5,679 matches
-
toți comentatorii antichității Terra Mirabilis - că: „Privit prin raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radioagrafia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării” - acesta nu mai poate fi considerat om întreg la mine și la trup, ci doar o creatură monstruoasă, o bestie triumfătoare care nu aparține de acest pământ și care trebuie alungată dintre noi. Aici avem de a face cu o
AGONIA UNIUNII EUROPENE. O SUTĂ DE ANI DE RĂZBOI MONDIAL SUB SABIA PSIHOTRONICĂ. VOLUMUL I (1) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360380_a_361709]
-
moderne - peste care s-au tras “obloanele” istoriei insolite vreme de patru sute de ani și a căzut Placa turnantă a Modernității și Lespedea Neagră a “Postmodernismului” peste Mormântul umanității; Lespedea neagră pe care o țin și acum îngerii solari în spinare, închiși în“temnița îngerilor”, și o ridică din greu, în timp ce alți arhonți și demoni sublunari, complet tenebroși, trag sforile, provocând în mod violent numai distrugeri prin pasiuni reci. “Mai tare vă este vouă frică să mă condamnați, decât mie să
O SCRISOARE PENTRU RALUCA-CRINA FLORESCU (PARTEA A DOUA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360394_a_361723]
-
Potentisima. Punând cap la cap toate aceste lucruri, din anii 50 și până astăzi, nu ne rămâne decât să tragem concluzia că statul capitalist “magician” le-a creat lor „economie și piața liberă” care să le asigure răsplata performanței pe spinarea noastră, a popoarelor din Europa de Est. De aceea, lumea est-europeană a rămas până azi o tragică pierdere de oameni, de energie și de timp. Statele noastre din Europa de Est sunt slăbite politic, economic și cultural, pentru că încă se mai practică în Est
AGONIA UNIUNII EUROPENE. O SUTĂ DE ANI DE RĂZBOI MONDIAL SUB SABIA PSIHOTRONICĂ. VOLUMUL I (2) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360387_a_361716]
-
ca să nu îți cadă în cap Cortina asta neagră și grea ca plumbul și roasă de molii și plină toată de găuri concentrice - bogomilule encretit, dualist și hoinar, cu pretenții de arhonte literar, făcut peste noapte din bani publici, pe spinarea poporului, și ajuns acum din Piticul din grădina de vară urmașul lui Mircea cel Mare al lui Michaiu Bravu!... Revouție!... Trădare!... Mașinație!... Complot!..., ai? Ca să vezi, în ce cap pătrat de beizadea zac acum “concepții geniale”!... Dar mai rostește și
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
era tare frică de ei... Nimic mai fals! Deta aștepta ascunsă până treceau de ea, după care se apropia tiptil, se plasa strategic în spatele lor și, la momentul oportun, își lua avânt și-i sărea lui Mărian Frântu drept în spinare; în acel moment, cei doi câini-lup o rupeau la fugă, mâncând pământul în fața stăpânului lor! Bietul Mărian Frântu!... Pe de o parte, mi-era milă de el pentru situația jenantă în care-l punea cățeaua noastră, iar pe de altă
MĂRIAN FRÂNTU ŞI DETA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360506_a_361835]
-
ciobănesc de corn și se tot uita în toate părțile când trecea prin fața casei noastre, dar nu știu cum se făcea că Deta îl păcălea de fiecare dată: atunci când răsufla ușurat, crezând că a scăpat, hop! - se și trezea cu ea-n spinare. Și uite-așa, Deta noastră ajunsese celebră în sat datorită acestui comportament cu totul ciudat al ei. Mai avea ea, e drept câțiva "clienți" pe care nu-i putea suferi, dar cu nici unii nu se comporta așa cum o făcea cu
MĂRIAN FRÂNTU ŞI DETA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360506_a_361835]
-
imaginează în ipostaze diverse, trebăluiesc în lumea micilor obiecte ca într-un adevărat furnicar, se confruntă cu sarcini ce reiterează experiențe reale de viață cărora le găsesc firesc și spntan dezlegare. Astfel, melcul rezolvă problema intemperiilor purtându-și casa-n spinare:” Nu te plouă,/ nu te ninge,/ bate vântu-ți este bine,/ că porți căsuța cu tine “.(“Melcul”. Pag.49. ). Fetița Lili își îngrijește păpușa răcită, ca o veritabilă mamă și doctoriță. Mica învățătoare face educație pedagogic cu jucăriile devenite școlărițe:”Surioara
TITINA NICA ŢENE- ANOTIMPUL JOCULUI , CRONICĂ DE ANTONIA BODEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360576_a_361905]
-
coadă, a început din nou dansul său fără noimă în jurul cozii. S-a repezit flămând la vasul în care se punea hrana sa zilnică și, pentru câteva minute, a uitat de prietenul său din copilărie. Mircea l-a mângâiat pe spinare și a revenit în casă să se schimbe de pantaloni. Trebuiau spălați dacă dorea să-i mai folosească. Doctorul a scos din frigider o sticlă cu vin de Cotnari galben ca lămâia și cu două pahare în mână i-a
