8,620 matches
-
cu glas scăzut, căci gravitatea evenimentelor nu le îngăduia să ridice vocea. În Pretoriu, Vitellius, întins pe tricliniu, golea una după alta tăvile pe care Listarius i le punea dinainte. Prepelițe, potârnichi, iepuri umpluți, pești cu capere, bobi copți, cu sos de coriandru și mărar, mazăre cu slănină și alte mâncăruri delicioase pe care numai Listarius știa să le pregătească dispăreau între fălcile neobosite ale împăratului. Îl invitase la cină pe Allius Cerpicus, comandantul escortei sale personale. Erau doar ei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Allius Cerpicus împinse deoparte tava pe care i-o întindea Listarius. Nu cred că medicul a înjunghiat-o pe preoteasa batavilor. Oare lupul aplecat deasupra mielului nu are nimic de-a face cu moartea acestuia? surâse Vitellius, apoi își șterse sosul care îi picura pe bărbie și-și linse degetele. — Medicul nu avea nici un motiv s-o ucidă pe vrăjitoare. Mi s-a spus că o iubea de multă vreme - Vitellius încerca să-și scoată dintre dinți un os de pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Și senatorii... pretorienii... m-au ales pe mine acum, când Galba nu mai e! M-au ales pe mine, nu-i așa? Era fericit. — Da, m-au ales... Acum sunt împărat și la Roma... - râdea, dând din mâinile mânjite de sos. Cu toții știu că eu sunt imperator-ul ales de legiuni, iar acum am fost ales și la Roma... Știu că Valens și Caecina vin cu șaptezeci de mii de oameni... Se tem de mine! Ridică ochii spre tavan: — O, zei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ridicând glasul, pentru a acoperi vacarmul arenei. Are pretorieni, o legiune, cohorte urbane și un corp de gladiatori. Nu-s mai mult de treizeci de mii de oameni cu totul, rânji Vitellius, vârându-și degetele în vasul cu pești și sos de ciuperci pe care i-l întindea Listarius. — În ajutorul lui Otho, împăratul nostru, sunt gata să vină și legiunile de pe Danubius. Dar Otho nu dorește un război civil. Știu că a plecat deja de la Roma. — Se va opri, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Dar și tu ți-ai trimis oamenii să-l omoare! izbucni Antonius. — Însă aș plânge dacă ar trebui să renunț la Roma - Vitellius arătă cu degetul spre Antonius. Voi merge în Italia - coborî mâna, muindu-și degetul în vasul cu sos din fața sa. Voi intra victorios în Roma. Roma va fi a mea - își linse degetul. Bun sos, îi spuse lui Listarius. Iar acum, Antonius Primus, lasă-mă să mă bucur în liniște de munera. Imediat va intra în arenă campionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trebui să renunț la Roma - Vitellius arătă cu degetul spre Antonius. Voi merge în Italia - coborî mâna, muindu-și degetul în vasul cu sos din fața sa. Voi intra victorios în Roma. Roma va fi a mea - își linse degetul. Bun sos, îi spuse lui Listarius. Iar acum, Antonius Primus, lasă-mă să mă bucur în liniște de munera. Imediat va intra în arenă campionul meu, Skorpius. — Să mergem, zise Errius ridicându-se. Vitellius ți-a dat un răspuns. Mai e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Legatul Legiunii Galbiana îl opri, lovindu-l cu putere peste braț. — Nu așa! strigă Antonius. Pumnalul căzu la pământ. — Ticălosule! izbucni Valerius. Ticălosule! Tocmai tu... Scăpă din strânsoare și apucă o tavă mare, încărcată cu sturzi ce pluteau într-un sos roșiatic. O aruncă spre împărat și-l nimeri în plin. Sosul și sturzii se împrăștiară peste tot. — Ucideți-l! bâigui Vitellius, agățându-se de cei care îl ajutau să se ridice. Listarius nu-l ajută. Se uita impasibil la imperator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Nu așa! strigă Antonius. Pumnalul căzu la pământ. — Ticălosule! izbucni Valerius. Ticălosule! Tocmai tu... Scăpă din strânsoare și apucă o tavă mare, încărcată cu sturzi ce pluteau într-un sos roșiatic. O aruncă spre împărat și-l nimeri în plin. Sosul și sturzii se împrăștiară peste tot. — Ucideți-l! bâigui Vitellius, agățându-se de cei care îl ajutau să se ridice. Listarius nu-l ajută. Se uita impasibil la imperator-ul care se clătina, cu tunica mânjită de sos și doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în plin. Sosul și sturzii se împrăștiară peste tot. — Ucideți-l! bâigui Vitellius, agățându-se de cei care îl ajutau să se ridice. Listarius