2,458 matches
-
unde vedea el primăvară?) da, este primăvară, ce dacă este toamnă, este frumos și este soare, de ce să nu ies și eu la pădure? Mă plimb, acuma tot mă demolează, să stau Închis În casă ca un popândău, să mă spânzur ca un prost, să fac ce? Ce să fac? Să mor? Nu! Ies la pădure, mă dărâmă și când oi veni acasă poate-i pusă jos, că m-am săturat, și țac, mă mut și eu la garsonieră. Îmi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu găzărie cu tot, tramvaiele de la Brătianu, Festivalul Mondial al Tineretului, Marx și Engels cu părul vâlvoi, oțetarii din curtea lui Oprescu zis Opincă cu experiență atomică cu tot, turboburul, transatlanticul arzând În sobă cu doamna și domnul Ciocănescu, pisicile spânzurate de Ady, capacul de fontă al canalului pe care scrie I.C.A.S., indicatorul pe care scrie: Regiunea Autonomă Maghiară, doamna Lulu cu ochii holbați că l-au luat hingherii pe Gerilă, bătălia de la Călugăreni, scheletul de mamut de la Antipa, partituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
acolo și au venit ungurii, oamenii ascundeau de ei peste tot bucatele, și În gunoiul de la vaci și oriunde și s-au suit honvezii În pod la femeia aia și i-au luat cucuruzul din coșciug și ea s-a spânzurat de ciudă. Și venea un zmeu mare pe un val de foc și se trântea de mormântul ei și bunica se uita cu spaimă la zmeul ăsta și așa l-a văzut ea pe zmeul. Odată când s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și când s-a Întors a Început să plouă, ea era prin dealul Viilor și s-a făcut noapte și a coborât pe drum la vale și moșu’ Niculae nu era și și-a adus aminte că acolo s-a spânzurat popa Velț. „Doamne, de acum eu ce mă fac, cum m-oi duce acasă?” și-n urma ei venea un om negru cu pălărie mare și ea zicea: „Mă, Niculae, mă, tu ești?”, dar omul ăla tăcea și venea, „Răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lângă ea și i-a spus să steie liniștită și să se ducă la vale că ajunge la grădini și ea a plecat, era Întuneceală și ploaie mare și a tot mers și exact la prunul de care s-a spânzurat popa a ajuns și-i tremurau picioarele și, spre miezul nopții, a ajuns acasă. „Da bine, mă omule, nu ți-am spus eu să vii Înaintea mea? Tu, muiere, da’ dracu’ s-a gândit că tu mai vii pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să-i facă un bine și l-a crezut și i-a făcut țidulă, dar calul găsit era de furat și s-a tot ascuns de jandarmi În pivniță și Într-o zi a luat căpăstrul calului și s-a spânzurat de un prun și a rămas preoteasa cu patru copii. La paisprăzece ani am terminat școala și am plecat În Axente, unde era Lixandru slugă, și m-am dus și eu acolo să Îngrijesc de copila lui Ghircu, că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
te duceam?” 21 mai Constantin și Elena. Noaptea alergi până la epuizare pe străzile din jur. Argentina, Paris, Londra. Orașul ăsta te strânge de gât. 5 iunie Dimineața În hotel. Mănânci un pepene. Te Îneacă un sâmbure. Te gândești la Kaltenbruner spânzurat la Nürenberg În sala de gimnastică. Și Râmnicu-Vâlcea este sufocat de praf și de betoane. 20 august Cantina combinatului de la Govora. Mănânci lihnit o ciorbă. „Intrusul” de Marin Preda. Alb-negru și color. Amza Îți Întinde un ardei iute. La difuzor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Se odihnise și totuși părea că face un efort și să-și țină capul în sus. I-am pus mâna pe frunte: ardea. — Ai febră, trebuie să ne oprim. După câțiva kilometri, într-o localitate de trecere (câteva case urâte, spânzurate pe strada prost iluminată), pe o firmă verticală fluorescentă am văzut scris: Restaurant, iar mai jos, pe orizontală, cu litere mai mici: camere, Zimmer. Am oprit mașina pe platforma largă de la marginea străzii. — Ai nevoie de geamantan? Nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
micuț, misterul limbajului. În casa mea părintească din Bilbao era un salon de primire, sanctuar liturgic al căminului, unde noi, copiii, nu eram lăsați să intrăm, pentru ca nu cumva să pătăm pardoseala ceruită sau să mototolim husele jilțurilor. De tavan spânzura un soi de sferă în care te vedeai mititel și deformat, iar pe pereți atârnau litografii biblice, dintre care una îl înfățișa - parcă o văd și-acuma - pe Moise scoțând cu o nuielușă apă din stâncă, așa cum eu acum scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
