2,213 matches
-
activitatea academică, Artiom Lazarev a deținut un cumul de funcții: președinte al Consiliului de rectori ai instituțiilor de învățământ superior din R.S.S.M. (1968-1974), președinte al Comitetului pentru premiile de stat ale R.S.S.M. în domeniul științei și tehnicii (1971-1979), președinte al Sovietului Suprem al R.S.S.M. (14 iulie 1971 - 10 aprilie 1980), președinte al Secției moldovenești a Consiliului științific al Academiei de Științe a URSS pentru relațiile naționale (1976-1982), unde a pledat pentru strângearea continuă a relațiilor pe multiple planuri (сulturale, economice, științifice
Artiom Lazarev () [Corola-website/Science/311078_a_312407]
-
al Academiei de Științe a URSS pentru relațiile naționale (1976-1982), unde a pledat pentru strângearea continuă a relațiilor pe multiple planuri (сulturale, economice, științifice) cu Rusia și republicile slave din URSS. De asemenea, a fost în repetate rânduri deputat al Sovietului Suprem al R.S.S.M. (în legislaturile 2-5, 8 și 9). În anul 1993, a fost ales ca deputat în Parlamentul Republicii Moldova pe listele Blocului electoral al Partidului Socialist din Moldova și al Mișcării pentru egalitate în drepturi "Unitate-Edinstvo". A demisionat din
Artiom Lazarev () [Corola-website/Science/311078_a_312407]
-
Stema R.A.S.S. Moldovenești a fost legiferată pentru prima dată în 1925, când pe 10 mai Congresul Sovietelor din toată Ucraina a aprobat constituția R.A.S.S.M.. Astfel, în secțiunea a VII-a, articolul 48, erau stipulate următoarele: "„R.A.S.S. Moldovenească are stema și steagul său de stat, stabilite de Comitetul Executiv central Moldovenesc și confirmate de
Stema RASS Moldovenești () [Corola-website/Science/311093_a_312422]
-
S.M., iar sloganul comunist era trecut în limbile ucraineană și moldovenească. La 12 iulie 1936 a apărut în presa sovietică proiectul noii constituții a U.R.S.S.. Acesta a fost aprobat pe plan local de Congresul al VII-lea extraordinar al sovietelor R.A.S.S.M., al căror lucrări au început pe data de 18 noiembrie 1936, la Tiraspol. Același congres a stabilit o comisie care urma să se ocupe de viitoarea constituție moldovenească. Pe 5 decembrie 1936 constituția U.R.S.S. intră în
Stema RASS Moldovenești () [Corola-website/Science/311093_a_312422]
-
În această perioadă susține teza de doctor habilitat în medicină cu tema „Profilaxia și tratamentul afecțiunilor purulente pul¬monare”. Actualmente este director al clinicii nr. 3 a Universității de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu”. A fost deputat al Sovietului Suprem al R.S.S.M. (1977-1981). A desfășurat o amplă activitate de cercetare în domeniul diagnosti¬cului și tratamentului infecțiilor chirurgicale, precum și al chirurgiei re¬constructive, concretizată în peste 350 de lucrări științifice, inclusiv 10 monografii colective, între care: Autor a 4
Constantin Țîbîrnă () [Corola-website/Science/311095_a_312424]
-
mari ale soarelui au fost aduse la aceeași lungime, formând un semioval puțin înclinat spre dextra. Modificările din 1981 au fost menționate și în „Regulamentul cu privire la stema de stat a republicii”, adoptat la 7 mai același an prin Ucazul Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S.M.: "„în imaginea în culori a Stemei de Stat a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești secera și ciocanul, soarele, spicele sunt aurii; steaua este roșie, încadrată într-un chenar auriu; panglica și legumele sunt roșii; știuleții și tulpinele de
Stema RSS Moldovenești () [Corola-website/Science/311096_a_312425]
-
