9,106 matches
-
în adolescență, instalarea în vârsta pe care o aveți, și în ce fel o percepeți acum? - Ce frumoasă definiție dă senectuții marele nostru confrate Petre Stoica, plecat dintre noi acum câteva zile: "împăcare este numele tău bătrânețe." Dacă încerc o spaimă de ea? În minte îmi revine un leit-motiv din Harap Alb: "De-ar ști omul ce-ar păți, / Dinainte s-ar păzi". Or, noi am fost preveniți de Aristotel (ca să-l amintesc doar pe el) că omul este animalul care
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
în această dorință de organizare și de acoperite a suprafețelor mari, a spațiilor din tablou și de dincolo de ramele sale, o puternică tentație a posesiunii, a supunerii simbolice a realului, a codificării lumi vizibile în totalitatea ei, dar și o spaimă profundă de vid, un disconfort ontic în fața golului, a acelui gol prin care nu răzbate nimic în afara foșnetului mătăsos al aripilor morții. între convenție și viață, între privirea ludică și interogația gravă, între rigoare și libertate, între construcție și disoluție
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
marinari agățați de fragmente de cârmă, care ne fixau din dulapuri dintre cutiile de pălării. Nu existau pisici dar posedam un corb cu aripile ascuțite și mers legănat de mus, care lansa avize de latitudini agenților poliției secrete, agitați în spaima vreunei manevre greșite care să arunce hotelul în stânci, săpând un romb cam aiurea pe sub ieșindurile balcoanelor. Încă de dimineață corbul șchiopăta pe puntea de comandă a parterului, verificând exactitatea rutei și inexistența unor cuirasate inamice, și el a fost
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
Ovid S. Crohmălniceau și Paul Georgescu sunt doar două dintre personajele care, zugrăvite de Gabriel Dimisianu își nuanțează mult profilurile tradițional acceptate. De altfel, atunci când evocă oamenii care i-au marcat tinerețea, criticul de azi retrăiește vârsta respectivă, cu emoțiile, spaimele și formidabila ei putere de admirație. Și astăzi, după mai bine de jumătate de secol se simt în scrisul lui Gabriel Dimisianu fiorii întâlnirii cu Arghezi sau cu Gala Galaction. Marea revelație a volumului Oameni și cărți o constituie însă
Martorul necesar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7933_a_9258]
-
apartament și am plecat cu toții. Ne-am mutat tot la două camere, dar într-un apartament complet gol, pentru că lucrurile rămăseseră la tata. Am luat-o de la zero. A fost îngrozitor de greu, dar măcar știam că putem dormi liniștiți, fără spaimă de răcnete și bătaie", a adăugat jurnalistă.
Gabi Firea, declarație șocantă: "Tata se îmbăta și ne bătea pe toți" by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/79467_a_80792]
-
cuvinte la auzul unei întrebări puse de fiul său. Până astă-noapte am fost ca un strigăt mut. Pentru cuvinte grele, pentru boală, pentru supliciul singurătații, pentru iertări, pentru (puține) binecuvântări. Dar nu am mai putut să pun văl tăcut peste spaima lui Ștefan. "Mamă, întreabă-i pe polițiști dacă am voie să merg la wc", a scris Codruța Constantinescu pe Facebook. În timpul perchezițiilor procurorilor DNA la locuința lor, Nicușor Constantinescu spunea că polițiștii au căutat probe care să-l incrimineze incusiv
Soția lui Nicușor Constantinescu, DEVASTATĂ. Ce i-a spus fiul ei by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/79670_a_80995]
-
încăpere, ci acei bieți scriitori răposați, care, coborînd din paginile cărților și întruchipîndu-se sub ochii noștri, participau la o inedită procesiune mireană. Și, în timpul acesta, noi, intrați în pielea pasivă a unor martori neputincioși, le contemplam defilarea cu o secretă spaimă, căci intuiam că în ei exista mai multă viață decît în noi și că în cărțile lor puteam întîlni mai multă frumusețe decît în viața noastră concretă. Între rafturile acestei biblioteci și-a scris Ion Papuc o parte din cărți
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
O poezie neagră, o poezie dură, o poezie de granit./ Mișcată de teroare și palpitînd de ură,/ Cu vocea răgușită pe patul de tortură,/ Cînd o silabă spune un chin nemărginit." Viziuni într-o peșteră neîncălzită, de lume hăituită de spaimele miezului de noapte, în cîteva secunde cît un coșmar: În horn înoptați ca'ntr'o turlă/ Nebunii închiși ai văzduhului urlă/ Sau viscolul orb al amărăciunii?// - Ai pus să ne șuere. Am venit. Suntem noi/ Prietenii tăi, bunii strigoi." Luxe
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
lacrimă târfă,/ Nu-mi coase aripi de moină și cârpă./ Nu-mi lua 'ntunericul pentru o rază./ El vede. Ea halucinează.// Să nu dăm drum încă despletitelor furii!/ Ecoul ne spune pădurii/ Și chiar trădătoarele-mi șoapte/ M'or vinde-astănoapte...". Spaimă și secret, de "toate urile, toate nopțile", hrănindu-se unul pe alta, însoțindu-se, născînd și surpînd înșelătoare echilibre. Poetul nu-i, de bună seamă, făcut pentru rezolvare. Nici poezia lui, care stîrnește și nu astîmpără, cauterizează și nu vindecă
