3,995 matches
-
ajuns, doamnă... - Da... Cât trebuie să plătesc? - 8,50 lei, doamnă! Emanuela îi întinse șoferului 10 lei și spuse: - Vă mulțumesc frumos, domnule! Păstrați restul! - Mulțumesc frumos, doamnă și Dumnezeu să-i dea sănătate! - Cui? întrebă Emanuela mirată și oarecum speriată. - Păi..., nu știu... la cine mergeți, răspunse încurcat taximetristul. - A! Mulțumesc! Și dumneavoastră, de asemenea! Spunând acestea, Emanuela se pierdu grăbită în curtea spitalului, în timp ce șoferul de taxi privea în urma ei, vorbind cu sine însuși: „Ciudată sau doar cu mari
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
primele 3 cursuri.... Acum stătea în mijlocul amfiteatrului, cu capul plecat, - ca să amâne cât mai mult întâlnirea cu acest tiran , care i-a paralizat câteva săptămâni din toamnă. În jur s-a făcut brusc liniște. Deci, a intrat în sală-îsi zise speriată. Nici nu putea să mai plece. Ținea tot capul plecat . I-a auzit vocea. Puternică și delicată, caldă și rece, frumoasa și rea , toate în acelaș timp. Un om plin de contraste-și-a zis în gând. A mai numărat
DOMNUL C de MIRELA PENU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377943_a_379272]
-
mâna doctorului...și o să vorbesc și cu Emil.... să vedem el ce zice! .... Da’ce să zică...dacă nu e aici ! ...că doar vine în țară, dar la toamnă.... Și eu ce să fac până atunci....cu Andei?... se întreba speriată Doina! Ce să fac ? Vine vacanță, el abia a trecut clasa a 5-a....unde va sta? ...Și cu cine? ...dacă eu voi fi internată, plus recuperarea ,...de “după “ ...I-am mai și promis că mergem noi anul ăsta la
LICURICII de MIRELA PENU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377942_a_379271]
-
prinse din nou pe muiere în brațe, învârtindu-se cu ea prin dormitor. - Te iubesc mult de tot Miorițo ! Te ador ! - Și eu te iubesc Paveluș ! Brusc, o bătaie în ușă îi făcu să împietrească amândoi. - Cine-o fi ? întrebă speriată femeia. Bărbatul nu răspunse. Doar ochii lui mari îi trădară teama. Mioara se apropie de ușă și privi prin vizor. - Uf ... e vecina de la doișpe, să văz ce vrea ! Crăpă ușa cât să scoată capul și întrebă: - Ce-i Măgduțo
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
drumul . Nici un nor pe înalt.. Muuuuuult mai jos, aici, pe pământ, un șirag lung de case stătea nemișcat de-a stânga și de-a dreapta unei șosele străjuita de copacii alintați și sărutați de toamnă. Se trezi murmurând un ”Mulțumesc Doamne !” , speriată puțin de acest gând de mulțumire,adresat Divinității . Dincolo de cuvinte, Ella se simțea altfel că până acum. Dialogurile ei interioare , atât de des consumate în ceasurile de singurătate , erau gata să pornească jocul cuvintelor. -Cine sunt?...parcă se auzi întrebându
IUBIRE NESFARSITA... de MIRELA PENU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377946_a_379275]
-
XXIII. SĂRUTUL DIN VIS, de Mirela Penu , publicat în Ediția nr. 1340 din 01 septembrie 2014. Un vînticel cald se desfată în voie printre frunzele proaspete iar lumină după-amiezii îmbrățișa pămîntul.O buburuza adormita pe un fir de iarbă tresării speriată .... Anton intra cu inima strînsă pe poarta mică ce dă spre casă veche a bâtrînului.Un gard mic de sîrmă împărțea curtea : una mare,a părinților și una mică- a bunicilor. Mereu i-a plăcut curticica mică și îngrijita a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
Buni Maria nu mai era, în locul florilor vedea mereu chipul blind al bunicii ... Citește mai mult Un vînticel cald se desfată în voie printre frunzele proaspete iar lumină după-amiezii îmbrățișa pămîntul.O buburuza adormita pe un fir de iarbă tresării speriată .... Anton intra cu inima strînsă pe poarta mică ce dă spre casă veche a bâtrînului.Un gard mic de sîrmă împărțea curtea : una mare,a părinților și una mică- a bunicilor. Mereu i-a plăcut curticica mică și îngrijita a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
obraji. Condoleanțe! Te rog să mă ierți! - Mulțumesc. - Te pot ajuta cu ceva? - Nu cred! - Pot să-i spun și lui? întreabă în șoaptă, arătând către Voquin, care sforăie ușor. Să trimitem și noi niște flori! - Mai bine, nu! zic speriat. Nici nu știu dacă mai este timp! - Ce proastă sunt! - Mâine, oricum, vă sun! Simt că somnul îmi dă târcoale. Ingrid are și ea ochii mici. - Dacă nu mă trezesc până la Paris, îmi șoptește, vreau să știi că te iubesc
DRUMUL APELOR, 36 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376315_a_377644]
-