într-un chenar auriu; panglica și legumele sunt roșii; știuleții și tulpinele de păpușoi, fructele și strugurii sunt de culoarea ocrului auriu; frunzele de viță de vie și de fructe sunt verzi; conturul elementelor e cafeniu.”" La 7 august 1981 Sovietul Miniștrilor R.S.S.M. a aprobat „Instrucția pentru aplicarea regulamentului cu privire la Stema de Stat a R.S.S.M.” Această emblemă a fost abandonată o dată cu adoptarea unui nou însemn, stema Republicii Moldova, la 3 noiembrie 1990. La 21 aprilie 1965 directorul institutului E. M. Rusev preciza într-
Stema RSS Moldovenești () [Corola-website/Science/311096_a_312425]
-
cu privire la Stema de Stat a R.S.S.M.” Această emblemă a fost abandonată o dată cu adoptarea unui nou însemn, stema Republicii Moldova, la 3 noiembrie 1990. La 21 aprilie 1965 directorul institutului E. M. Rusev preciza într-o scrisoare de răspuns destinată șefului cancelariei Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S.M., G. F. Savcenco, faptul că elementele componente ale stemei republicii semnifică următoarele: O altă interpretare a stemei R.S.S.M. indică următoarea simbolistică: În „Regulamentul cu privire la stema de stat a republicii” din 1981 se preciza faptul că "„stema de
Stema RSS Moldovenești () [Corola-website/Science/311096_a_312425]
-
de Stat "Taras Șevcenko" din Tiraspol, ca jurisprudent (1998). Între anii 1999-2000, a condus Departamentul instituțiilor judiciare, notariatelor și actelor de stare civilă din cadrul Ministerului Justiției al autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene. Din anul 2000, a fost aleasă ca deputat în Sovietul Suprem al Transnistriei și președinte al Comitetului pentru legislație, drepturi și libertăți cetățenești. Este președinte al comunității rusești din Tiraspol, intitulată "Casa Rusă". Ea a fost membră a Partidului Republican din Transnistria (""Respublika""), care îl susținea pe președintele Republicii Moldovenești
Galina Antiufeeva () [Corola-website/Science/311172_a_312501]
-
personal", Ordinul "Pentru serviciu adus patriei în forțele armate ale Republicii Moldovenești Nistrene" clasa a III-a, Medalia " Pentru serviciu ireproșabil" clasa a III-a a Republicii Moldovenești Nistrene și altele. Vladimir Antiufeev este căsătorit cu Galina Antiufeeva, deputat în Sovietul Suprem al Transnistriei și președinte al Comisiei legislative și au împreună o fiică. După propriile afirmații, misiunea vieții sale este „de a păstra acest pământ (Transnistria - n.n.) pentru Rusia”. El compară Transnistria cu celelalte regiuni separatiste rusești care nu sunt
Vladimir Antiufeev () [Corola-website/Science/311170_a_312499]
-
la Cita, unde a devenit redactor al ziarului săptămânal bolșevic numit "Vostochnoe Obozrenie". În timpul așa-numitei Revoluții din Februarie care a precedat Revoluția din Octombrie (1917) Frunze conducea miliția civilă din Minsk înainte ca el să fie ales președinte al sovietului din Belarus. Mai târziu a venit la Moscova și a condus o forță armată a muncitorilor care ajutau la luptele pentru controlarea orașului. După preluarea puterii din Octombrie 1917, Frunze a devenit comisarul politic al provinciei Voznesensk. În primele zile
Mihail Frunze () [Corola-website/Science/311190_a_312519]
-
rezistența poporului român în fața Diktatului Sovietic. Acțiunea eroică și plină de demnitate națională a Generalului Rădescu a demascat în mod dramatic silnicile metode întrebuințate de ocupația rusească pentru a ne subjuga. Ea a dejucat, din primul moment, încercarea perfidă a Sovietelor de a pune lanțurile pe trupul României, cu consimțământul aparent al țării sau în mijlocul unei activități echivalentă supunerii." "Trebue deasemeni spus, că acțiunea tineretului român, care a însuflețit cu dârzenie și spirit de sacrificiu afirmarea drepturilor naționale împotriva unor forțe
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
