3,853 matches
-
alții mai buni ca ei! Astăzi, ura i-a schimbat S-au bătut și s- au certat. Unul dreptate-a avut, Altul lacom s-a pierdut, Clipa de-ar fi depășit Nimeni n-ar fi suferit. Unul e cu capul spart, Altul c-un braț fracturat Dragoste de veri, știm bine, Nu va fi nici azi, nici mâine. Unii au aproape tot, Alții, vrând la fel... nu pot, Dar știu că pe toții ne-așteaptă Tot o judecată dreaptă. CA UN
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
o atmosferă falsă de liniște Și demnitate. Sunt sigur că bărbații care sunt acum suporteri atât de înflăcărați ai femeilor din Congres, vor deveni cu timpul dușmanii lor cei mai înverșunați. Zâmbi sardonic: - Pregătiți spitalele, continuă, pentru femei cu capetele sparte și închisorile pentru bărbații care le vor sparge țestele - și găsiți-l pe Craig, altfel vom fi inundați de o mare de emoții. Anul se apropia cu repeziciune de sfârșit și nu fără victime. În ajunul Crăciunului, cablurile vuiau, radioul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
transpirația de pe frunte și se apropie de termometrul de lângă ușă. Se întoarse. - Nouăzeci și opt2, anunță el. - Al dracu' de cald pentru Mountainside în februarie. Urmă o discuție scurtă, animată, despre recordurile de temperatură din trecut, pentru această lună. Vocile sparte se stinseră încet într-o tăcere apăsătoare, când adierea fierbinte dinspre deșert suflă mai puternic. Din nou, un bătrân se duse la termometru. Veni înapoi, dând din cap. - O sută cinci 3, spuse el. Și este abia opt și douăzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
apoi triplă numărul de tăvi și cantitatea de pucioasă folosită. Umbla toată noaptea prin cameră ca un vrăjitor, cu tăvi fumegânde în mâini, schimbând cărbunii și adăugând sulf. Viața se scurgea din trupul lui Filip ca nisipul dintr-o clepsidră spartă. Era nedormit de luni de zile, livid, cu ochii căzuți în orbite, cu trupul obosit de convulsii și crampe. Traversa lungi perioade de leșinuri intermitente și vărsături de spume verzi. Pauzele dintre leșinuri erau din ce în ce mai rare și mai scurte. Mobilizându
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ca ntr-o stranie arhivă, destine de un ban bucata. Când bătrânul ieși din bodegă, vânzoleala târgului se mai potolise. Majoritatea tranzacțiilor se făcuseră, banii se mutaseră dintr-un buzunar într-altul și acum doar amatorii de chilipiruri mai cumpărau, la spartul târgului, marfa mai proastă, rămasă nevândută. Unii își aruncau claie peste grămadă catrafusele și copiii în căruțe cu coviltir și plecau în grabă să ajungă acasă pe lumină. Alții, cu treaba gătată și cu chimirele pline de gologani, se cinsteau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să vii la nuntă. Sora lui, sau nu mai știu cine altcineva, i-a spus lui Muriel că urmează să vii. Ești sau nu? m-a întrebat pe șleau, privindu-mă fixân față. Cred că vocea mi-a sunat cam spartă când i-am răspuns: — Da. Îmi ardeau obrajii. Pe de altă parte, încercam o senzație de autoidentificare mult mai domoală decât încercasem de când coborâsem în acea după-amiază din tren. — Am știut eu că ăsta ești, a jubilat doamna de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Duhoarea Îi induse În eroare nu numai pe milițieni, ci și pe câinii lupi, care Începură să urle Îngrozitor. Milițienii dădură butoaiele și lăzile la o parte, săpând șanțuri adânci În beci, dar În afara unor bucăți de cărămizi și țiglă spartă, rămase de la vechea temelie, nu găsiră altceva și se lăsară păgubași. Plecară Însă abia după trei zile, după ce terminară de băut tot vinul găsit În beci, și o interogară pe Mașa, făcându-i tot felul de propuneri rușinoase. Dar până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai drept? Nu, Înțelegerea te face să te crezi buricul pământului. Răul Își Înfige adânc rădăcinile În tine. Ca o plantă ucigașă, orgoliul se Încolăcește În inima ta și te sugrumă. Totul e deșertăciune. O singură hemoragie, un singur vas spart - și s-a dus pe apa sâmbetei toată Înțelepciunea umană. Deșertăciune și nebunie, iată ce este Înțelegerea omenească. Oricât de Înțelept și de Înțelegător ai fi, nu poți lupta cu propriul instinct. Ascultă-mă, Mașa, Îți spun adevărul și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care babulea Îi vorbise de atâtea ori, fusese transformată În post de poliție, iar alta, În grajd. Vaci grase, și altele costelive, numai piele și os, Își făceau de lucru prin altare. Mugeau stins, Întinzându-și gâturile lungi printre vitraliile sparte, scurgându-și tristețea ochilor pe cerul Înstelat. Din când În când, soseau În vizită și rude ce veneau din Marea Rusie. Erau atât de slabi și se purtau cu atâta umilință, Încât păreau că vin nu dintr-un tărâm populat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