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]
-
arginți. Un uriaș huruit gonește cu precizie și alergă pe toate străzile lumii, încercând să salveze viitorul de mâine. Acolo cerul există dar sunt și ele încadrate în program. Nimic nu vine pe degeaba, știe acel norod. El duce în spinare grea povară, povara unui nimicitor război. Departe, spre zările încețoșate, se vede o umbră mare ce se lățește peste lume. Dincolo de cețuri un balaur uriaș mestecă resursele lumii. Pe conducte curg vapoare. Ele îmbracă lumea cu visuri și iluzii ieftine
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
vecinul lui din fundul grădinii, cu care mai glojdea când și când, câte-o juma' de țuică de corcodușe, pasată alternativ peste șipcile gardului comun. Aproape imediat simți și palma cât o lopată a acestuia, lipindu-i-se prietenește de spinare, de mai să-i sară pălăria de pe cap și să se înece cu micul abia vârât în gură. -Ce bă, țî-i teamă că să gată și tu nu mai prinzi? îl înțepă și el, la rândul lui, pe noul venit
LA POMANA ELECTORALA de LIVIU GOGU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360678_a_362007]
-
zboară peste râpe de păcat./ C u aripi roșii, fulgerând zăltat/ Cu stele noi, el samănă orbita/ Iar toamna, luna fumegă că pita/ Când iese din cuptoru-nfierbântat./ Eu mă prefac în pruncul care-am fost/ Și călăresc pe lată lui spinare/ În umbră-i aflu astăzi adăpost/ Când este frig, m-apropie de soare/ Târziu, ne-ntoarcem frânți în satul nost/ Și-n iesle, anii mei îi pun mâncare”. Am ținut să includ această poezie în prima mea carte de sonete
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
peste cărbuni învie para./ De-aici va crește marea Înviere/ ce va cuprinde-mâine toată țara./ Hristos a înviat peste lopeți/ abia mișcând în mâini însângerate,/ a înviat ca în atâtea dăți/ să ne sărute frunțile plecate./ Hristos a înviat peste spinări/ înconvoiate aprig sub povară-/ acest Hristos care-n atâtea țări/ a fost bătut pe cruce-a doua oară./ Hristos a înviat și pentru noi,/ sau poate numai pentru noi anume,/ să ne deschidă drumul înapoi/ spre câte-au fost- și
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > E FRIG, DIN CE ÎN CE MAI FRIG Autor: Anca Tănase Publicat în: Ediția nr. 374 din 09 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Coboară un frig pe șira spinării până-n călcâie șarpele rece, blestematul, cunoașterea se plătește da, se plătește, așa e drept Ah, ochii, urechile, gura se vor umple de pământ viermii vor clădi castele Ah, încă văd, aud, grăiesc, cu voi, cu mine, cu apele, cu norii
E FRIG, DIN CE ÎN CE MAI FRIG de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360737_a_362066]
-
Ah, ochii, urechile, gura se vor umple de pământ viermii vor clădi castele Ah, încă văd, aud, grăiesc, cu voi, cu mine, cu apele, cu norii Ah, veșmântul acesta în care vreau să mai stau, chiar dacă frigul coboară pe șira spinării și viermii așteaptă. Referință Bibliografică: E frig, din ce în ce mai frig / Anca Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul II, 09 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anca Tănase : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
E FRIG, DIN CE ÎN CE MAI FRIG de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360737_a_362066]
-
faci mă, potaie? Unde te-ai tăvălit iar? îl „chestionă” Matei cu afecțiune, aplecându-se și dezmierdându-i cu podul palmei zona dintre urechile ciulite, după care, cu mișcări blânde de du-te-vino, scutură puzderia de frunze uscate și paie, de pe spinarea animalului. - Veniși, Matei? Vocea ușor răgușită a nevesti-sii se auzi dinspre bucătăria de vară, iar capul rotofei, cu părul strâns în coadă, al acesteia, se iți câteva clipe, prin ușa dată de perete. - Venii! răspunse el, mai mult pentru sine
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
nădușală. Au bătut la poarta cășii, muma s-a țânut la câne și au intrat, că nu era sângur. El avea în mână o demijană de trei kile, plină ochi cu răchiu de-al tare. Ălălalt, Gheorghe avea spânzurat de spinare căldarea aia ce o poartă vânzătorii încrojnată , înconjurată pe la miljoc cu clopoței care zdrăngănesc ca să adune copiii să cumpere zama ce o țâne în ea. O am și acu’ în pimniță, dar i-a putrezât curălele! Atunci era plină cu
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