nici o întemeiere de principiu. Calvarul poporului român sub barbara ocupație străină a Comunismului Sovietic, exploatarea economică a țării și neeexistența drepturilor umane elementare și a tuturor libertăților sunt astăzi fapte general cunoscute. Pe de altă parte, prin constrângerea militară-politică a Sovietelor, România a fost prefacută, fără voia ei, într’o bază pentru planurile agresive ale Moscovei.Având în vedere aceste fapte, menținerea și pentru mai departe a recunoașterii "guvernului" dela Bucuresti apare a fi păgubitoare prestigiului și intereselor politice ale Statelor Unite
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
Gardă din cadrul Armatei a 40-a (1945-1946). După ce a fost demobilizat, fiind etnic moldovean, a fost trimis pentru a desfășura activitate economică și de partid în RSS Moldovenească. A îndeplinit funcțiile de prim-adjunct al comisarului poporului pentru agricultură din Sovietul de Miniștri (1946-1948), controlor al Consiliului pentru treburile colhozurilor de pe lângă Guvernul URSS pentru RSS Moldovenească (1948-1951), prim-secretar al Comitetului raional Chișinău al PCM (1951-1952) și director al Casei Republicane a Agronomilor (1952-1954). Este numit apoi în funcțiile de prim-
Ivan Bodiul () [Corola-website/Science/311961_a_313290]
-
La Congresele III și VI a fost ales membru supleant al CC și membru al Comisiei de Revizie a PCM, iar la Congresele VII, IX, X, XI și XII - membru al CC al PCM. De asemenea, a fost deputat al Sovietului Suprem al URSS în legislaturile 5, 6, 7; deputat al Sovietului Suprem al RSSM în legislaturile 5, 6, 7; membru al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM. În anul 1985 a obținut titlul de doctor în filosofie cu teza "Lichidarea deosebirilor
Ivan Bodiul () [Corola-website/Science/311961_a_313290]
-
CC și membru al Comisiei de Revizie a PCM, iar la Congresele VII, IX, X, XI și XII - membru al CC al PCM. De asemenea, a fost deputat al Sovietului Suprem al URSS în legislaturile 5, 6, 7; deputat al Sovietului Suprem al RSSM în legislaturile 5, 6, 7; membru al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM. În anul 1985 a obținut titlul de doctor în filosofie cu teza "Lichidarea deosebirilor esențiale dintre oraș și sat în cazul RSSM", fapt pentru care
Ivan Bodiul () [Corola-website/Science/311961_a_313290]
-
VII, IX, X, XI și XII - membru al CC al PCM. De asemenea, a fost deputat al Sovietului Suprem al URSS în legislaturile 5, 6, 7; deputat al Sovietului Suprem al RSSM în legislaturile 5, 6, 7; membru al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM. În anul 1985 a obținut titlul de doctor în filosofie cu teza "Lichidarea deosebirilor esențiale dintre oraș și sat în cazul RSSM", fapt pentru care a fost inclus alături de marii gânditori ai lumii în "Dicționarul de filosofie
Ivan Bodiul () [Corola-website/Science/311961_a_313290]
-
anul 1956 a activat în cadrul Comsomol ca instructor, secretar 2 și prim-secretar al Comitetului raional Comsomol, locțiitor de șef de secție și apoi secretar 2 al Comsomolului din Moldova. În anul 1960 devine instructor șef de partid în aparatul Sovietului de Miniștri al RSSM. A absolvit Institutul Agronomic "M.V. Frunze" din Chișinău (1965) și apoi Școala Superioară de Partid de pe lângă CC al PCUS (1974). Este candidat în filosofie. Este numit apoi prim-secretar al Comitetului raional Kotovsk al Partidului Comunist
Grigore Eremei () [Corola-website/Science/311968_a_313297]
-
al Moldovei (1966-1970). La Congresele IX și XII ale PCM a fost ales membru al Comisiei de Revizie a PCM, apoi la Congresul XIII - membru al CC al PCM. În perioada 1970-1980, a îndeplinit funcțiile de viceprim-ministru și prim-viceprim-ministru al Sovietului de Miniștri din RSS Moldovenească. Îndeplinește apoi funcții în mișcarea sindicală ca președinte al Consiliului Sindicatelor din RSSM (1980-1990) și președinte al Federației Sindicatelor Independente din Moldova (din 1990). A fost ales ca deputat al poporului în Sovietul Suprem al