nu-l ajută. Se uita impasibil la imperator-ul care se clătina, cu tunica mânjită de sos și doi sturzi pe umăr; de pe față i se prelingeau picături de grăsime. — Ucideți-l! Vitellius îi lăsă pe ceilalți să-l ducă spre tricliniu. — E fratele meu. Antonius lovi pumnalul pe care un soldat voia să-l înfigă în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu reușeau să-l imobilizeze. Unul îl lovi cu pumnul în față, amețindu-l. Ultimele lui cuvinte însă continuau parcă să răsune în încăpere. — Ei bine, spuse Vitellius, trecându-și o mână peste fața mânjită, ăsta nu-i sânge. E sos de prune sălbatice și oțet. Își trecu din nou mâna peste ochi și-i miji, încercând să vadă chipul agresorului, pe care soldații îl imobilizaseră în cele din urmă. Îl recunoscu pe omul din fața lui. — Medicul, zise - iar după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
strigă. Ajungând la palat, îl întâlni pe Allius Cerpicus. Vitellius se întinse pe tricliniu în încăperea supraîncălzită, avându-l pe fiul său alături. Într-un colț, Asiaticus scria ceva. Listarius vru să pună în fața împăratului un vas cu țipari și sos de nuci, dar Allius Cerpicus i-l luă din mână. — Dacă ai vești rele, să nu mi le spui, porunci Vitellius și întinse mâinile. Dă-mi vasul cu mâncare. — Trupele staționate la Narnia i s-au predat lui Antonius Primus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu furie. — Unii digeră peștele doar dacă e gătit într-un curry ușor. Alții sunt acri din fire și nu trebuie să mănânce pește marinat. În sud, e apreciat peștele gătit cu apă de cocos. Eu personal prefer pomfret în sos de chilli și fructe de tamarind, îngroșat cu făină de năut. — Unde să-mi încep căutarea? Care e punctul de plecare? Sampath zâmbi; apoi căscă și-și trase pălăria pe ochi. Obosise și, la fel de repede și de ușor ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Jos, gura lui Ammaji se deschise pentru un căscat deosebit de sonor, numai pentru ca proteza să-i cadă din nou - de data aceasta în oala cu mâncare. De ce plângi? o întrebă Ammaji plină de grijă în timp ce pescuia proteza care plutea prin sos, colorându-se permanent într-un galben înfiorător din cauza curry-ului. O scoase cu o lingură, fixându-și-o la loc în gură. În mod sigur, fusese o zi plină de succese? Pinky se văită din nou. — Offff, offfff, offfff, răspunse disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe cărbuni ce degajau doar o urmă slabă de căldură sau izbucneau ca un furnal când le făcea vânt cu o frunză de palmier. Cărnurile erau bătute până ajungeau ca mătasea, atât de aromate și de condimentate că amețeau simțurile, sosurile erau pline de indicii bizare și de curenți subterani întunecați, care te depuneau pe uscat preț de o clipă, iar în următoarea te trăgeau la fund. Erau feluri de mâncare ce lăsau un gust care exploda în tine și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un fel sau altul, fie va lua, fie va fura, fie va face în așa fel, încât unul dintre animale să cadă direct în oala de gătit. Apoi, va avea grijă să-l înece imediat, ca să nu atragă atenția, în sosul delicios. Acesta era planul. Nu știa sigur cum avea să decurgă exact, dar era încredințată că, în mijlocul confuziei iscate, avea să reușească. Mirosul de ierburi și fructe, de mirodenii și condimente, umplea aerul și, prin urmare, toată lumea care dormise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
gură, se cățără în copacul sub care se afla acesta. Urma să se așeze deasupra ceaunului astfel încât să poată vedea exact ce se petrecea. În buzunar avea colecția lui de eprubete și niște sfoară; spera să poată lua mostre din sos, în timp ce stătea deasupra lui... Ca un om posedat, se strecură de-a lungul crengilor. Primatele se foiau neliniștite la ivirea zorilor. Armata urca pe drumul dinspre bazar. Pe platforma din spate a jeep-ului brigadierului zăcea băiatul Hungry Hop, încâlcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Chawla și Ammaji, militarii și polițiștii, adepții și orășenii. Fără să vrea își luară ochii de la vârful muntelui. Deasupra ceaunului uriaș de gătit al lui Kulfi atârna o creangă ruptă. În ceaun erau condimente și mirodenii, ierburi și fructe, un sos delicios. Și mai era ceva. Încet, se apropiară de ceaunul care bolborosea. Specie