bagi pe o blană. Așa o țâi după sobă până se usucă tare. Apoi o întorci cu părul în afară și o pui bine, într-o ladă! S-o păstrați ca pe ochii din cap! Când vă doare pe vrunul spinarea, o băgați pe un brâu și vă încingeți cu ea pe locul ăla. În trei zile, te înzdrăvenește și te face ca nou! În sara aia a stat nașu’ la noi până spre miezu’ nopțî. Începusă cu epuru, dar nu
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
de îmormântare. Totul părea așa de trist, mai ales acest ținut sterp și ars fără milă de un soare de-o culoare roșu-sângeriu cu reflexe de-un argintiu sticlos, greu de suportat. În acel moment am simțit că pe șira spinării mi se urca un șarpe rece și mi-a ajuns pe ceafă, că m-am cutremurat. „Acești comandanți îi felicită pe bieții soldați în numele păcii, îi încurajează să lupte până la victoria finală, dar ei nu merg pe front, nu sunt
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
Qui me séduit avec une éternité, Ecoute comment se heurtent entre elles leș étoiles de la nuit... Și soarele a scăpătat (Sonete disperate) Frate Pituț, iartă-mă că plâng (în memoria lui Gheorghe Pituț) Și soarele a scăpătat Pe după dealul cu spinarea Înfiptă-n ceruri precum marea Învolburata pe-nserat Și a căzut din cer lumină S-au stins și stelele cernite Și toate par a fi silite Să dea numai pe mine vină & Dar eu sunt umbră, nu culoareaJe meurs de soif
POEME BAROCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360107_a_361436]
-
tot?Of!De ce mi-ai făcut asta?Aveam încredere în tine...” De la bucătărie și Radella bombănea.” Biată mea față, a încercat să iubească și a ranit-o.Ii arăt el lui când o să-l văd,o să plece de aici cu spinarea ruptă de bătaie.” Văzând că până seara,fata nu iese din cameră și că ușa e încuiata,Radella lasă o ceașcă cu ceai pe o măsuță în hol și îi spuse fetei să o bea că îi va face bine
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]
-
se oprește brusc, încremenind într-o liniște perfectă. Este momentul în care s-ar putea auzi un ac cum cade, când izbucnește fulgerător și spontan dintr-un balcon din apropiere un vaiet tânguitor. Țipătul sfâșietor își face drum până în măduva spinării, ca o săgeată. Nu puțini sunt cei care se trezesc înfiorați cu părul măciucă. “Saeta” (săgeata) e cântată de o singură voce penetrantă care evocă suferințele Domnului Isus. De departe aduce cu vaietul unui flamenco, punctat pe alocuri de un
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
Ediția nr. 1218 din 02 mai 2014 Toate Articolele Autorului În grădini salatele Tremură suratele, Toate frunzele de ceapă Cer acum mai multă apă, Iar ridichile pe rând Se-aud milă îndurând C-a venit din depărtare, Cu căsuța în spinare, Melc, inspector iscusit, Nemilos, dar chibzuit. Și-uite-așa, cu grijă mare Va studia pe fiecare; De la deasă rădăcină, Până-n vârful de tulpină. Morcovi strâmbi nu se acceptă, Să-i reteze nu pregetă, Ceapa de e ofilită O mănâncă-ntr-o clipită
INSPECŢIA de TEODORA NOJE în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360238_a_361567]
-
imaginandu-se în patul moale cu somnul ce venea să-i sufle praf de stele și pe mama ei soptindu-i noapte bună,cu ultimele note ce răsunau în liniștea camerei.Auzind melodia,mătușa,simții un fior rece mortuar pe spinare și făcându-se palida la fața urca pe scări până la sursă sunetului.Karon nu observă că în timp ce cânta se făcu liniște în jurul ei și deschizând ochii,o zări pe mătușa cu o fată plină de remușcări și cu lacrimi în
KARON,CAP 4 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359780_a_361109]
-
ce-i vedeau ochii și nu înțelegea nimic: era o fosilă, părea un soi de ființă ciudată, cu pene multe și late cât palma, ca niște aripi numeroase lipite toate pe un fel de muchie aducând ca o șiră a spinării. Părea ceva sfărâmicios, deși arăta ca un întreg. Penele acelea mari și late, îngălbenite și sfărâmicioase, erau mototolite, cu colțurile îndoite, arătau fioros dar și fragil, de îți era teamă să le atingi ca să nu se sfărâme. Ciudățenia acestor pene
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359821_a_361150]
-
citesc o scrisoare de la un camarad al lui care a scăpat din încleștarea de la Cotul Donului: < Dragă domnuleAndrei, eu am trăit ultimele clipe ale vieții lângă feciorul dumneavoastră. Era în ajun de Crăciun, l-am întâlnit cu niște bobine la spinare, întindea firele telefonice să facă legătura cu Comandamentul. Am stat cu el o noapte sub un pod, am împărțit amândoi niște biscuiți cu o ceapă și am mâncat, timp în care mi-a povestit viața lui, mi-a spus că
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]