37,791 matches
-
Intră în joc nume dintre cele mai mari și mai diverse: Goethe, Sabato sau Jung. Calitatea eseistului constă în faptul că nu se lasă copleșit de toate aceste personalități culturale, ci analizează cu sînge rece diferite situații din destinul lor spiritual care îi ajută demonstrația. Vorbeam de un stil aparte în cazul lui Mircea Braga. Iată o mostră din care putem desprinde calitățile și defectele unei astfel de scriituri: "Adevărul este că, pînă azi lumea nu a trăit niciodată, în integralitatea
Dimensiunea "tonică" a culturii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16714_a_18039]
-
Creatorul a fost și este o insulă. Dar dintr-un război despre care, astăzi, poate, nu am mai ști absolut nimic, a rămas Iliada. Și ne întoarcem la Mircea Eliade: "Misiunea istorică a unui popor se judecă după creațiunile lui spirituale. Singure valorile culturale justifică existența și misiunea unui popor. Istoria nu ține seamă de popoarele sterile din fire". Gînd tonic: dacă Freud nu s-a lăsat niciodată psihanalizat, va trebui ca omul să accepte culturalizarea. Alternativă nu există." etc. în
Dimensiunea "tonică" a culturii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16714_a_18039]
-
din lumea fără hotare a memoriei. Aceste momente ne dau intuiția necercetatei noastre bogății, lăsînd după ele nostalgia unui paradis pierdut, iar viața cea de toate zilele încearcă să ne convingă că uitarea este cumințenie." Dar pentru visători din familia spirituală a lui Cantacuzino sau Proust, paradisul nu e niciodată cu adevărat pierdut, ci dimpotrivă, perpetuat la nesfîrșit prin eforturile recuperatoare ale memoriei. Andre Aciman, autorul unei antologii de texte consacrate exilului pe care am prezentat-o cu cîteva săptămîni în
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
a lui Alexandru Sever, Inventarul obsesiilor circulare, exploatează din plin ambiguitățile genului diaristic. Deși nu avem de-a face cu un jurnal propriu-zis, o principală "obsesie circulară" a Inventarului este condiția notației izolate, fără alt context decît vîrsta autorului (atît spirituală cît și biologică). Iată justificarea din "Argument": "Ab originae, deci, nu un instrument de lucru trebuia să fie acest Inventar, ci mai degrabă un Memento mori. Și așa a și fost din capul locului: un jurnal sui-generis, ieșit dintr-o
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
însemnări au alcătuit un jurnal a posteriori. De obicei intenția de a scrie jurnal este anunțată din primele pagini. În acest caz, textul și-a precedat eticheta; notația susținută a început să capete formă în ciuda caracterului eterogen - forma unui "calendar" spiritual. Autorul își reconstituie obsesiile în forma lor originară neafectată de rigorile romanului. "Jurnalul" lui Alexandru Sever nu conține datări ci doar o numerotare a fragmentelor (de la 1 la 3276) - de aici preferința pentru cuvîntul "inventar". Apar aforisme, mici frînturi de
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
tip francez), o mizanscenă riguroasă, dar ingenioasă în construcția aproape geometrică, a "jocului dragostei și al întâmplării", fac din această ultimă poveste din seria "Contes des quatre saisons" un film elegant, inteligent, ironic, reconfortant și agreabil, pentru amatorii de "piruete" spirituale și prețiozități academice. Prețiozități, chiar dacă nu atât academice, cât mai ales, infantile, descoperim și la debutantul Lionel Delplanque care în Promenous-nous dans les bois (2000) se dovedește a fi un pasionat al filmului horror (deși, susține el, nu și-a
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
așteptat și mereu amînat, promisiune obligatorie și neîmplinită. "Carnea și fenomenalitatea sînt cele care îi conferă spiritului apariția sa spectrală, dispărînd însă imediat în apariție, în chiar venirea fantomei sau în revenirea spectrului". Nematerializat decît aparent, comunismul ar fi însă spiritual etern. Nu știm dacă e viu sau mort", observă Derrida. Dincolo de jocul acesta de cuvinte, frivol în context, trebuie spus că toată vorbăria gongorică a eseistului ascunde cîteva presupoziții (și de natură sentimentală, nu doar ideologică) destul de limpezi. Cea dintîi
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
se datorează unui a gîndi ca act nefiresc" al singurei ființe, omul, care privește lumea "de la distanța pe care o dă spiritul." Tocmai această distanță, această rupere de firesc nu e caracteristică felului nostru de a gîndi, tocmai problematica pur spirituală ne lipsește. Aceeași prelungire a naturalului, fără ruptură și opoziție, o găsim în conduita populară românească și în acele, rare, texte culte care pot furniza dovezi concludente în sprijinul specificității noastre. Ideea este deja la Blaga, în distincția dintre cultura
Sufletul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16777_a_18102]
-
