19,058 matches
-
acupunctură, ajutându-mă să elimin din energiile negative, acumulate În ultima perioadă. În plimbările mele, mă Întâlneam, de multe ori, cu o fetișcană de doisprezece-treisprezece ani, ce și purta pașii cu sfioșenie pe alei. De asemenea, nu lipsea de la nicio slujbă religioasă. Maica A. mi-a spus că și mama ei este la mănăstire și s a călugărit. Mare mi-a fost mirarea. Aveam să aflu Întreaga poveste chiar de la ea, mai spre seară, când am găsit-o citind „Cireșarii”, la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aripi și căuta să zboare, nu era loc în el destul pentru a putea intra tot frumosul și plăcutul pe care îl trăiam. Uitasem de timp. În fiecare slovă, pe care o puteam înțelege, descopeream o lume nouă. La sfârșitul slujbei, după ce luasem anafura și aghiazma, ieșirăm afară. Ardeam de nerăbdare să ieșim în drum și să las să explodeze bomba de emoții pe care o țineam în suflet. Făcurăm câțiva pași spre poartă când o femeie o strigă pe vecina
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
muncitori ca ei și cinstiți. Baza educației și a moralei din familie erau valorile creștine. Părinții aveau credință temeinică în Dumnezeu, trăind creștinește și-i învățaseră și pe copiii lor să trăiască la fel ca și ei. Biserica și sfintele slujbe erau parte componentă din viața lor. Era o familie liniștită cu copii ascultători, căci „curțile celor drepți se binecuvântează”. Moș Ion Vinaru era caracterul opus al vecinului său; o fire mai dură, lacom și setos de avere, foarte muncitor, dar
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
meserie strungari, frezori și chelneri, instinctul strămoșesc nu se face apă, spuneau aceștia. Încercase să supraviețuiască demn acestui eveniment neplăcut din viața ei, chiar dureros, fiindcă nu avea cum să le explice celor din jur că ea nu fusese în slujba comuniștilor, ea slujise cu dragoste pământul acela, care îi era mai drag, uneori, decât propriul ei copil. Dar fiii sau nepoții celor care avuseseră pământ pe locurile unde ea semănase grâu furajer, pentru folosința oamenilor, un soi proaspăt experimentat, productiv
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
totul este de-a gata, și așa se trezesc că viața li se duce în pustiu. Majoritatea beau". Mă uit la femeia aceea frumoasă și tristă și tare aș vrea să pot trăi fără să-mi rup oasele cu o slujbă. Aide era acasă la părinții ei de o săptămână. Aștepta să-și susțină licența care echivala cu o cununie științifică. Învățase în facultate cu mare poftă, învăța ca și cum ar mușca dintr-un măr, acum urma să primească premiul. Conducătorul ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
poate verifica. E dur cu femeile. Aide nu suportă bărbații orgolioși, deși în adâncul sufletului îi plac, dacă orgoliul acestora este îndreptățit. Aerul lui de lider a dat-o gata. După ce ajuns în patul lui a aflat că nu are slujbă, că a fost exmatriculat în anul trei de la Politehnică. Se simțea prinsă ca o muscă în pânza unui păianjen. Deși îi ajunge că este deștept. "Doar imbecilii lucrează, se înmulțesc și se însoară la biserică", spunea el cu o mină
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o femeie care avea cunoștințe temeinice, dar care nu mai era Aide. După desființarea C.A.P-ului, Aide a crezut că se surpă pământul sub ea, chiar voia ca acesta să se surpe, ce să facă ea fără o slujbă, cu un soț care se poartă ca o femeie râncedă la menopauză, mofturos și rău, copilul capricios și alintat, egoist așa cum îl crescuse, dar pământul nu s-a surpat, ci a început ea să se îndeletnicească cu fel și fel
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
orașe, îi spălau, îi îmbrăcau și îi dădeau spre adopție unor familii de australieni. Era ceva de bonton să crești un copil de aborigen ca pe propriul tău copil. Să-l porți la școală, să-i faci rost de o slujbă bună. Albii se mândreau cu această misiune de încreștinare a aborigenilor cu de-a sila, în secolul douăzeci, iar copiii aborigenilor le erau recunoscători celor care îi transformase în mancurți. A urmat, cum era firesc, un proces de metisare. Pentru
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un duș". Mă uit la ea și sunt convinsă că își bate joc de mine. Cum să fac duș la biserică, religia ortodoxă nu permite nici toaletă în jurul bisericii, de acea bătrânii trebuie să stea acasă, nu rezistă la o slujbă de trei ore. Intrăm printr-o poartă de scândură, de parcă am fi în Prundul Bârgăului, într-o clădire care aduce cu un saivan, mare și urâtă, curtea este curată, ocolim clădirea și intrăm într-un fel de anexe. Joase, dar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