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
cu dorința nestinsă de a transforma vrăjitorește lumea. în Leoaica adormită, tematica se diversifică și procedeele se rafinează... Versurile par născute din Ťvoluptatea unui chin cum apa prefăcută-n vinť. Convinsă de singurătatea ei sufocantă, poeta trăiește în același timp spaima celui mereu supravegheat." Scriu despre Mariana Bulat: Ulici, Piru, Manolescu, Tuchilă, Grinevici, și dispare din peisaj, lăsând și o traducere care apare la Univers, din Așug Alexer, poet azerbaigean. în fine, apari la redacția României literare, de fiecare dată cu
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7835_a_9160]
-
volumele The Dog with a Chip in His Neck și The Devil Never Sleeps), și în altele din cele difuzate la National Public Radio, Securitatea ca instituție represivă beneficiază de o ironie mai degrabă calină. Altele par să fi fost spaimele și fantasmele copilului care, în anii '50, își ocupa, după propria confesiune, orele după-amiezei cu haotice lecturi din poezia lumii. În schimb, pentru intelectualul român, politicul - limitat la cele aproape cinci decenii de comunism - reprezintă încă, în argumentare, un criteriu
Cadavrul din debara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7678_a_9003]
-
trăită într-un uriaș mall american; de la panica resimțită într-o biserică baptistă în mijlocul unor credincioși exaltați, pînă la neașteptatul sentiment de comuniune colectivă încercat la Paștele din 1992, la vizita regelui Mihai în București; de la cele două tipuri de spaimă fără chip - spaima în fața sfîrșitului și angoasa remușcării - pînă la formele iubirii omenești: iubirea de tată, iubirea de discipol, iubirea de îndrăgostit și iubirea de copil; de la cele două forme de satisfacție umană - bucuria dată de micile plăceri ale vieții
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
uriaș mall american; de la panica resimțită într-o biserică baptistă în mijlocul unor credincioși exaltați, pînă la neașteptatul sentiment de comuniune colectivă încercat la Paștele din 1992, la vizita regelui Mihai în București; de la cele două tipuri de spaimă fără chip - spaima în fața sfîrșitului și angoasa remușcării - pînă la formele iubirii omenești: iubirea de tată, iubirea de discipol, iubirea de îndrăgostit și iubirea de copil; de la cele două forme de satisfacție umană - bucuria dată de micile plăceri ale vieții și marea bucurie
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
veche meserie din lume, defunctul a vizitat-o cu câteva ore înaite de a muri, unul ditre membrii familiei, Pedro, a fost aruncat în mare la ordinul inspectorului cu ani în urmă, iar Metodio (Miguel Mota) a rămas cu o spaimă atât de puternică încât stă totată ziua ascuns, iar singura destindere i-o asigură masturbarea pe care cu înțelegere i-o servește Leonora. Femeile administrează totul în restrânsa comunitate, o parte din bărbați sunt pe mare, alții precum Jorge (Vladimir
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
de către comunitate. Nimic nu rămâne netaxat, chiar dacă vendeta se exercită asupra cadavrului. în cele din urmă chiar bucuria vieții reprezintă o pedeapsă pentru tiranul detronat, gesturile simbolice oricât de crude ar fi corespund unui ceremonial de exorcizare a urii, a spaimei, a trecutului nebulos, sângeros al unei Spanii întoarse împotriva sa, macerate de o viziune sumbră. Rigidității tiraniei, dar și a regulii îi corespunde o viață paralelă a viscerelor, a unei sexualități debordante care transpare cu o cruzime naturalistă de sub pletora
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
gânduri, fără tine, cu mine și fără mine,/ Uite cum le prind, cum le pierd, uite-te!" (Năluci). Tîrziul de care întreaga modernitate se teme, dar pe care îl trăiește fără scăpare, șuieră prin gîndurile scăpate în lume, hrănind fantomatic spaimele ei. Iată, într-o altă transpunere, capcana celor două nopți, a celor două stepe: „Nici în gondolă, pe nici un vapor,/ Și nici pe uscat să mergi nu se mai poate,/ Să trecem deci, vecine, în pas alergător,/ Dincolo de lumea asta
Chimicale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6814_a_8139]
-
au târât prin curte am ieșit cercetând". (Mijloc). N-ar fi nimic, decît regretul idealelor ascunzători de altădată, cînd se putea să nu vezi și auzi, dacă din amintiri pierdute n-ar înflori, șuierător, tîrziul: „Golul apasă tăcerile în care spaimele cresc,/ Vântul trântește fereastra smucind-o din balamale,/ Geamuri se sparg în rafale de ireparabil lumesc,/ - Dar cât o fi ceasul, vecine, mă rog dumitale." Rugăminte, firește, fără răspuns. Vag absurd, nu, însă, mai mult decît viața, e Răsăritul peste