intimitatea lui Proust ore în șir în fiecare zi, eu mă simt stimulată pentru poezie. Și e, cred, cel mai frumos elogiu pe care pot să-l aduc traducerii: ea îți creează un context cultural, te menține într-o viață spirituală înaltă, în loc să te sterilizeze cum își închipuie unii, este productivă, este fertilă. V-ați ales întotdeauna autorii pe care i-ați tradus? Ați avut oferte pe care le-ați refuzat? Există întotdeauna o afinitate între autorul tradus și traducător ? Eu
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
despre Poussin, Seurat. Toate foarte dificile cu un limbaj foarte strict, exact, denotativ. Este o iluzie că nu e dificil un text de tipul acesta. Nu le-am refuzat însă pentru că totul mă transporta într-o zonă atît de înalt spirituală și interesantă. Pur și simplu nu le-am putut refuza. Vreau să mai spun un lucru: nu am lucrat niciodată cu gîndul la bani. Cred că dacă aș fi lucrat cu gîndul la bani nu aș fi putut să fac
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
omenesc adunat într-o carte. Ce mister nu propune un text pentru că acesta să fie descoperit, lărgit, înțeles și dus mai departe. Ce frumoasă simbioza se poate produce între cititor și autor, ce punte peste veacuri, ce trepte către evoluție spirituală în care timpul și spațiul par să nu mai aibă sens. Poate că aceasta este realitatea dintr-o carte, cititor și autor deopotrivă par să nu mai poată țină cont de loc, de timp istoric, de determinări conctrete ci să
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
la bază crunta dezinformare a maselor din Basarabia, care au fost tentate a identifica idealul unificării cu național-comunismul, deci cu o diversiune a aceluiași Moloh ideologic care a încercat a-i deznaționaliza, a-i îndepărta de rădăcinile lor istorice și spirituale: "basarabenii de rînd nu cunosc din partea "fraților români" decît discursul triumfalist gen"Flacăra", adică unul care vine în direcția orizontului lor de așteptare, flatîndu-le orgoliul, dar nu încearcă să contrazică ori să corecteze această percepție, provocînd dincolo de impactul emoțional momentan
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
dunărene, datează de la jumătatea veacului trecut. Ele par însă mai degrabă anistorice, pentru că sensibilitatea în primul rînd artistică a autorului lor îi dictează să studieze mai întîi de toate natura umană, profilul psihologic al locuitorilor ținuturilor vizitate, precum și o geografie spirituală a locurilor, în care se regăsesc datele concrete (relief, climă, elemente de etnografie) dar și notații mai subtile asupra însemnătății lor. Călătoria lui Andersen în Europa a început, ne spune Grete Tartler, la 31 octombrie 1840 și s-a sfîrșit
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
călătorie ale veșnic curioșilor europeni. Am citit într-un studiu despre pelerini și străini conceput în anii '60 de doi norvegieni (nu va fi fiind întîmplătoare apropierea geografică) următoarea clasificare a imboldului de a călători: voiajul ca formă de întinerire spirituală, ca revigorare a sufletului și a minții, și voiajul ca efort de înțelegere, impuls de a proba și confirma cît de unitară și unificată este cunoașterea omenească. Patronul primei categorii este fără îndoială, susțin norvegienii, Ulise din Odiseea, în vreme ce a
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
în Orient fusese precedată de o dezamăgire sentimentală, căsătoria unei tinere de care Andersen era îndrăgostit în taină. Sînt de acord cu traducătoarea că autorul nostru nu voiajează din escapism, după cum interpretarea duratei călătoriei - nouă luni - ca formă de renaștere spirituală mi se pare fericită. Fără a fi un escapist (e prea naiv și generos ca natură ca să se dedea la asemenea leacuri facile), Andersen caută, în voiajul său, vindecarea de cotidian, acel cotidian care ne copleșește cu griji mărunte și
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
virtuos) pornind de la coroziva poveste a lui Creangă. Cum ceea ce am putut citi nu e decît primul capitol dintr-un volum în pregătire, nu ne-am putut da seama dacă miza acestei "jucărele" licențioase e mai mult decît o parodie spirituală, plină de aluzii și referințe contemporane. Oricum, performanța stilistică e remarcabilă, iar faptul că inteligentul și rafinatul nostru coleg s-a delectat scriind-o - evident. * Cum n-am găsit drept exemplificare un fragment cu care să nu ne șocăm cititorii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
a fi, în ultimii ani, înnoire purificatoare. Într-un stil căznit (nici pamfletul, indiferent de miza lui, nu-i prea reușește, fiind vădit sub cota lui Adrian Păunescu și chiar a lui Corneliu Vadim Tudor), d-sa incriminează, dorindu-se "spiritual", "mania idealismului de dreapta (dreptaci)" și "eticismul moraliștilor de ambe sexe". Primii ani de după 1989 sînt cu năduf apreciați ca o epocă "în care cartea românească a fost uzurpată din tronul ei, stuchită fiind de fundamentaliștii de alba-neagra și înlocuită
