11,094 matches
-
sunt venele prin care curge sângele așteptării, cu globulele roșii ale speranței și cele albe ale nerăbdării, mă duc să închid vizeta zâmbind aprig. Clapeta o sprijin cu vârful piciorului, încât și timpul dacă ar vrea să intre și-ar sparge capul, vorbeam nu-i așa? de planetele și nenumăratele mele galaxii glorios luminate de sorii iubirii. Le cunosc rotirea, nașterea și distrugerea lor cataclismică, mă încordează pentru un nou act de creație, mă ucid și mă înviez după dorință, călătoresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
În centrul vechi, unde se află teatrul, bustul Împăratului Traian, ceasul vechi de două secole și Muzeul de istorie, toate acestea sunt un segment din Brăila. Bisericuța împlinește acest spațiu, prin vechime și frumusețe. Dacă acest cerc n-ar fi spart de paralelipipedul cu unsprezece etaje al Hotelului Traian, bucata de oraș ar fi o mândrie turistică. Clădirile vechi, transformate în centre comerciale, zgârie ochiul. Ceea ce nu vede însă nimeni, sunt energiile care se împletesc aici, destinele care nu țin cont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi atinsă cu mâna și respirată, și admirată. * * * M -am văzut pe mine, ca personaj trecut, pășind pe dalele de marmură. Și privind spre mine ca spre cineva cunoscut. Eram din viitor sau din trecut? Nu știu, pentru că zgomotul prezentului sparse imaginea, dar de ce eram ca acum, femeie la vârsta a treia a vieții? Pare că sunt tot eu, puțin mai tânără, în rochie de mireasă, ceea ce înseamnă că unul dintre bărbații aceia e Mitică Petrache al meu. Mioara și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lângă dâmb, câmpia devenise o mare cu valuri de pământ, cu crestele inegale pe sub care se zbătea dedesubtul. Probabil că va mai fi o furtună imaginară, iar Oceanul bărăganic va produce un val și mai mare. Într-adevăr, valurile își spărseseră crestele, lăsând lumii o priveliște care ne tăia respirația. Copii murdari abia mișcând, cu ochii închiși și scâncete slabe, se iveau pe jumătate din țărână. Pământul năștea... Și, în loc de aburi, ieșeau fuioare de informații care miroseau a dedesubtul Pământului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
răsucesc pe toate părțile, îți dai seama, la un moment dat, că ai uitat și limba română și rostul tău pe lume. Analizează mașina (aceeași marcă au și ei în curte), se uită la tine ca la o vietate care sparge plafonul cunoașterii cu viteza de șase mach, brațele tale au forme de brațe, picioarele nu sunt picioare, ci picioare, capul e tot cap, dar altfel. Informațiile media le interpretează ca pe timpul uniformizării comuniste, ai cărei adepți sunt. Invitat în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a nenumăratelor vieți anonime intrate deja în circuitul legendelor homerice. Deși ele nu aveau o vechime mai mare de 300 de ani, dar o consistență cât toate vârstele Lumii de la Facere până acum. Cineva a aruncat o piatră care a spart iluzia. Un hârleț uriaș a bătătorit cu latul mușuroiul iscat de hârlețul sfredelitor în pământul tinereții și regizorul a dictat prin portavoce: STOP FILMAREA! Proiectoarele s-au stins și actorii au plecat, fiecare prin șanțul lui, săpat dinainte. Continuă starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de neprevăzute erau curbele, când ziceai că urci, coborai, nordul era la vest, în loc de bazalt găseam izvoare, noi și chipurile șobolanii; spun chipurile, pentru că se prindeau în laț, călcam pe burțile lor, doi dintre noi făceau curățenie în urmă, felinarele spărgeau bezna grasă, cu toții însă așteptam momentul crucial, prinderea Regelui încât, fără să vrem, ajunserăm în visurile materiei. T oată lumea e călare pe toată lumea îi zise Cargobot strângându-i mâna cu căldură. Pe unde mi-ai fost, Autorule, îl luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
copilăroase și zburdalnice, să se ridice observând și încercând să înțeleagă Lumea. Și Lumea nu era decât chipul spionului Satelitu mâncând conserve de carne cu usturoi, în timp ce focul își întindea degetele arzoase spre cizmele lui din blană de urs. Se spărgeau apoi în stropi iuți și galbeni, rapid muritori în bezna rece, dar, maturizate din propria lor ambiție în flăcăiandri viguroși, cu mușchi arzători, cu palme cât cazmalele, cât cupele de excavator și menghine cu fălci uriașe de foc, sigur, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sfărmau sub tălpicile săniilor și ghetelor cu ținte, se auzea pe lângă scârțâitul zăpezii și fâlfâit de aripi și certuri păsărești, pupuitul guguștiucilor, împreună cu nelipsitul croncănit al ciorilor, foșnetul grâului din Insula Mare și al porumbului din Insula Mică, în timp ce topoare spărgeau gheața de oțel a Dunării, pentru salvarea subacvaticelor neamuri sinistrate de pești. * * * C u cât eram mai repetenți, cu atât verile erau mai călduroase și mai bogate în grâu, prilej de a scăpa de Căpcăunu, preocupat cu dirijarea avioanelor burdușite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
