5,301 matches
-
am încurajat-o până a venit ambulanța: „Totul o să fie bine, o să fie bine...“ Între timp am îngrijit mai multe persoane, toți erau livizi la față. Parcă erau niște stafii. Printre cei afectați se afla și un bătrânel care făcea spume la gură. Nu-mi venea să cred că un om poate scoate din el atâta spumă. I-am descheiat toți nasturii de la cămașă, i-am desfăcut cureaua și i-am luat pulsul. Am strigat la el, dar nimic. Bătrânul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am îngrijit mai multe persoane, toți erau livizi la față. Parcă erau niște stafii. Printre cei afectați se afla și un bătrânel care făcea spume la gură. Nu-mi venea să cred că un om poate scoate din el atâta spumă. I-am descheiat toți nasturii de la cămașă, i-am desfăcut cureaua și i-am luat pulsul. Am strigat la el, dar nimic. Bătrânul acela era angajat la JR, dar pentru că nu avea haina de la uniformă, nu aveam de unde să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
îmi apărea până și-n vis. Vedeam sute de trupuri aliniate pe pământ. De multe ori mă trezeam noaptea speriată. Așa cum am mai spus, la gura de metrou dinspre Ministerul Comerțului și Industriilor erau oameni întinși pe jos, care făceau spume la gură. Jumătate de stradă era un adevărat iad, iar pe jumătatea cealaltă, oamenii se duceau liniștiți la serviciu, ca în fiecare zi. În timp ce îngrijeam victimele, lumea de pe partea cealaltă se întreba: „Ce naiba se întâmplă?“ și toți se uitau nedumeriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
minte așa ceva. Dacă ajungeam la spital, totul era bine. Eram mai degrabă îngrijorat în privința a ceea ce aveam de făcut, a responsabilităților pe care trebuia să le îndeplinesc. Chiar și în timp ce mă spălam pe față, tot la slujbă mă gândeam. Aveam spume la gură. Se pare că tot timpul am ținut prosopul în mâini fără să-i dau drumul. Atunci unul dintre colegi a făcut un lucru lăudabil. A luat masca de oxigen din birou și ne-a pus-o pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
are legătură cu sindromul stresului post traumatic. Cu alte cuvinte, este o problemă care ține de traumele psihice. De exemplu, persoanele care încă se mai țineau pe picioare i-au ajutat din răsputeri pe cei căzuți la pământ. Aceștia făceau spume la gură și au murit în chinuri groaznice sub privirile lor disperate. Parcă era un câmp de luptă. Tragic. Mulți dintre supraviețuitori au contractat sindromul stresului post traumatic. Într-o zi, dintr-odată și fără nici un motiv, oamenii aceia au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
M-am urcat pe la ultima ușă a vagonului, a treia, și am văzut un bărbat întins pe podea. În fața lui, o femeie la vreo cincizeci de ani, aproape că se scurgea de pe scaun. Gâfâiau, bolboroseau ceva, la gură aveau o spumă roz amestecată cu pete de sânge. Bărbatul nu era conștient. Mi-a trecut prin cap: „S-au sinucis din dragoste!“. Bineînțeles că nu era vorba de așa ceva. ăsta a fost primul lucru care mi-a venit în minte. Bărbatul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aceea era cauza. Până nu au coborât toți călătorii din metrou, nu le-am observat. Înăuntru era aglomerat și nu se vedea nimic. Bătrânelul care a stat în fața pachetului a murit. Când metroul a ajuns în stația Kamiyachō, avea deja spume la gură. Își pierduse cunoștința. Cei din jurul lui l-au luat în brațe și l-au coborât în stație. Toți călătorii din primul vagon s-au dat jos acolo. Mai mulți oameni erau întinși pe jos în stație. Unii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
văd de unde vine mirosul. Când am mirosit, am respirat adânc. Substanța aceasta, alcoolul isopropilic, nu este periculoasă. Am zărit o persoană prăbușită în stația Kodemmachō. Un bărbat. L-am observat când am trecut de barieră. Zăcea lângă un stâlp, avea spume la gură și vomita. Era doar unul singur și m-am gândit că nu se simțea bine. Am ieșit afară și m-am hotărât să merg pe jospână la Nihombashi. Apoi am început să mă simt rău: aveam o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