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
Kremlinul, apăsate ca de o invincibilă gravitație ideologică ar fi, - după părerea unui politolog tînăr și îndrăzneț, - potrivite înființării unor muzee paralele ale Inchiziției mondiale, religioase și politice de la origini pînă în prezent. Am avea săli Ignațio Loyola, cu Exercițiile spirituale, la Escurial. Tot aici, statuia sfîntului Laurent, - Lorenzo, - diaconul spaniol din secolul 3 după Cr., sărbătorit la 10 august, pus pe un grătar de fier, prima dată, se pare, sub jeratecul ațîțat și arzînd în timp ce îngerii din văzduh își agitau
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
lupta și ura de clasă". Inconfortul sufletesc și mental ("Pentru ce am fost desemnat victimă?") s-au transformat într-o revoltă tăcută împotriva unei istorii nedrepte și absurde. Soluția? Scrisul! Forma de indignare și revoltă interioară și exterioară; terapie, realizare spirituală (împotriva mediocrității în care eram împins) și perspectiva unui protest public. Am reușit să transform o neșansă (malefică și destructoare) într-o șansă și să metamorfozez viața într-un destin. Concluzia: sîntem determinați spațial și temporal, dar depinde noi ce
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
deja o bună situație în actualul clasament. El a avut priceperea să impresioneze de la început (pe amatorii de originalități) printr-o aparentă vînjoșenie țărănească. Sub limbajul dur, crispat și fălos se ascunde multă confuzie intelectuală; I.G. nu are un orizont spiritual suficient de larg, nici țeluri artistice precise. Are în schimb multă ambiție și o dîrzenie de om întunecat. În epoca poemelor epice, a mers mai departe decît ceilalți tineri și ne-a fericit cu un roman în versuri, ilizibil; s-
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
neromantic" - închisoarea Newgate și "interlopia" personajelor. Piesa are însă și un substrat parodic. John Gay face parte din Clubul Scriblerus, alături de Alexander Pope, Jonathan Swift - de la a cărui sugestie s-a și născut opera - Thomas Parnell, John Arbuthnot. Această familie spirituală avea însă o anume culoare politică; erau membri ai partidului Tory, și deci susținători activi ai opoziției. Nu e deci de mirare că opera conține o foarte evidentă caricatură a primului ministru Sir Robert Walpole și a întregii administrații Whig
Comedia vorbei de lemn by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16820_a_18145]
-
obișnuita miștocăreală a gazetarilor cu condei vioi, nici ghiara caustică a "apucaților" justițiari, ci observațiile inteligent-amare ale unui artist căruia îi pasă ce se întîmplă cu ai lui. Numai la Tia Șerbănescu mai e de găsit acest tip de concizie spirituală și gravă în același timp. * Multe au fost de citit în nr. 33 (și încercînd să enumăr doar cîteva, teamă îmi e ca pentru nr. 34 n-o să mai rămînă loc): și paginile despre Raymond Aron, cel mai important gînditor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
singur sens: apropierea de Dumnezeu și eliberarea prin credință ( care nu este același lucru cu banala experiență democratică și cu recuperarea libertăților politice și civice). Dacă prin enunț, dar și prin susținere ulterioară la nivelul retoricii, acest scenariu moral și spiritual este impecabil, discursul plastic nemijlocit, concepția și articularea formelor artistice, constituie un capitol separat care se leagă de un set mult mai complex de experiențe morale și culturale. Cu treizeci de ani în urmă, cînd părăsea România pentru a se
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
erau mult mai sintetice și mai ample ca discurs al suprafeței, însă imponderabile ca substanță și derivate, mai curînd, din lumea subacvatică, din calotele transparente ale unor crustacee, abstracte și ele. Subminînd materia, volatilizînd lemnul într-un proces de combustie spirituală calmă, ridicînd amintirea acvaticului pînă la transparențele aerului, Camilian Demetrescu era atunci un postbrîncușian puternic marcat de spiritul oriental, bizantin și nu numai, al nonfigurativismului și al unei jubilații pure. Efortul său ulterior, asumat programatic și cu o vehemență mai
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
rigoare, într-un orizont nelimitat de nici o prejudecată, tulburat doar de jocurile luminii sale imanente: "Cei mai mulți dintre noi trăim din tăcerile istoriei. Aici propunem, ne propunem, o articulare dreaptă între tăcere și cuvînt, mirare și legămînt. Un exercițiu de intrigă spirituală pentru răscumpărarea finitudinii ce sugrumă proiectul și întunecă speranța. O carte fără început, nici sfîrșit: țelul ei este de altfel nu de a defini, ci de a in-defini". *** O serie de comentatori marginali și unul "central" (președinte al Academiei, mă
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]