benzină, interveni: —Sărbătoarea Torei - asta Îmi amintește o anecdotă bine-cunoscută despre Begin și Yasser Arafat. Și se lansă pentru a mia oară În povestea despre cum viclenia lui Begin a Învins ticăloșia lui Arafat. Gad Eitan răspunse: I-aș fi spânzurat pe amândoi. Tamar interveni: —Gad a avut azi o zi grea. Iar Fima adăugă: —Vremurile astea sunt grele. Încercăm tot timpul să nu ne gândim la ceea ce facem În Teritorii, iar consecința e că atmosfera e plină de furie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pereche aflată În voiaj de nuntă, nevoită să solicite sprijinul controlorului. —Și Îți dai seama, Efraim, care este aici adevărata poantă? Nu comportamentul miresei, ci stupiditatea mirelui. Era un adevărat shlemazel. Fima repetă În gând cuvintele doctorului Eitan: „I-aș spânzura pe-amândoi“. Dar care e diferența dintre un nătâng și un ghinionist știi, Efraim? Nătângul e cel care varsă Întotdeauna ceaiul fierbinte pe pantalonii ghinionistului. Așa se spune. Dar În realitate, În spatele glumei se ascunde ceva misterios și chiar profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se câștige timp. Până și crainica cea dezmățată cu orgiile nocturne din studio avusese dreptate avertizând că trebuiau trase Învățăminte. Dar ce Învățăminte? Ce lumină prețioasă, pentru numele lui Dumnezeu? Zăpada de anul trecut. Scheletul de anul trecut. I-aș spânzura pe amândoi. Uite ce ți-au făcut, prostule. Problema ta, amice. Deci fără Îndoială, asta e sursa tuturor relelor, strigă brusc Fima În bucătăria goală, de parcă avusese o revelație fulgerătoare sau de parcă Îi venise dintr-odată În minte soluția simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a adus de acasă, și au zis că precis Îi va turna, doar Îl cunoșteau ei, și au Început să-l bată, au adus o frânghie nouă și Ninja a spus: Acum avem aici o intifadă 1. Hai să Îl spânzurăm pe Dimi. Numai Ronen a fost oarecum imparțial și i-a rugat să-i dea voie o clipă Înainte să-i scoată ochelarii și să-i pună deoparte, ca să nu se spargă. Din cauza asta nu a reușit să vadă cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
decât faptul că ministrul apărării spusese „preț“, când de fapt voia să spună „moarte“. —Alterman 3, Îi spuse Fima Tamarei, are o strofă În Cântece despre plăgile Egiptului care sună așa: Și vom aduna iute gloata/trăgând ștreangul vinii,/ Să spânzure pe rege și pe sfetnici/ Și să se elibereze de rușine. După mine, cam asta ar fi mai mult sau mai puțin concluzia istoriei. E povestea noastră a tuturor, condensată În patru versuri. Hai să-i facem o cafea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Cu asta tăcu, deși un zâmbet cald Îi lumina În continuare chipul larg, deschis, Îngândurat, de parcă ar fi fost uitat acolo. După ce rămase o vreme adâncită În gânduri, adăugă cu tristețe, fără să-i explice legătura: —Tatăl meu s-a spânzurat În hotelul Metropol din Alexandria. În 1946. N-au găsit nici o scrisoare. Aveam cinci ani și jumătate, aproape că nu mi-l mai amintesc. Țin minte că fuma niște țigări ce se numeau Simon Arzt. Și mai țin minte ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dependent de paradoxuri, iar tu, Gad, te bucuri de orice ocazie de a-ți bate joc de guvern, de Auschwitz, de raidul de la Entebbe, de cele șase milioane, esențialul este să fie enervant. Totul e mort În tine. I-ai spânzura pe toți. Călăul din strada Alfasi. Asta pentru că amândoi urâți țara, În loc să vă treziți dimineața și să mulțumiți În genunchi pentru tot ce avem aici, inclusiv asiatismul și bolșevismul. Din cauza găurilor nu vedeți brânza. Și dintr-odată, umflându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vor veni să se roage de noi, cu coada Între picioare, să facem pace cu ei. Iar În ziarul Hadașot dădu peste un articol arogant, care se voia satiric, ce sugera, mai mult sau mai puțin, că În loc să-l fi spânzurat pe Eichmann, ar fi trebuit să avem prevederea de a-l cruța, ca să ne putem folosi de talentele și de experiența lui organizatorică În Împrejurările de față. Cu siguranță ar fi fost bine primit printre cei care Îi maltratau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cumpărat două flacoane plus un pieptene electric care electrocuta păduchii când îi atingea. Și mie mi-ar fi plăcut să le electrocutez pe micile vietăți. M-am întrebat într-o doară dacă se puteau cumpăra și miniștreanguri pentru a-i spânzura sau cariere de piatră microscopice unde să-i poți supune la muncă silnică. Urma să ne petrecem o seară amuzantă eu și Mark, despăduchindu-ne unul pe celălalt precum cimpanzeii, aplicându-ne substanțe de distrugere în masă în păr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