țipăt scurt în ocean. N-am timp să-i întind o mână sau să fac altceva, deoarece vasul este în mișcare și se deplasează foarte repede. Până să mă dezmeticesc ( nu mai mult de un minut ) îl pierd din vedere. Speriat, dau buzna pe puntea de comandă strigând și gesticulând. Căpitanul, un personaj de science-fiction, mă privește cu un aer plictisit. - Nu înțeleg nimic, omule! Îi explic ce se întâmplase și arăt cu mâna în spatele vasului. Un marinar îndreată proiectorul din
DRUMUL APELOR, 55 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376313_a_377642]
-
prietene! Câțiva brancardieri vânjoși îl așează forțat pe-o targă. Probabil că va fi dus la infirmerie și consultat de un medic. În apropierea mea îi zăresc pe Thomson și pe Ingrid. Thomson este degajat, chiar zâmbitor, doar Ingrid pare speriată. Le povestesc și lor cele întâmplate. - Și de ce te-ai grăbit așa? îmi reproșează Thomson. Ingrid îl privește siderată. - Ai căpiat, unchiule. Cum poți spune așa ceva? - Știu eu cum! În locul lui George aș fi tăcut mâlc. Dimineață nu-l mai
DRUMUL APELOR, 55 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376313_a_377642]
-
a adresat Costel Fiera. Nu i-am băgat vorbele-n seamă, pentru că nu știa ce-l poate paște. Lângă o cruce, din multele puse la pod, când să ne despărțim, s-o luăm către casă, Nicolae Dăncău, privind înapoi, întreabă speriat: - Măăi, dar hainele și sapa aia pe nisip ale cui sunt? Ne-am întors toți privirile și am rămas înmărmuriți. Pe nisip erau tenișii, tricoul, pantalonii și sapa lui Nicu Stoian din Bude. Am așteptat cu gândul ca s-a
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
și o deschide, apoi scoate o pungă cu un conținut alb. - De unde ai asta? Ingrid lasă ochii în jos. - Din cabina lui Voquin. M-a rugat să i-o aduc! Mai are și altele! - Ai cheile? Femeia îi întinde cheile speriată. - N-am știut că-i vorba de droguri! murmură. Jur că n-am știut! Thomson nu se poate abține să-i tragă o palmă. - Ți-am spus doar să ai mare grijă cu omul ăsta! Referință Bibliografică: Drumul apelor, 19
DRUMUL APELOR, 19 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376319_a_377648]
-
părut un pic agitat. - Toți bebelușii sunt agitați, doamnă! E prima oară când stau chiar alături de el. Ține capul ridicat, se uită cumva mirat la mine și parcă adulmecă. - Nu vă cunoaște, îmi zice medicul, de aceea pare un pic speriat! Parcă dorind să-l contrazică, Pierre scoate câteva sunete înalte și-și agită mânuțele. - Ta-ta! Ta-ta! Ingrid îl ia în brațe râzând. - Da, a venit tata! Vezi ce deștept e? Medicul râde înveselit. - D-lui Nicolas nu i-
DRUMUL APELOR, 61 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376339_a_377668]
-
Nu durează mult, se descarcă la prima atingere și se prăbușește respirând greu lângă mine. - Te-am șocat cumva? mă întreabă într-un târziu. - Nu, îi răspund. Mi-a plăcut la nebunie! - Când l-am văzut pe Nyk în cătușe, speriat și resemnat, m-am simțit din nou femeie! Nu credeam să se întâmple asta vreodată! - Mie mi s-a părut că țineai la dânsul! - Da și nu. Îl respectam cumva pentru ce-mi oferise și îmi oferea. De iubit însă
DRUMUL APELOR, 61 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376340_a_377669]
-
deranja pământul de sub mine, dar, văzându-mă, câțiva au vrut să mă ducă la balamuc. De atunci, nu mai vreau să merg pe jos nicăieri. Totuși, acel geamăt surd venit din străfundul pământului îmi vuiește mereu în timpanele sufletului meu speriat. Așa mi-a venit ideea să plec undeva pe câmp, să ascult în liniște pământul și să-l întreb ce îl doare. Acolo, la marginea unui lan de grâu, printre macii cu flori mari, arzânde, am aplecat urechea la pământul
SUFLETUL PĂMÂNTULUI ROMÂNESC de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376364_a_377693]
-
sunt cu dreptate cântărite... Zorii luminară un tablou ca de pe altă lume: aria omului împrejmuită de țăranii încă toropiți de băutură, somn rău și acreală, snopii părăsiți în mijlocul ariei, copăcelul pârlit și omul... nicăieri! Când unul dintre hăitași dădu glas speriat că și-au pierdut prada, zbură dinspre grâne spre înaltul cerului un șoim strălucitor. Sau, cel puțin, așa li se păru sătenilor înspăimântați de pedeapsa ce urma să-i aștepte de la alde Bogatu’ pentru că nu-și făcuseră slujba dinainte plătită
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > RUGĂ Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2077 din 07 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Te rog, Stăpâne, să îmi ocrotești iubirea care tremură speriată că degetele iernii nefirești au început în geamul ei să bată. Alungă iarna dacă mă iubești și dă-i în schimb o toamnă-ntârziată și-i încălzește, bunule, acești fiori de spaimă care îi dau roată. E de ajuns ca-n
RUGĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375844_a_377173]
-
schimb o toamnă-ntârziată și-i încălzește, bunule, acești fiori de spaimă care îi dau roată. E de ajuns ca-n suflet să-i privești și grijile-or să piară dintr-odată... Te rog, Stăpâne, să îmi ocrotești iubirea care tremură speriată Și cu-al Tău zâmbet cald să îi topești zăpada ce-a căzut îmbelșugată, iar când a vieții carte răsfoiești, treci peste foaia-n care-i însemnată. A. C. Referință Bibliografică: Rugă / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2077
RUGĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375844_a_377173]
-
în care o aștepta un uriaș cu un ochi la ceafă. - Unde mi-e cina? Strigă și acest uriaș aidoma primului. Dacă nu mă hrănești până la miezul nopții, am să-ți mănânc ție limba! Bujor își simți inima bătându-i speriată în gât. - Vei primi imediat și cina, îl liniști și pe acesta prințesa, tocmai se pregătește și pentru tine! Părăsind încăperea neagră, prințesa se strecură pe un coridor prin care abia puteai trece în picioare și, când se stinse cea
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
prinse viteză și începu să salte zglobie pe valuri, la vale. Doar peste puțin timp, Rameses își dădu seama că nu mai are putere s-o stăpânească, ambarcațiunea nu-l asculta, și începu să plutească săltând în derivă la vale. Speriat și neputincios, urmărea cum ambarcațiunea fuge amețitor de repede pe ape, cum trece pe lângă maluri înalte, întortocheate, cu viteză și mai amețitoare, se apropie de un ostrov, apoi se izbi cu trosnet de un dig, se sparse, și începu să
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
s-o înece de tot. Era un crocodil din apele fluviului, furios pe cel care a îndrăznit să-i încalce împărăția. Cât timp acea fantomă neagră se lupta cu ambarcațiunea, Rameses înota voinicește să ajungă la stufărișul de pe mal. După ce, speriat, izbuti să ajungă la ostrov, simți o durere mare la un picior. Ceva îl trăgea puternic de pulpa piciorului. Cu ultimele puteri se agăță de crengile de pe mal, apoi abia urcă într-un curmal sălbatic. Speriat, mai văzu o creatură
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
stufărișul de pe mal. După ce, speriat, izbuti să ajungă la ostrov, simți o durere mare la un picior. Ceva îl trăgea puternic de pulpa piciorului. Cu ultimele puteri se agăță de crengile de pe mal, apoi abia urcă într-un curmal sălbatic. Speriat, mai văzu o creatură nu prea mare care se zvârcolea furioasă în apa de lângă țărm. Pesemne era un crocodil mai mic, adică un pui. Așa se explică de ce acea dihanie nu-l înghiți cu totul. Dar piciorul său era sfâșiat
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
la căpitan. Prin ceața deasă se văzu totuși cum Mărțișor se apropie de peretele transparent al cuptorului în care începu să bată cu pumnul: - Dați-mi drumul! Vreau să vorbesc cu împăratul! Soldații se uitau întrebător la căpitanul Foc-Nestins. Acesta, speriat, ordonă: - Stânga-mprejur! Înainte marș! O luă și el în pas alergător spre ușă, pe care o deschise la repezeală. Se opri direct în sala tronului. Când văzu Soare-Împărat cum arată Foc-Nestins - mototolit, speriat, cu vânătăi la ochi, cu nasul
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
uitau întrebător la căpitanul Foc-Nestins. Acesta, speriat, ordonă: - Stânga-mprejur! Înainte marș! O luă și el în pas alergător spre ușă, pe care o deschise la repezeală. Se opri direct în sala tronului. Când văzu Soare-Împărat cum arată Foc-Nestins - mototolit, speriat, cu vânătăi la ochi, cu nasul umflat și cu buza spartă, sângerând - înțelese că viteazul lui a dat lupte grele cu străinii. - Ce s-a-ntâmplat, căpitane? A fost luptă grea? - Majestate, m-am luptat pe viață și pe moarte
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
îți compune melodii ! ” . Dar el ...n-a mai cântat . Stătea și se uita ca prostul ,o imensă rușine îi suprima gâtul ,a scos până la urmă un sunet ,mai mult de gura lor,ceva nedefinit, un fel de schelălăit de cățeluș speriat. Îl înțelegea foarte bine pe bărbatul care stătea acum pe scaunul din dreapta ,pierdut într-o clipă de glorie apusă însă, mult prea repede. Cicatricea din bărbie i se umflase involuntar,ca un balaur cu trei capete ,mușcând din fața lui zbârcită
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]