după Revoluție. Un șofer gras coborî din cabină și arătând spre fabricile bucăți, spuse cu mândrie: Pentru baricada grâului și-și șterse ceafa groasă cu o basma înflorată. În câteva minute, șeile au fost descărcate și, după puțin timp, Primarul spărgea sticla de șampanie pe noile baricade. Canionul a fost inundat la loc de întuneric, iar Scylla și Caribda și-au închis trecerea. Milioanele de făclii ale grâului pâlpâiau amenințător fără a da semne de retragere. Când noaptea a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
priviri de grâu, râsul de grâu, foșnesc fără vânt, fetele sunt spice coapte, cerul are tăcerea grâului, gândurile sunt greieri prin grâu. Acolo. Dar, se vede, ori a visat, ori nu a crezut nimeni, pentru că se trezește singur. Privește! Grâul spărgea coaja pământului și-și ițea capul înspicat, mișcându-se ca o pendulă spre cer. Un spic, un snop, un lan țâșniră sub tălpile noastre prin asfaltul șoselelor, prin podeaua caselor de la marginea orașului. Mașinile poliției și cele ale pompierilor căutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca an. Era în fața unei descoperiri uluitoare. Va fi numai secretul ei și consideră că toate fie au fost secvențele unui vis, fie nu a visat, dar a trăit cu sentimentul trecerii normale a timpului. O lumină uriașă i se sparse în cap și Mioara căzu la pământ. Vuia viteza timpului prin urechi, vuia timpul în viteză luminoasă, lumina timpului însuși. Î ntâi văzu ușa. Bibelourile încă mai stăteau sub cerul liber, cărțile erau pe rafturi de aer. Pendula, asemenea, pironită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spunea el. Și plodului dacă crește, ce să-i fac! Și la urma urmei, mai mergeți și desculți! Nu putem, nea Fane, se plângeau morții, sunt multe gloduri și mai ales cioburi. De unde, bre? De la greci, nea Fane. Ghinioanele lor sparte în timpul vieții, un prinos adus și viilor și morților. Și voi ce căutați pe acolo, mă? Păi spre Occident trebuie să treci pe la Greci. Doar n-ai vrea s-o luăm spre est. Estul a venit singur peste noi, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
picta saltul în timp. Și, în costume de elev, hălăduiam pe străzile viitorului, printre clădiri care răsăriseră peste cele mărunte din Brăila, cu 100, 200 de etaje, încât cerul fugise înspăimântat spre un altul, de teamă să nu-i fie spartă oglinda. Gustav o ducea în brațe pe Any Palade pe trotuare și scări rulante. Își adaptau branhii la Oficiul de Închiriere a Branhiilor și înotau prin lichidul amniotic al uterului Lumii Noi. Dar expulzați înainte de termen în viața de elevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ieșind din raza obiectivului, au dispărut. Și acum veți vedea ce s-a întâmplat cu fiecare dintre voi, după filmare, se auzi o voce din rândul Magiștrilor. Văzută de sus, imaginea neclară înfățișa un ocean învolburat care țâșni prin ecranul spărgându-se de zidurile școlii. Noi, alături de Magiștri, priveam pe Gustav înotând alături de Mihai Dinu și ținând de subțiori pe Any Palade. Stoian și Teodor înotau umăr lângă umăr, la fel frații lipoveni, Chirilă și Halipa, Nilă și Prunilă urmați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fumat, de blestemat Primarul, partidul și, în final, de căzut în șanțul de pe longitudinea Cartierului Pisc, întretăiat de latitudinea soției de a o trage de păr pe pațachina vopsită care i-a adus bărbatul în halul ăsta, vrând să-i spargă casa. Nu faptul că toate astea atrăgeau indignarea oamenilor obișnuiți pentru pictorul care-i scotea din sărite cu gărgăunii lui multicolori, ci dorința ca acesta să îndeplinească cererile deșucheate ale prietenilor, la fel de zănateci, de rupți din realitate prin atitudinea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și suple, împietriți în poziții ca și cum lava unui Vezuviu dezlănțuit îi surprinsese în atitudinea locuitorilor din Pompei, domestice sau înspăimântate, în aceleași robe roșii, fără măști. Lunecă într-o fântână, îi putea vedea îmbucăturile cilindrilor de beton, până când simți că sparge cu capul o pojghiță de gheață neagră și se trezi amețit din leșin în fața unei carafe cu vin, cu Any Palade. Alături, părinții lui, profesorul de matematică, Moș Eveniment și, râzând gros pe un șezlong, Hugo, pictorul mânjit cu vopsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