marginea de fier a patului. M-a lăsat cu mâna întinsă. Madam Fișic l-a împins în antreu și ceva mai târziu, după ce s-au reîntors în odaia spoită, luminată cu o lampă de petrol cu spătar de tinichea albă, spânzurată de cuiul din perete, Marcu mi-a întins mâna albă și subțire, vorbindu-mi amical despre respectul ce-l poartă amorului îmbobocit în două inimi tinere. În tot timpul discursului, mărul lui Adam îi apărea și-i dispărea repede subt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
peste termenul de plată. În comanda semnată de dumneata, scrie printre altele, că transportul călătorește pe riscul cumpărătorului. - Ai dreptate! mai făcu omul care semăna cu Massaryk, urcând scara din fundul magazinului spre birou, unde fu găsit apoi bălăbănindu-se, spânzurat de o fâșie de chembrică înnodată de pironul draperiei. Patru ore mai târziu i-am bandajat prăvălia cu un sechestru cu sigilii. Ultima pecete roșie a fost aplicată de portărel pe sfoara răsucită și înnodată de câteva ori de mânerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de sub mine. Trecu apoi în dosul paravanului și așezată în apa albioarei de faianță, rămase neclintită. În liniștea de cavou a celor câteva secunde de intensă încordare, omul de dincolo de ușă și-a dres glasul ca pentru a zice cevaă - Spânzură-te! se răsti fata înciudată, intrând cu mâinile amândouă în mânecile rochiei. Sunt unsprezece în bordel și tocmai pe mine m-ai găsit, să-mi mănânci zilele. Patul din odaia învecinată scârțâi ca un semn de suspensie între frazele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
culmi spre văgăuni, Sufletul îmi zboară spre castele, Și de-acolo se prelinge în spre cele Ancorate-n larg caice: - trei păuni Noaptea când se afundă-n haos, mare, cer și stâncă. Galbeni îmi clipesc trei licurici. Case mici dorm spânzurate-n gol și nici Una dintre ele nu s-a desprins încă. Bucuria dimineții singur mi-o însemn Cu popasul între cimitire, Când, cu mine-aprind, sub cruci din lemn subțire, Tinichele negre fără untdelemn. Câteva zile mai târziu, schilodul din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lângă lanț, colț lângă colț, - piciorușe încremenite pe câmpul alb al paginilor.” „Un cocoș sălbatic, nimerit în plin de ploaia alicelor, mai fâlfâie din aripile celui care am fost... Îi văd gama de culori a penelor nuanțate violent, și capul spânzurat de sfoara prinsă de cârligul tolbei mele”. ...Ferdinand Sinidis îmi oferi o chiparoasă veștedă, pe care și-o scoase din butoniera de la reverul jachetului. Mi-o dădu simplu și firesc, grav și omenește. Apoi, ca pentru sine: „Mai târziu, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
buzna cu toții într-acolo, și o văd cum își smulge părul, în fața latrinei cu ușa izbită de perete. Înăuntru, băiatul meu mai dădea încă din mâini și din picioare, arătându-ne o limbă vânătă și o pereche de ochi holbați, spânzurat de cravata prinsă de cârligul tavanului. Încercase să se ucidă de rușinea ce i-am făcut-o. Croitorul dădu fuga după foarfecă și tăie dintr-o îmbucătură bunătate de cravată. ...Râde toată mahalaua, numai femeia mea urlă și cobește, povestește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
presupus că gestul meu repetat de neputință, răzbunarea din fiecare dimineață, m-a ajutat să fac față la instrucție și chiar la cele mai scârboase șicane cu un rânjet lăuntric; în compania învecinată cu a noastră, un recrut s-a spânzurat cu cureaua de la masca de gaze cu puțin înainte să-și înceapă serviciul de pedeapsă. Încolo, am îndeplinit fără crâcnire tot ce mi s-a ordonat, de pildă târâtul de-a bușilea pe sub burta tancului de exerciții. „Măsurați libertatea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]