Grigore Eremei () [Corola-website/Science/311968_a_313297]
-
prim-viceprim-ministru al Sovietului de Miniștri din RSS Moldovenească. Îndeplinește apoi funcții în mișcarea sindicală ca președinte al Consiliului Sindicatelor din RSSM (1980-1990) și președinte al Federației Sindicatelor Independente din Moldova (din 1990). A fost ales ca deputat al poporului în Sovietul Suprem al URSS (1989-1992), apoi la 5 februarie 1991 îi succede lui Petru Lucinschi în funcția de Prim-secretar al Partidului Comunist din R.S.S. Moldovenească. În această calitate, a fost ales la Plenara din 25 aprilie 1991 ca membru al
Grigore Eremei () [Corola-website/Science/311968_a_313297]
-
fost și membru al CC al PC din Ucraina (18 iunie 1938 - 23 martie 1954), precum și membru supleant al Biroului organizațional al CC al PC din Ucraina (17 mai 1940 - 25 ianuarie 1949). A fost și deputat al poporului în Sovietul Suprem al URSS în legislaturile 1-6. În perioada celui de-al doilea război mondial, a fost mobilizat în RKKA (Armata Roșie a Muncitorilor și Țăranilor), îndeplinind activitatea de comisar politic și fiind membru în Consiliul Militar al Armatei a V-
Zinovie Serdiuk () [Corola-website/Science/311972_a_313301]
-
fiind în această calitate și membru al Biroului Politic al CC al PCM. În această perioadă va deveni membru al Comitetului Central al PCUS (25 februarie 1956 - 29 martie 1966). De asemenea, a fost ales ca deputat al poporului în Sovietul Suprem al RSSM în legislaturile 4-5. Este promovat apoi în conducerea PCUS de la Moscova, mai întâi ca prim-locțiitor al președintelui Comitetului Controlului de Partid de pe lângă CC al PCUS (1961 - 23 noiembrie 1962) și apoi prim-vicepreședinte al Comisiei de
Zinovie Serdiuk () [Corola-website/Science/311972_a_313301]
-
De asemenea, în intervalul 17 mai 1940 - 25 ianuarie 1949 a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist din Ucraina. În august 1940, după anexarea Basarabiei de către URSS, conducerea RSS Moldovenești (secretarul Comitetului regional al PCUS, Piotr Borodin, președintele Sovietului Comisarilor Poporului, Tihon Konstantinov și Președintele Prezidiului Sovietului Suprem, Fedor Brovko) a propus ca frontiera de sud a RSS Moldovenești să fie demarcată cu includerea în componența Moldovei a plaselor Reni, Bolgrad, Ismail, a județului Akerman, toate cu o populație
Piotr Borodin () [Corola-website/Science/311994_a_313323]
-
ianuarie 1949 a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist din Ucraina. În august 1940, după anexarea Basarabiei de către URSS, conducerea RSS Moldovenești (secretarul Comitetului regional al PCUS, Piotr Borodin, președintele Sovietului Comisarilor Poporului, Tihon Konstantinov și Președintele Prezidiului Sovietului Suprem, Fedor Brovko) a propus ca frontiera de sud a RSS Moldovenești să fie demarcată cu includerea în componența Moldovei a plaselor Reni, Bolgrad, Ismail, a județului Akerman, toate cu o populație majoritară moldovenească. Din păcate, Stalin nu a ținut
Piotr Borodin () [Corola-website/Science/311994_a_313323]
-
secretar al Partidului Comunist din Azerbaidjan, iar Heydar Aliyev, adversarul său politic, s-a întors la Baku, la 20 iulie, pentru ca peste numai două zile să se întoarcă în Republica Autonomă Naxcivan, locul său natal, unde a fost ales președintele Sovietului Suprem local (1991-1993). În 1990, Heidar Aliev a fost ales deputat al Republicii Azerbaidjan. În 1992, a fondat Partidul Noul Azerbaidjan (YAP), cu care a câștigat alegerile. În timpul organizării următoarelor alegeri prezidențiale, la data de 7 iunie 1992, o figură
Heydar Aliyev () [Corola-website/Science/311318_a_312647]