3,963 matches
-
să cad, dar cineva m-a apucat de braț, trăgându-mă în sus, în timp ce toată lumea o luase la goană înapoi, în direcția străzii Arató, am mai auzit-o pe tanti Ani țipând, ajutor, ajutor, nu faceți una ca asta, dar sirenele se apropiaseră destul cât să nu se mai deslușească nici un alt sunet, și nici eu nu m-am mai uitat în urmă, rupând-o la fugă înspre casă, auzindu-mi numai sângele cum îmi tot bubuie-n urechi, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Albul rochiei Îi sublinia tenul sidefiu și Îi punea În valoare pletele bogate, de un blond venețian, de obicei Împletite, care i se rostogoleau pe umeri și coborau pînă la talie. Un păr de zînă, spunea Christian, logodnicul ei. O sirenă cu ochi verzi, care puteau să le sucească mințile tuturor marinarilor din lume. Bărbații pe care Îi cunoscuse Înaintea lui Îi spuseseră că e frumoasă. Astăzi, le dădea crezare. ZÎmbi timid necunoscutei care o privea din oglindă. Apoi se Încruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și sună-mă de Îndată ce ai ceva concret. Oricît de fugară fusese, Încruntătura lui Franck nu-i scăpă. - E vreo problemă? - Nu știam că tu ești cea care conduce ancheta, răspunse el prudent. Tocmai voia să mai adauge ceva cînd răsună sirena bacului, anunțînd iminenta plecare. Marie se despărți de el văzînd că mama ei și cu Loïc coborau de pe bac. Voia să se ducă lîngă ei cînd Christian urcă la bord. Inima tinerei polițiste se strînse văzîndu-i chipul cu trăsăturile schimonosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-l sune În mai multe rînduri de cînd cu ciocnirea din familie, dar mobilul lui era mereu ocupat. - Îl Însoțesc pe Gildas pînă la Brest, spuse el simplu. Și o sărută ușor pe obraz cînd sună pentru ultima oară sirena. O clipă mai tîrziu, Marie Își dădu seama că nu-i propusese să vină cu el. O mică mulțime se strînsese În fața locului de Îmbarcare. Doar la ultima sărbătoare a Solzului de pe insulă se mai adunase În port atîta suflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tu mai curînd decît Fersen. - Doar nu crezi totuși că el e cel care a... se Înecă Loïc. - Nu, nu-mi pot imagina așa ceva... Însă dispariția lui și descoperirea hainelor pline de sînge nu pledează În favoarea lui... Se Întrerupse auzind sirena unuia din vehiculele jandarmeriei. Fără să mai aștepte, Loïc alergă la mașină, În care se năpusti. Marie Îl privi În timp ce demara și simți brațul tatălui ei luînd-o pe după umeri. - Nu-l lăsa pe fratele tău singur. E imprevizibil. Mă descurc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cel cu glugă neagră și cu coasa pe umăr alunecau fără Întoarcere În lumea de dincolo. O rază palidă redesenă marginile realului, zînele se făcură nevăzute În pietrele de granit, vîrcolacii dispărură sub landă. Sunetul scurt ca un muget al sirenei primului bac vesti ziua. Anne puse o cafea fierbinte pe tejgheaua barului, În fața lui Christian. Cu chipul Întunecat, skipperul nici măcar n-auzea cuvintele de Îmbărbătare pe care i le adresa sora lui: Marie avea Încă timp să vină, iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu mai vreau să-i aud numele, i-o tăie el Îndepărtîndu-se. Marie ieși pe balconul camerei, punîndu-și haina de piele. Părul, Împletit cuminte Într-o coadă grea, Îi degaja chipul, accentuîndu-i paloarea; dormise totuși prea puțin. Se crispă auzind sirena bacului și se abținu să se miște. Și-l Închipui pe Christian, pe pasarelă, Întorcîndu-se spre chei Într-o ultimă mișcare de speranță. Răsună ultima avertizare a sirenei. Marie Își făcu sînge rău imaginîndu-și sentimentul de abandon, de trădare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi degaja chipul, accentuîndu-i paloarea; dormise totuși prea puțin. Se crispă auzind sirena bacului și se abținu să se miște. Și-l Închipui pe Christian, pe pasarelă, Întorcîndu-se spre chei Într-o ultimă mișcare de speranță. Răsună ultima avertizare a sirenei. Marie Își făcu sînge rău imaginîndu-și sentimentul de abandon, de trădare pe care cu siguranță el Îl trăia. Încercă să pună capăt supliciului făcînd energic stînga-mprejur pentru a se Întoarce În cameră. Își luă holsterul, Îl pregăti, strecură arma Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea răspunzătoare pentru toate? strigă el. - Pentru Marie, Cel de Sus va judeca... Anne Bréhat Îi adresă o privire grăitoare. - Că doar asta stă scris pe biletul lăsat victimelor, nu e așa? Replica