența unui substantiv (pronumeetc.) care să-i împlinească, pe cale sintactică, planul semantic concret. Odată intrat în relație cu acesta (substantiv sau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din ei impune celuilalt o anumită organizare, morfematică, prozodică și/sau sintactică. Într-o sintagmă precum „Fetița a plecat.”, verbul a plecat reclamă, din motive semantice, convertite în disponibilități combinatorii specifice, prezența unui substantiv (pronumeetc.) care să-i împlinească, pe cale sintactică, planul semantic concret. Odată intrat în relație cu acesta (substantiv sau pronume), verbul-predicat îi impune situarea în cazul nominativ. Substantivul fetița, apoi, devenind un complement semantic al verbului, complementul principal, cu funcție de subiect, îi impune acestuia forma de persoana a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
forma de persoana a III-a singular. Sub aspect structural, absența verbului ar duce la destrămarea (sau neconstituirea) enunțului. Absența numelui (pronumelui), însă, rămâne fără asemenea consecințe. Pe de o parte, faptul afirmă rolul central al verbului în organizarea enunțului sintactic, pe de altă parte, el se explică prin aceea că prezența numelui (pronumelui etc.)-subiect este implicită, la modul abstract, în chiar structura verbului conjugat (deci, devenit predicat), în sensul categorial și în dezinența de persoană. Relația de dependență se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trăsătură formală, corespunzând unei trăsături semantice (gramaticale, categoriale) comune. În enunțul „Vecinul meu a strâns cu ne-ndurare/ Grădini, livezi, cirezi, hambare.” (T. Arghezi), substantivele grădini, livezi, cirezi și hambare se află la același caz: acuzativ. Sub aspectul structurii enunțului sintactic, prezența unuia din termenii implicați în relația de coordonare nu e condiționată de prezența celuilalt. Relația de apoziție se dezvoltă între termeni reprezentând interpretări lingvistice din unghiuri diferite ale aceluiași „obiect” din plan referențial. În plan semantic, termenii nu depind
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin?” (M. Eminescu) cele două enunțuri componente: „Ah!... spuneți că-i omul o lumină/ Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin?” și „zise unul” sunt unități sintactice autonome. Ele nu depind unul de altul sub aspect structural. Sub aspect semantic, enunțul „naratorului” dezvoltă o relație specială de „dependență” față de enunțul „personajului”, intrarea celor două enunțuri în alcătuirea aceluiași enunț complex este asigurată de unitatea enunțării. 3. Funcții
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unul de altul sub aspect structural. Sub aspect semantic, enunțul „naratorului” dezvoltă o relație specială de „dependență” față de enunțul „personajului”, intrarea celor două enunțuri în alcătuirea aceluiași enunț complex este asigurată de unitatea enunțării. 3. Funcții sintacticetc "3. Func]ii sintactice" Indiferent de modul specific de interpretare lingvistică a lumii extraverbale, relațiile sintactice iau naștere din momentul în care, prin desfășurarea celor două operații fundamentale ale procesului de comunicare lingvistică: selecția semnelor lingvistice din planul paradigmatic al limbii și combinarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o relație specială de „dependență” față de enunțul „personajului”, intrarea celor două enunțuri în alcătuirea aceluiași enunț complex este asigurată de unitatea enunțării. 3. Funcții sintacticetc "3. Func]ii sintactice" Indiferent de modul specific de interpretare lingvistică a lumii extraverbale, relațiile sintactice iau naștere din momentul în care, prin desfășurarea celor două operații fundamentale ale procesului de comunicare lingvistică: selecția semnelor lingvistice din planul paradigmatic al limbii și combinarea lor în plan sintagmatic, cel puțin două unități lexicale se asociază în interiorul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
momentul în care, prin desfășurarea celor două operații fundamentale ale procesului de comunicare lingvistică: selecția semnelor lingvistice din planul paradigmatic al limbii și combinarea lor în plan sintagmatic, cel puțin două unități lexicale se asociază în interiorul unei sintagme (în înțeles sintactic), determinând împletirea sensurilor lexicale cu sensuri gramaticale și desfășurarea dinamicii general-particular, esențială comunicării lingvistice. Sintagma, fără a fi o unitate sintactică minimală, cum se interpretează curent, ci o condiție a realizării enunțului și a diferitelor unități structurale (propoziție, frază), se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
limbii și combinarea lor în plan sintagmatic, cel puțin două unități lexicale se asociază în interiorul unei sintagme (în înțeles sintactic), determinând împletirea sensurilor lexicale cu sensuri gramaticale și desfășurarea dinamicii general-particular, esențială comunicării lingvistice. Sintagma, fără a fi o unitate sintactică minimală, cum se interpretează curent, ci o condiție a realizării enunțului și a diferitelor unități structurale (propoziție, frază), se impune - prin aceasta - ca structura lingvistică specifică în (și prin) care nivelul lexical al limbii se include nivelului sintactic, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]