Chimicale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6814_a_8139]
-
mult decît literatură, sau chiar altceva decît literatura, nu merită efortul, nu mă interesează. În orice caz literatură și poezie nu mi s-au părut niciodată sinonime. Literatura este ceva făcut din cuvinte, poezia, dimpotrivă, se scrie cu grija, cu spaima de a nu folosi prea multe cuvinte." Din păcate, trăsătura conciziei mergînd pînă la muțenie este o calitate pe care Cronicarul mărturisește că nu a găsit-o decît la rarii și adevărații poeți. Un poet sincer Revista Familia din Oradea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6834_a_8159]
-
care și-au turnat părinții, oameni cinstiți care au devenit lichele, prieteni care s-au transformat în dușmani, victime care s-au metamorfozat în călăi. Primul mare înfricoșat în cartea lui Florin Constantin Pavlovici este însuși autorul: "Securitatea băgase atâta spaimă în mine, încât orice posibil contact cu ea mă scotea din minți." Să-l urmărim pe fostul deținut politic, bun povestitor, încă din clipa eliberării din închisoare. Eram "tuns cazon, cu fața emaciată și cu paloarea specifică pușcăriei, cu privirea
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
Radiodifuziune despre perioada lui de detenție. Și "nu din delicatețe - precizează memorialistul - ci din frică." Aceasta capătă aspecte patologice, ca în cazul redactorului șef de la Secția culturală, obedient politicii partidului până la obsesie, a cărui personalitate era în permanență dominată de spaimă. Și astfel, ajunge să-și renege cultura și să aibă comportamentul unui excesiv de conștiincios activist. Proaspăt eliberat din pușcărie, Florin Pavlovici trăiește o adevărată odisee a obținerii Buletinului de Identitate, a unei camere la Spațiul locativ și nu în cele
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
gestul său de abandon. El este, în mod cert, un ins mediocru (pus poate, pînă la un punct, în situații ieșite din rînd), fără înclinația actelor hybris-tice, încărcate de înțelesuri paradigmatice. După cum sugerează și numele lui (Angstrom), Rabbit trăiește o spaimă profundă în fața responsabilității (morale, personale și colective), refuzînd să devină individ social. Avem aici drama oricărui bărbat american, prizonier în lagărul identitar al imuabilei suburbii, ori, generalizînd puțin lucrurile, drama fiecărei ființe umane la trecerea dinspre "egoismul" autosuficient al adolescenței
Un (anti)erou american by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7581_a_8906]
-
Darius de pe frontul rusesc, fuga sincopată a dezertorului către o soție pe care o iubește cu toată ființa (și care, estimp, a cedat avansurilor unui horthyst chipeș) e cea mai puternică, literar, scenă a romanului. După "luni de rătăciri și spaime", familia se reîntregește, dar în ce fel trist... Destrămarea este inevitabilă și, punctând-o, medicul-scriitor nu o mai urmărește pe larg. Exit-ul din povestea lui Darius Pop survine îndată și, după un intermezzo de prezent asediat, ca de obicei, de
Viețile altora by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7519_a_8844]
-
amintește E. B., legenda dafinului în care s-a preschimbat fecioara antică ca să curme insistențele unui zeu năbădăios. Scufundată în vegetal, fata și-a păzit virginitatea, frumusețea neprihănită de seră, dar n-a putut opri lenta și nemiloasa ofilire. Din spaima de masculinitate începe lungul somn al erosului. Nici doamna Iamandi nu se mai poate eschiva și repetă aplicarea sancțiunii, prin jertfa propriului corp, jertfă de care uzase și bunica, prefigurarea ei, acea siluetă feminină, cu o carne albă, de o
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
Andrei Moisoiu (Google) Cornel Pavlovici, fostul mare fotbalist al Stelei, a decedat la spital, după ce a zăcut inconștient în casă. Cel poreclit "Pavca" a trăit în ultimii ani dintr-o pensie de 700 de lei și cu spaima că și-ar putea pierde casa. Cornel Pavlovici, a încetat din viață, marți, la vârsta de 69 de ani. Fostul fotbalist suferea de artrită și de diabet. În plus, Pavlovici, care avea o pensie de numai 700 de lei, a
Fost mare fotbalist al Stelei, mort în condiții mizere by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/75381_a_76706]
-
casa. Cornel Pavlovici, a încetat din viață, marți, la vârsta de 69 de ani. Fostul fotbalist suferea de artrită și de diabet. În plus, Pavlovici, care avea o pensie de numai 700 de lei, a trăit în ultimii ani cu spaima că-și va pierde casa, fiindcă fosta soție îl amenința că îi va lua locuința, scrie realitatea.net. Cornel Pavlovici a jucat la 14 cluburi, dar cea mai importantă perioadă a petrecut-o la Steaua, între 1963 și 1966, când
Fost mare fotbalist al Stelei, mort în condiții mizere by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/75381_a_76706]