usturătoare a lui Fersen fu acoperită de sirena bacului, care anunța plecarea iminentă a navetei spre Brest. Marie Își luă geanta de voiaj de pe bancheta din spate a mașinii și, după o ultimă privire spre Anne, care făcea deja cale-ntoarsă, se Îndreptă spre locul de Îmbarcare. Lucas o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea cu simplitate. Nu numai că nu m-am ținut de cuvînt, dar ultima oară cînd ne-am văzut nu m-am purtat frumos cu el. Ajunseseră la piciorul pasarelei. Întinse mîna după geanta de voiaj ca să i-o Înapoieze. Sirena bacului răsună din nou. Minutele erau numărate. - El este cel care nu s-a purtat corect cu dumneata! Cuvintele erau de acum slobozite. Nu mai putea da Înapoi. - Tipul ăsta e un netrebnic, Marie. Ea Îi smulse geanta din mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prea tare? Fiul lui Arthus se ciocni cu privirea fratelui său și holbă ochii, pricepînd la cine făcea aluzie. - Nu... nu... Era gata să urle cînd Ryan Îi puse violent mîna peste gură. Ecoul semnalului În doi timpi al unei sirene le ajunse la urechi, amplificîndu-se. Armelle chemase poliția cînd, după ce scotocise una cîte una Încăperile castelului, fusese nevoită să admită că soțul ei dispăruse. - N-ar fi plecat niciodată fără să mă prevină, le explică ea, extrem de neliniștită, lui Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vreau eu este ca tu să fii fericită, Marie, murmură el. Ochii lui albaștri erau adînciți În orbite de cearcăne adînci. Marie simți că i se strînge inima. - Am să trec În cursul serii, făgădui ea. - Te aștept deja. Răsună sirena care anunța plecarea iminentă a bacului. TÎnăra femeie Îi zîmbi scurt, apoi se Îndepărtă. O urmări din ochi, o văzu ajungînd lîngă polițistul atît de detestat care o aștepta la piciorul pasarelei, o văzu urcînd Împreună cu el la bordul bacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
privirile care se aținteau asupra ei. Părinții, Christian, Lucas... Grăbi pasul, ajunse la pasarelă aproape alergînd și urcă pe bac. Veni să se sprijine de bastingaj, alături de Lucas. O simți rezemîndu-se de el, lipindu-se cu umărul și cu șoldul. Sirena bacului răsună. Vibrația motoarelor Începu să toarcă surd, bacul dădu Înapoi și se desprinse de chei, făcînd vîrtejuri În apa portului. Fără să schimbe o vorbă, văzură goeleta Îndreptîndu-se rapid spre larg, Christian se deslușea limpede În spatele cîrmei. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se culcară. El Își trecu brațul pe după mijlocul Christianei; adormiră. 8 Bruno se trezi primul. Sus, În arbori, cânta o pasăre. Christiane se dezvelise În timpul nopții. Avea fese frumoase, Încă rotunde, foarte excitante. Bruno Își aminti o frază din Mica sirenă, avea acasă un disc vechi cu Cântecul mateloților interpretat de Frații Jacques. După ce, din dragoste pentru prinț, Îndurase toate Încercările, renunțase la voce, la ținutul natal, la frumoasa-i coadă de sirenă, totul În speranța de a deveni o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
excitante. Bruno Își aminti o frază din Mica sirenă, avea acasă un disc vechi cu Cântecul mateloților interpretat de Frații Jacques. După ce, din dragoste pentru prinț, Îndurase toate Încercările, renunțase la voce, la ținutul natal, la frumoasa-i coadă de sirenă, totul În speranța de a deveni o femeie adevărată, furtuna o aruncă În toiul nopții pe o plajă; acolo, mica sirenă bea elixirul vrăjitoarei. Se simțea sfâșiată În două, suferința era atât de cumplită că-și pierdea cunoștința. Urmau câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
După ce, din dragoste pentru prinț, Îndurase toate Încercările, renunțase la voce, la ținutul natal, la frumoasa-i coadă de sirenă, totul În speranța de a deveni o femeie adevărată, furtuna o aruncă În toiul nopții pe o plajă; acolo, mica sirenă bea elixirul vrăjitoarei. Se simțea sfâșiată În două, suferința era atât de cumplită că-și pierdea cunoștința. Urmau câteva acorduri muzicale foarte diferite, care păreau să marcheze o schimbare de decor; apoi o voce pronunța fraza care-l impresionase atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