de pește oceanic, înrudit cu bibanul. ,3 Specii de pește folosite în bucătăria tradițională indiană. Plantă din familia Favaceae, ale cărei semințe sunt folosite în prepararea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Locul fojgăia de copii - bebeluși și țângăi, sugari, tineri șleampeți. Mai erau cel puțin trei tipi cu figură de tată în bucătăria de alături, îmbrăcați în maieuri sau halate, aplecați peste sticlele de vin fără etichetă și pastele aburinde din sosul sângeriu. Cu ei mai erau chiar și două cerșetoare îmbrăcate în negru, așezate pe scaunele cu spătare înalte de lângă ușă Cu ei mai erau chiar și două cerșetoare îmbrăcate în negru, așezate pe scaunele cu spătarele înalte de lângă ușă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
măturători londonezi. Ai să găsești de toate soiurile aici, de la gunoieri până la manageri de condiție medie. Meniul este orientat spre pungile sărace, dar localul vinde băuturi. Altfel, cum și-ar fi putut aduna clienții? Azi am comandat o mâncare cu sos plus două salate și o carafă de vin roșu - ceea ce pentru mine, un veteran împătimit al localurilor cu pizza și burgeri, al lui Doner Den și Furter Hut, este echivalentul unei porții de orez nedecorticat și un pahar de vitamina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fost la un restaurant chinezesc în South Ken și ne-au dat una dintre mesele alea cu blat rotativ în mijloc, ca să ajungă toată lumea la mâncare. Și James a început la un moment dat să rotească chestia aia nenorocită până când sosul de soia a căzut și s-a împrăștiat pe Charles. Aproape că s-a repezit la James. Eu și Minorul a trebuit practic să îl ținem să nu îl bată. Minorul? am întrebat. A, e doar o poreclă stupidă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
căruia să-i pice fața dezamăgit când te vede. Sebastian tăia preocupat legumele fâșii, pe blatul de bucătărie. M-am dus până acolo să trag cu ochiul. Ce o să mâncăm? —Crostini întâi, apoi friptură de ton la grătar cu un sos de fasole neagră, a răspuns lejer ca și când ar fi spus „hamburgeri“. —Vai! Mai bine nu ai veni la mine pentru cină, decât dacă îți plac sendvișurile la toaster. — Oh, deții unul dintre acele aparate speciale de făcut sendvișuri? Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu brânză de capră și decorate cu fâșii subțiri de legume. Am mâncat trei, una după alta. —E tare bun, am zis cu gura încă plină. Mai bun decât sendvișul la toaster. A adus două farfurii cu ton fript și sos de fasole neagră; delicioase. M-am grăbit să devorez când au sosit și crostini. Din când în când, îl priveam peste masă, surprinsă; era ușor să uit cât de bine arată dacă nu mă uitam la el mai des. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fi forțat să râdă. În schimb i-a plăcut ideea. O mare greșeală de tactică din partea mea. — Am putea organiza totul aici, mi-a zis nerăbdător. Bineînțeles, când o să am mai mult timp liber. Aș putea să gătesc ton cu sos de fasole neagră, ca prima dată când ai venit la mine. Mi-a fugit gândul la Tom și Alice, Janey și Helen stând împrejurul mesei clasice a lui Sebastian, având o conversație politicoasă. Alice probabil nu ar mânca nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
râs ea. Cu mujdei din nuci pisate, cu pesmet, cu usturoi, frecate bine cu alămâi, cum le zicea bunica, dres cu frunze de mentă sau cu busuioc. Știu, a oftat ea. De când n-am mai mâncat așa ceva... Poți să dai sosul ăsta și la rasol de pește, sau chiar la legume fierte. Dietetic, a chicotit, ridicând din umeri. Cine mai știe de raci, în ziua de azi? Când ai mâncat așa ceva ultima dată? Ca să nu te-ntreb de când nu te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
insuflau În sânge energie... Sunetele Însă nu avea Întotdeauna același efect. Stând Întins În arteziană, stomatologul se mulțumise să asculte un lăutar... Chelnerii Îi aduseseră un platou cu fructe de mare... Noimann desprinsese de pe platou o stridie, o Înmuiase În sos, apoi o plimbase agale prin gură, strivind-o cu vârful limbii de bolta palatină și gingii. După care o Înghițise cu delicatețe, salivând ușor. Stridia cerea acreală și un Întăritor, astfel că Noimann luă o felioară de lămâie, mestecând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]