locuință înstărită, doar că prosoapele și săpunul, sunt de unică folosință, ca într-un hotel. Mă dezbrac și intru în cabina de duș, mă răsfăț, până aud bubuituri în ușă, sper că nu ai adormit acolo, tună Silvia, imediat începe slujba, eu sunt în corul bisericii, vino odată, doamne ce greu e să trăiești lângă o femeie pompier, mă îmbrac în grabă, aproape udă, ajungem în biserică trecând printr-un șir de oameni în vârstă, văd și câțiva tineri, vreo doi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că nu e nebună să inventeze o asemenea porcărie. Așa a început comunismul, mă gândesc în mintea mea, cu plângerile care nu puteau fi dovedite, așa au ars în camerele de gazare oameni nevinovați, denunțați de oameni "de bine". Începe slujba, un preot ca un artist apare în fața unei mese, amenajată ca un altar, câteva icoane au fost atârnate pe pereți cu doar câteva momente înainte să intre preotul "în scenă". O sală mare, ca un saivan, cu pereți netencuiți, s-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
preot asupra enoriașilor greco-catolici, a căror biserică a fost furată de statul comunist, iar acum biserica soră, cea ortodoxă, se comportă cu biserica jefuită ca o bandă de mafioți. Aici fiecare biserică este suverană în cele trei ore închiriate pentru slujbă. Corul începe să cânte. Vocea Silviei se aude distinctă, clară, cu o catifea puțin patinată de vârstă. Ești extraordinară Silvia, spun în sinea mea, mă închid în mine, văd și aud doar ceea ce vreau. Mă gândesc la ai mei, îmi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o mâncare bună. Trebuie să nu te lași copleșit, să găsești pe cine să păcălești. Munca cinstită e bună doar pentru proști. Trag ca boii și se mulțumesc cu puțin. Dar tu nu ești un prost. Nu vei accepta o slujbă de rob, de mancurt, vei fura, cum fură toți cei care trăiesc bine. Când toată lumea fură, nu te poți pișa împotriva vântului. E bine să furi și tu, dar cu cap. Trebuie să-ți construiești o strategie beton, atunci când vin
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
despre omul-mașină, ambalat la maximum, care a uitat de respectul de sine, sau i s-a atrofiat de atâta violență publică, nu reușești în meserie fără să lași sânge în urma ta, îți vinzi prietenul, fratele, mama, numai să ai o slujbă bună într-o companie internațională care plătește trăsnet, dar îți cronometrează și timpii în care urinezi, îți recomandă un stil mai eficient de ușurare și îți pretinde să nu ratezi nicio ocazie în care să faci sex, dar asta în timpul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în domeniul economic, administrativ sau cultural. El era un absolvent de liceu teoretic; școala nu-l pregătise pentru o anume profesie. Lovitura aceasta de stânca vieții îl adusese aproape în pragul disperării. Nu îl deranja faptul că nu găsește o slujbă, ci mai ales că timpul curgea ireversibil și acest lucru îi strica planurile lui îndelung chibzuite. Alex și Ina, când îl întâlneau seara, văzându-l frânt de oboseală, abia dacă îi scoteau cu cleștele câte un cuvânt lămuritor. - Dragul meu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
gândi câteva minute, îi propuse un post de referent la registratură, post ce tocmai se eliberase cu o zi înainte, pentru care nu se cerea decât o instruire sumară, de cel mult o jumătate de oră. E drept, era o slujbă modestă, dar era un loc de muncă onorabil și cu un salariu, deși modic, putea să-i asigure un venit lunar. - Țin să vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte, zise el înfierbântat de neașteptata ofertă. - Mai rămâi o clipă; am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
neașteptata ofertă. - Mai rămâi o clipă; am terminat audiențele și vom ieși împreună. În timp ce își îmbrăca pardesiul, îl întrebă: de ce ești așa de grăbit, tinere, să prestezi o muncă? Fiul meu, continuă el, ar sta acasă toată viața, fără nici o slujbă, s-ar plimba, ar cocheta cu fetele fără să-i pese de curgerea timpului! - Vreau să mă căsătoresc și un serviciu mi-ar asigura un suport financiar absolut necesar. - Ei, asta era!? - Mai rămâne să rezolv problema locuinței și pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