îmi dădea senzația de sufocare. Sufăr de astm din copilărie și credeam că asta era cauza. Nici unul dintre călători nu se grăbea. Se îndreptau ușor spre barieră. Am ieșit la suprafață și am văzut în jur oameni leșinați care aveau spume la gură. O persoană încerca să-i ajute. Și acolo erau mulți oameni care stăteau ghemuiți. Nasul și lacrimile le curgeau șiroaie. Era o priveliște înfiorătoare. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce se întâmplă. Simțeam că mă pândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce se întâmplase în față. Cred că și cei de lângă mine erau în aceeași situație. Mă îndreptam spre ieșire și înjuram pe sub mustață. Apoi, am zărit oameni întinși pe jos, cu spume la gură, tremurând. «Ce se întâmplă aici?» Aproape de mine se afla un bărbat care avea convulsii, făcea spume la gură, avea un fel de criză de epilepsie. Mă uitam la el cu gura căscată. Mi-am dat seama că treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de lângă mine erau în aceeași situație. Mă îndreptam spre ieșire și înjuram pe sub mustață. Apoi, am zărit oameni întinși pe jos, cu spume la gură, tremurând. «Ce se întâmplă aici?» Aproape de mine se afla un bărbat care avea convulsii, făcea spume la gură, avea un fel de criză de epilepsie. Mă uitam la el cu gura căscată. Mi-am dat seama că treaba este serioasă. Am fugit să-l întreb ce a pățit. Avea nevoie urgentă de îngrijire. O altă persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la el cu gura căscată. Mi-am dat seama că treaba este serioasă. Am fugit să-l întreb ce a pățit. Avea nevoie urgentă de îngrijire. O altă persoană care trecea pe acolo mi-a zis: «E periculos că face spume la gură. Mai bine i-ai pune niște ziare.» L-am ajutat împreună. De jos continuau să vină oameni epuizați. Apoi cădeau la pământ. Nu înțeleageam care era cauza. Alții stăteau în fund pe jos și, dintr-odată, cădeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
conștient, dar nu putea sta în picioare. Spunea: «Trebuie să mă așez.» A trebuit să-l scoatem afară cu forța. Deoarece la stația Tsukiji avusese loc o explozie accidentală, credeam că se arsese oxigenul. Presupuneam că asta era și cauza spumelor de la gură. — Nu v-a fost frică să coborâți din nou în stație? Nu, nu am ezitat. Nu conștientizam nici un fel de teamă. Nu mă gândeam decât la faptul că trebuie să-i ajut. Numărai pe degetele de la o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ciudată. Oricum am continuat să urc. Afară mai era un bărbat care avea convulsii. Era al treilea. Mi-am dat seama că ceva nu era în regulă. Cum am dat colțul, am văzut persoane care stăteau pe jos, care aveau spumă la gură. «Asta nu e bine deloc.» Mă gândeam că e periculos să rămân în zonă și că ar fi mai bine să mă îndepărtez. Nu cunoșteam motivul. Casa din Hamachō nu era departe și voiam să merg până acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se scurgea din trupul lui Filip ca nisipul dintr-o clepsidră spartă. Era nedormit de luni de zile, livid, cu ochii căzuți în orbite, cu trupul obosit de convulsii și crampe. Traversa lungi perioade de leșinuri intermitente și vărsături de spume verzi. Pauzele dintre leșinuri erau din ce în ce mai rare și mai scurte. Mobilizându-și ultimele puteri, Filip reușea să noteze câte ceva în carnetul său: "Oare așa arată iadul? Atunci înțeleg frica fizică de moarte a chiar celui mai năpăstuit și nefericit dintre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o haină veche, despre obiceiul numit "fiertul mărgelei". într-o anume zi, primăvara, s-ar strânge sumedenie de șerpi mai mici și mai mari, mai tineri și mai bătrâni și toate aceste jivine și-ar amesteca la un loc balele, spumele, veninul, zămislind o piatră scumpă. Șarpele cel mai puternic, care îi dovedește pe toți ceilalți, înghite piatra magică devenind balaur. Iar dacă printr-o mare minune o dobândește vreun om, apăi acela capătă puteri magice, șerpești, de a năpârli, de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum iarmarocul. Ziua era pe sfârșite și soarele apunea, însângerând ținutul și aruncând umbre prelungi peste câmpie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