era concentrată aici și în bar, acum consumând băutura pe scaune cu numele fiecăruia. Regula de timp, spațiu și acțiune a Teatrului lui Stanislavski era rezolvată. Urma acum întruchiparea personajului în acord cu etica vremii și transfigurarea realității fără a sparge canoanele prin sublimare sau extorcare a înțelesului ei metafizic. Adevărul care reieșea din textul vorbit și sorbit era realitatea sublimă în mizeria ei sublimă. Nimic subtil, nimic mascat, nimic presupus, ci expus de-a dreptul, fără machiaj, fără convenție, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rele, trebuia să-l aleg pe cel mai mic. Era ultima oară că foloseam telefonul lui Baptiste Bordave. Ultimul om care formase un număr era fostul Olaf Sildur. Apăsai tasta redial. Auzii soneria sunând. Inima îmi bătea mai să-mi spargă vene și artere. Și dacă o să mor și eu? Să mor în același mod ca cel căruia îi uzurpam identitatea? Nu, nu se făcea. Dacă n-ar fi decât din politețe față de anchetatorii care n-ar mai pricepe nimic. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
foame, Biscuit. O să-ți dau să mănânci. -Nu poate aștepta? -Nu. Când lui Biscuit îi este foame și nu este hrănit de îndată, se urcă pe mese și răstoarnă lucrurile. Nu mai stau să număr vazele pe care le-a spart în felul acesta. -Nu e prost deloc. Dacă mă vezi că fac la fel, o să știi că trebuie să mă alimentezi. Râse. O urmai în bucătărie. Biscuit se năpusti asupra pateului său de patru stele. -Mă duc după o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
e ce-am auzit din gura lor, încerc să mă orientez, dar tot ce văd în jurul meu nu-i decît o mare dezordine, parcă intrase dracu’ în toată cireada, țipau de mama focului luînd-o la goană care pe unde putea, spărseseră cîteva breșe în cordoanele forțelor de ordine, vaiete, scîncete, gemete, aveai impresia că se înghiontesc unii pe alții, că se înțeapă, că are loc un linșaj general. Atunci am început să strig și eu cît m-au ținut plămînii, unde
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
avem mari surprize din partea celor care ar trebui să ne fie aliați, se va lăsa rău, morți, răniți, sinistrați, tot tacîmul, așa s-a căzut de acord. În România lucrurile au scăpat întotdeauna de sub control, din păcate toate se vor sparge și de data asta în capul poporului. — Eu oricum mă așteptam la ce e mai rău, zice Sena, nu mă interesează programele, hîrțogăraia, nu sînt făcut pentru asta, ăsta-i motivul pentru care am înclinat pentru partea de acțiune, sper
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
domnul Președinte. Băieții și-au pregătit deja trupele la graniță, chipurile pentru a se apăra de vreo agresiune venită din partea noastră dacă lucrurile ar scăpa de sub control. Sînt cu ochii pe noi și vesticii, și rușii, abia așteaptă să se spargă buba. Îți vine să rîzi cu hohote cînd te gîndești cît de importanți am devenit dintr odată pentru toată lumea. Avem și noi Armata noastră, spune Sena, nu plătim din buzunarul nostru zeci de mii de militari, ca să ne apere în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
petrece și să-mi văd calm mai departe de gîndurile mele, de planurile pe care le pun la cale de atîta timp? Se aude un zdrăngănit declanșat de pîrghia care ridică clopotul, șuvoiul de apă eliberat din rezervorul suspendat se sparge în cascade în ovalul de porțean, cîrnăciorii maronii se dezintegrează în vîrtejul de apă și spume. Abia acum se simte domnul Președinte puțin mai ușurat, nu se mai aude decît țîrîitul jetului care face umplerea, în cîteva secunde însă o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
doar mi se pare. — Ăsta-i ghinion curat, exclamă Sena, picîndu-i în sfîrșit fisa, bineînțeles că altceva n-avea ce să fie, zice lăsîndu-se jos într-un genunchi în dreptul portbagajului și băgîndu-și nasul sub rezervor, am dat de dracu’, e spart, constată cu ochii fixați pe punctul din care picură ultimii stropi de combustibil. Numai de așa ceva n-aveam nevoie, zice. — Pana prostului, zice Monte Cristo, de data asta însă provocată de circumstanțe deosebite. Avem scuze, putem da vina pe alții
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]