va limita la un singur păhărel, ca să cinstească masa. Acum ce era de făcut? Ippolit mătură cu privirea podeaua. Oare nu cumva apriga-i nevastă venise după el? Văzând podeaua crăpată de ciment și mucurile risipite printre sticle și borcane sparte, Ippolit răsuflă pentru a doua oară ușurat. Da, se afla În depozit, În biroul lui. Și aici nu se simțea nici urmă de consoartă. La această oră, probabil nevasta lui sforăia ca o batoză. Ajungând cu povestirea aici, oaspetele venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În acele articole americane de Îmbrăcăminte probabil că trecuse drept un om mai tânăr. Americanii și englezii totdeauna păreau mai tineri. În orice caz, iată că era acolo. Era unul dintre jurnaliști. Se plimbase prin Gaza cucerită. Se mătura sticlă spartă. În piață, blindate și arme. Imediat În spate, zidurile cimitirului, domurile mormintelor albe. În praf, resturi de mâncare la copt, alterate; mirosuri de gunoi Încălzit și de urină. Jazz oriental transmis din difuzoare șerpuind ca dizenteria prin măruntaie. O muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
afară Scânteiază steluțe-ntre scoici Valuri stranii șoptesc chiar aici Pescărușii țipând mă-nfioară. Violoncelul durerii Urlă dintre munți furtuna și se-aude de departe Bubuind la miezul nopții marea în deliruri verzi Greierii ce nu știu somnul țârâiesc din strune sparte Luna varsă raze tulburi peste pomii din livezi Plânge-ncet jarul din sobă și se roagă în genunchi E împovărat de gânduri, trăiri strânse în mănunchi Spectrul zilei somnoroase își dă ultima suflare Precum e rănit nedrept puiul unei căprioare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
rever Văd chipul tău o depărtată gară Prin care câte-un tren trece stingher, Peroane sumbre ca o colivie Lumina stinsă, mâini cerând bacșiș, Un vânt în șoaptă mișcă o hârtie Și vagabondul timp, mereu furiș, Îngrămădind într-o clepsidră spartă, Surâsuri, poze... „Undeva, cândva”, A fost aievea?... poate o erată Sau un banal amor de mucava? Traverse număr, două câte două, În mână țin moneda unui vis; Mă simt străin în lumea asta nouă, Spre rai mi-e azi accesul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lui marilyn monroe mă luau în armată aveam atâta curaj încât am lăsat în fiecare dimineață pe aleile cazărmii coada unui păun deflorată de gândul că nu ne vom putea juca rolul până la capăt apoi a venit secvența cu nasul spart ce scenariu ciudat ne-au dat de data aceasta! a trebuit să-mi las ofrandă osul etmoid poate că boxul ar trebui practicat cu mănuși de catifea însă trilogiile românesti nu au simțul umorului așa că bărbații vor sta în povârnișurile
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
săritură cu un picior drept în cap. S-a clintit, dar de căzut de pe picioare n-a căzut așa că am luat de jos o valiză care-mi pică la îndemână și am lovit din nou. Dormitorul se umplu de borcane sparte și gem de tot felul, de biscuți și șosete, de cămăși și flanele, de pantaloni și chiloți. Ursu se clătină și pentru prima oară am văzut că ia contact cu podeaua. I am sărit în spate și prinzându-l cu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
dornici de distracție? Petruș se plictisea singur, așa că luă urma ceasornicarilor. În imediata apropiere a porții de la intrarea în școală, se încinsese o bătaie în toată regula între țiganii autohtoni și câțiva puști din internat. Lângă un gard, cu capul spart, zăcea paznicul inconștient. Era un om în pragul pensionării, nepregătit pentru astfel de situații, un om blând, care te ducea cu gândul la bunici. Un tip blond, îmbrăcat în haine de piele întoarsă de culoare maronie, era cel mai violent