trăiesc în prezent, atât cât mi-a rămas, împreună cu familia și cu visurile mele, fără de care aș fi un nimic și un nimeni, scăpat de jugul pierzaniei cu „fuga sănătoasă” de adevărat om liber, animat de idealuri generoase puse în slujba societății, fără patimi și orgolii, într-o reală democrație. Necazul este că iar mă lovesc la tot pasul de factorul „X”, politic, căruia trebuie să i te supui sau măcar să-i cânți în strună, ca să ai o viață tihnită, ori
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în 1948, când el era încă prizonier în Siberia. La începutul anului 1954, mama, însărcinată, s-a retras definitiv la Vama împreună cu mine, tata continuând naveta săptămânală. Până la nașterea Dorinei, am fost în centrul universului familiei, mai ales duminica, după slujba religioasă de la biserică. Bunica, dăscălița Ilinca, voia ca nepotul ei să se facă preot ca vărul bunicului Costan, Nicolae, ajuns mitropolit. Astfel am fost dus de mic la biserică și obligat să învăț Crezul, pentru a-l rosti la sfârșitul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
religioasă de la biserică. Bunica, dăscălița Ilinca, voia ca nepotul ei să se facă preot ca vărul bunicului Costan, Nicolae, ajuns mitropolit. Astfel am fost dus de mic la biserică și obligat să învăț Crezul, pentru a-l rosti la sfârșitul slujbei duminicale; Tatăl nostru îl știam din fașă. Era doar încălzirea pentru slujba mea religioasă ce o oficiam acasă în căsoaie, asistat de vădanele familiei în frunte cu bunica, surorile bunicii: Tasâia Călinescu și Maria lui Toader Axinte, cumnata bunicii, Domnica lui
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
se facă preot ca vărul bunicului Costan, Nicolae, ajuns mitropolit. Astfel am fost dus de mic la biserică și obligat să învăț Crezul, pentru a-l rosti la sfârșitul slujbei duminicale; Tatăl nostru îl știam din fașă. Era doar încălzirea pentru slujba mea religioasă ce o oficiam acasă în căsoaie, asistat de vădanele familiei în frunte cu bunica, surorile bunicii: Tasâia Călinescu și Maria lui Toader Axinte, cumnata bunicii, Domnica lui Luca, mătușa Valeria Balintescu și tanti Jeni. Mama nu participa niciodată
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
moarte, Miluiește-ne pe noi. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și Acum și pururea și în vecii vecilor, Amin. Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește, imitându-l pe preotul Mihuță al cărui fin eram, fiind botezat de preoteasă. Slujba se termina cu ungerea frunților cu mir și înfruptarea cu nafură ori agheasmă. Prejudecata lor oarbă în Dumnezeu le întărea speranța unei răsplăți divine, uitând că de la pământ la stele drumul nu e neted. Raportarea lor lăuntrică la Dumnezeu prin
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
atenuat de pădurile care astăzi au dispărut din cauza defrișărilor necontrolate și frecvent ilegale. Din luna martie începea animația gospodarilor prin grădini și livezi, în vederea însămânțărilor de primăvară și apoi întâmpinarea sfintelor sărbători de Paște. În săptămânile dinaintea Paștelui se făceau slujbe miercurea și vinerea seara la biserică, denumite denii, când preotul ținea predici despre Învierea Domnului Iisus, la sfârșitul cărora plecam toți, cu mic cu mare spre casă, cu lumânările aprinse. În Săptămâna Mare, majoritatea băieților eram preocupați cu pregătirea „sacalușelor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dealuri, Buzăul și Morarul, cu platouri care permiteau dispunerea tactică a forțelor înarmate până-n dinți, cu săbii, sulițe, arcuri cu săgeți, arbalete, măciuci ghintuite, coifuri de tablă, platoșe și scuturi. Aceste confruntări, de cele mai multe ori sângeroase, aveau loc duminica în timpul slujbelor religioase din cele două biserici ale satului, unde se afla toată suflarea creștină care nici nu bănuia despre încleștările armate, căci tot protocolul se făcea în mare secret, începând cu solia provocării, desfășurarea ostilităților și sfârșind cu tratativele de pace
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
legături. Prin intermediul PR trebuie cunoscute toate problemele și toate întrebările-capcană referitoare la propriul sistem; PR sprijină managementul în încercarea acestuia de a se informa asupra imaginii propriei instituții și de a reacționa în consecință. Această funcție definește responsabilitatea managementului, prin slujba și activitățile specifice ei, vizavi de interesul public, conferind acestuia greutate; ea sprijină managementul pentru ca acesta să poată ține pasul cu orice schimbare și să folosească orice transformare în beneficiul propriei firme; ea are rol de sistem de alarmă, pentru
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]