etajul șapte. A murit pe loc...”, rosti cu o satisfacție bizară o femeie de lângă el. Sosi o ambulanță, doi bărbați coborâră o targă. În clipa când ridicau trupul, Bruno zări craniul explodat, Își Întoarse privirea. Ambulanța porni În urlete de sirenă. Astfel sfârși prima iubire a lui Bruno. Vara lui ’76 a fost probabil perioada cea mai cumplită din viața lui; Împlinise douăzeci de ani. Canicula era sufocantă, nici măcar noaptea nu aducea un strop de răcoare; sub acest aspect, vara lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că nu e acasă, și nici măcar nu mi-a mulțumit. Așteaptă pînă pun paharul jos În siguranță, după care deschide ușa. — Gata ? — Gata. Lissy trage aer În piept adînc, după care deschide ușa de la garderobă. Instantaneu, Începe să țiuie o sirenă asurzitoare. Ni-noo ni-noo ni-noo... — Shit ! zice, Închizînd repede ușa. Shit ! Cum naiba o fi făcut chestia asta ? — Eu tot mă duc ! zic agitată. Fă-o să tacă. Fă-o să tacă ! Nu știu cum ! Probabil e nevoie de un cod special ! Începem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
urmă de umor. Dă-te naibii jos de pe piciorul meu ! se rățoiește la unul dintre copii, și cei trei Încep să țipe Încîntați. — Mami, dar nu e nevoie să cheltui nici un penny, murmură Artemis, trecînd pe lîngă mine Îmbrăcată În sirenă, În compania unei femei cu aer de generăleasă, care are pe cap o pălărie uriașă. — Artemis, draga mea, nu e nevoie să sari așa ! tună aceasta. Ce ciudat. CÎnd Îi vezi cu familiile lor, oameni sînt cu totul altfel. Slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să crape În altă parte - În taxi sau În avion! S‑a sculat cu noaptea În cap ca să ne vadă plecând. Au apărut și vecinii noștri francezi. Probabil că fuseseră treziți din somn, cu o noapte Înainte, de ambulanța cu sirenele și cu farurile ei. Ne‑au făcut urări de bine și și‑au luat rămas‑bun cu căldură și mâhnire. Până la urmă, oameni foarte la locul lor. Salutul de bun‑rămas al proprietăresei voia să spună: „Du‑te Învârtindu‑te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
am negociat prostește, am căzut de acord să călătoresc ca pasager În ambulanță. - S‑a făcut! a exclamat doctorul Andras. Dar acum avem nevoie urgentă de dumneavoastră aici. Așadar, așezat lângă șofer, am plecat În ambulanța cu lumini rotitoare și sirene țipătoare către camera de urgență. Acolo am fost descărcat pe un pat cu rotile și dus Într‑un colț unde am fost consultat de câțiva medici. Nu am cunoștințe coerente despre ce a urmat. Îmi amintesc doar că am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
chiar ar fi căzut de sus. (Se ridică și se agită în jurul gropii.) Să fi căzut aici, inert, într-o baltă de sânge... Spectatorii ar fi crezut că e un truc ieftin și atunci... (Iluminat.) Închipuiți-vă un sunet de sirenă, groaznic, niște tipi în halate albe năvălind de acolo, să zicem... Și noi toți, îngroziți, ajutându-i să-l pună pe Grubi pe targă și ieșind cu ei, afară. Sunetul unei mașini care se îndepărtează și gata... Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ce tâmpit! PARASCHIV: Ți-am promis, ți-am promis... MACABEUS ( În punctul de sus al morbidității și excitației.): Ia dă-ți pantalonii jos! PARASCHIV (Nebun.): Trompeta, unde-i trompeta? (Urletele Apocalipsei; sunetele pot sugera un raid aerian, se pot auzi sirenele unui oraș în flăcări.) MACABEUS (Trăgând de hainele lui PARASCHIV, răsturnându-l pe jos.): Omoară-mă, omoară-mă! PARASCHIV (Ripostând, trăgându-se, urlând.): Vreau să ies, vreau să mă duc... (Se smulge și se repede spre scară.) MACABEUS ( Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a cărui lamă poate fi văzută pătrunzând în interiorul încăperii. Personajul va lucra mult timp până va reuși să deschidă chepengul. Pe fondul acestor eforturi se apropie apocalipsa. Zguduituri ușoare, apoi tot mai violente, explozii îndepărtate, explozii apropiindu-se, urletele unor sirene etc., totul în crescendo și cu pauze lungi. MACABEUS (Zvâcnește prin somn.): Au venit? PARASCHIV (Tresare prin somn, își schimbă poziția.): Nu. MACABEUS (Agitat în somn; își trage cioturile mâinilor de pe trupul celuilalt.): Au venit? Au venit? PARASCHIV (Gest de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
trase în țepe de fier patru cadavre violacee. De sus cade o ploaie acidă și iată-le înviind ca să se chinuie și să țipe din nou, răsucindu-se cu mațele pe afară în proțapurile de oțel. Undeva se aude o sirenă și luminile roșii ale unui ceas electronic anunță ora exactă. Fă, dă-te mai încolo să-ți gâcesc de bărbat. Ia lasă nu te mai preface că te știu io cum ești. Și geometria se reașează ușor-ușurel peste parcul Plumbuita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]