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nu suntem singuri la masă, mi-a zis ea zâmbind cu o mândrie suspectă... -Dar cine mai vine? am întrebat oarecum mirat, gândindu-mă la o anume vecină care-i mai călca pragul și-i călea nervii cu gura ei spartă. -Ai să vezi, parcă spunea ridicând din sprâncene. Din bucătărie venea un miros ca de ars. O fi afumat mămăliga, mă gândeam, dar e bună la foame. Liliana maică, mai zăbovești, că i-o fi foame copilului, că vine de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mă cutremur pînă În străfunduri. Mi se făcuse, fără să vreau, piele de găină, sîngele Îmi Îngheță parcă În vene, inima-mi deveni o pungă de gheață roșie păstrînd doar forma de inimă. Drum asfaltat bătătorit. Mingea veche de cauciuc, spartă și abandonată, arăta ca o pată mică, albă, pe spațiul verde. Pantofii mei plini de praf păreau auriți În lumina felinarelor care iluminau stîrvul de drum crăpat. Nu te puteai aștepta la nimic bun pe un astfel de drum. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
bărbați, ca niște saci cu legume și duse În beznă, undeva dincolo de cercul de autobuze. Li se mai auzeau doar vocile plîngărețe și stridente, Înjurau și urlau după ajutor. Într-o clipă au răsunat țipete și zgomote provocate de obiecte sparte undeva pe lîngă autobuzul cel mai apropiat de dig, Înghițind scîncetele fetelor. S-au spart geamuri și s-a aruncat cu pietre dinspre autobuzul acela. O piatră a aterizat chiar la picioarele mele. În jurul focului situația se schimbase și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sistematic. Aveai impresia că au pus mîna pe niște arme eficace pentru că i-au determinat imediat pe atacanți să se retragă. Muncitorii s-au folosit apoi de foc pentru a lua cu asalt microbuzele. Au aruncat tăciuni aprinși prin ferestrele sparte și i-au atacat pe cei trei tineri cu pietre. Nici aceștia nu s-au lăsat mai prejos, dar victoria a fost de partea celor mulți. Încetul cu Încetul, tinerii au pierdut teren, iar microbuzele au devenit ținta atacului. Sobele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
țineam urechile ciulite la perete. Fremătam la gîndul că, deranjat de gelozie, el va scăpa ibricul cu apă clocotită. Dar În așteptarea mea Încordată n-am auzit nici măcar un plescăit de limbă, ca să nu mai vorbesc de vase de porțelan sparte. Am văzut Întinzîndu-se aceeași mînă albă și nu i-am sesizat tremurul paharului pe tavă. Cred că mai degrabă eu eram cel care tremuram. Degetul mare pe care l-am proptit de marginea mesei, Încercînd să mă stăpînesc, se zgîlția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
bani și fute bine/ Da, da, mămico, da”. Atunci s-au format cohortele acestea de ingineri care acum lucrează în sublima noastră industrie națională. N-aveau nici o atracție pentru Politehnică, dar se intra ușor și aveai repartiție la oraș. La spartul chefurilor studențești, prin Cluj se striga: „Dormi copile, dormi în pace/ Țara inginer te face”. Ei sunt cei care acum ocupă pozițiile-cheie din industrie. Cei mai mulți n-au citit în viața lor o carte de management, de marketing, nu știu limbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de la viața noastră? Ursula a avut o singură problemă cu mine: - Dumnezeule, nu te mai saturi odată să mănânci scârboșeniile de hamburgeri? Noi nu aveam atunci McDonalds și eu eram de groază. Înfulecam la chiftele turtite în pâine ca o spartă. Toate răcnetele americancelor pe tema: - Where is our vegetarian food? cu adresă la restaurantele poloneze, mi se păreau scălămbăieli și mofturi de doi bani. Veneam dintr-o țară în care carnea a fost decenii un status-simbol, unde căram în trenuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lună - orice infracțiune, orice încălcare de lege săvârșite în acel interval nu se va pedepsi, deci nici urmărirea lor ulterioară nu va putea avea loc. Știi ce va fi la sfârșitul acelei perioade? Haosul! Mai mult chiar: Nimicul. Toate magazinele sparte, jefuite, băncile la fel, de asemeni casele, omoruri, rezultatul a fel de fel de răfuieli, întreaga funcționalitate a societății, adică a statului paralizată, la cheremul unei minorități acționând în dominația instinctelor primare. Asta numai într-o lună de libertate anarhică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe leasa care aștepta sub tingirile de aramă, pe urmă tropăia cu cizmele-i pline de sânge, se așeza la locul lui și nu zicea nimic, pânăce nu-l chema nevastă-sa la mâncare. Atunci își îndesa în cap pălăria spartă și începea să înghită cu lăcomie. Apoi își ștergea cu dosul mânilor mustățile roșii, zbârlite - se învârtea de două ori prin colțuri căutând ceva și negăsind nimic -, își răsucea o țigară cât degetul, ieșea cu pași rari, și se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]