discursuri. Unul din ei păruse Irinei bine. "Cel mai bine după tine!" Iar deoarece eu, la început, mă jenasem să stau numai cu dânsa, Irina se împrietenise cu celălalt. A trebuit să-i arăt cum avea beția vorbelor, cum adăuga spume și floricele la fiecare cuvânt și cum, la masa oficială care ni se dădea, aruncă în mijlocul perorației un "cu vârf și strălucit îndesat!" Toate acestea îmi arătau gustul prost al Irinei și că, de nu m-ar fi întîlnit întîmplător
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cămările sufletești și de atâta vreme, încît o trădare este rară. Iubita nu s-a dat decât din capriciu sentimental, convinsă, de altfel, de adevărul dragostei. Este mai fără minte și mai grăbită să se omoare decât o mamă. O spumă fierbinte în veșnică fierbere. Tinerețea, simțirile proaspete, curiozitatea o îmbie să încerce. Lanțurile cu care i-a plăcut la început să se lege i se par curând prea dure și nu se mai simte datoare să le suporte, își va
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
seamă, iar se depărtează și, în sfârșit, una mai caraghioasă mănâncă. Reușesc, tot aruncând pâinea mai aproape, să le aduc la doi pași de mine. Cîte-odată nu mă remarcă: se găsesc chiar la începutul mării, și albul penelor continuă albul spumelor. Am crezut că m-am obișnuit perfect cu obiceiurile lor, că cel puțin în peisagiul acela nu au nici un gust pe care să nu-l cunosc. Dar într-o zi s-a întîmplat ceva extraordinar, și nici acum nu pot
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
discuții în care o pedepsesc cu vorbe grele, ea se face rea, de obicei se depărtează de mine, răspunde. Dar alteori, brusc, o milă imensă o năpădește și, apropiindu-se de mine și îmbrățișîndu-mă disperat, cu un hohot de plâns, spume: "Iartă-mă, iubitule, ai dreptate, fă ce vrei cu mine, gonește-mă dacă nu poți să mă ierți; să știi că toată viața te voi iubi". În femeile din romanele rusești găsesc, alături de intensitatea sentimentelor și capriciul cu care se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
trăi nici despărțiți, nici împreună". Am aflat noutăți despre Ahmed: că el poate nu e venit dintr-o mamă pisică, așa cum se întîmplă cu rasa lui. Doamna Axente l-a găsit la malul mării. Poate că ieșise chiar atunci din spuma valurilor, și, dacă ar fi avut alt sex, ar fi fost drept să i se spună Afrodita. Dar l-au botezat Ahmed, și nu este cu totul nepotrivit numele în această țară orientală. Marea calmă, cenușie, cu margini albe. De pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
atom. 8 decmbrie 2004 Când vezi atâtea frumuseți Curate în natură, Ești îndemnat ca să repeți Osana din Scriptură. 10 decembrie 2004 Fără vise precursoare, „Mă întind cât plapuma”; Nu râvnesc mai mult sub soare, Ce-i în plus e ca spuma. 15 decembrie 2004 Nemaidând exemple rele - Anii mărturie stau - Sub poveri azi tot mai grele, Numai sfaturi bune dau. * Se fură din codru „ca-n codru”, De stau cruciți că munții fug, Iar ape, chiar din micul Lotru, Din care
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
își dădu seama că râul, învârtejindu-se printre stânci și lespezi cenușii și netede, făcea un arc, cotind către stânga. Ocoli ca prin minune câteva vârtejuri primejdioase și un pinten de piatră; se trezi apoi împins, într-o învolburare de spume, printre ramurile aplecate ale unei sălcii mari. Izbuti să se agațe și, de la acel reazem nesigur, să treacă la o creangă mai solidă, care, prietenoasă, îl ajută să ajungă la un loc sigur. Ud leoarcă, stors de vlagă, ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
silențioasă adunare de oameni își făcea loc spre centru și bănui că Atila trebuie să fie acolo și că probabil urma să vorbească. De aceea, imediat ce îl întâlni pe Vlaszo, descălecă și îi încredință calul, tot mai extenuat și în spume, după care încercă să înainteze cât se putea. Se văzu repede dând din coate prin mulțimea de războinici hiung-nu și de aliați de-ai lor, care se înălțau întruna în vârful picioarelor, căutând să vadă ce se întâmplă mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]