10,783 matches
-
lui Patapievici în legătură cu vederile lui politice aparțineau Serviciului de Pază și Protecție al Președinției. Un alt critic fățiș al regimului Iliescu, Ioan Petru Culianu, avusese o moarte violentă în împrejurări misterioase la Chicago, în 1991, iar scurta afacere Patapievici a stârnit ecouri stânjenitoare. Dar, pe lângă toate exemplele oferite până acum poate că, cele mai revelatoare aspecte care definesc regimul Iliescu sunt scandalurile de corupție, «comisioanele de tranziție» și cenzura asupra unei părți importante din mass-media și presiunile exercitate asupra oricăror lideri
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
după modul nostru actual de calcul. Unul este de a crește numărul angajaților. Celălalt este creșterea productivității muncii, valoarea producției pe care o dă fiecare muncitor în parte. Orice încercare de a spune că este necesar să oprim creșterea economică stârnește proteste din partea celor care cred că aceasta i-ar condamna pe cei săraci la o sărăcie perpetuă. Ca o ironie a sorții, argumentul după care bunăstarea săracilor depinde de creșterea economică vine mai ales din partea experților în probleme de dezvoltare
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
-și păstreze cu orice preț popularitatea și să nu riște nimic. În loc să le explice oamenilor că trecerea de la un sistem învechit, care a prins rădăcini, la unul mai performant - capitalismul - nu e simplă și nu se poate face fără a stârni nemulțumirile unora și o suferință temporară, acești manevranți ai maselor și curentelor de opinie și-au văzut de propriile lor treburi „mai importante” în mod nestingherit sub protecția promisiunilor deșarte și imunității parlamentare. Alții chiar au rămas convinși că trebuie
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
compozitor, că cunoaște pe niște generali... - Păi, ce facem cu dumneavoastră? mi se adresă mustăciosul. Viteză, pentru asta luați amendă, dar domnișoara e minoră, are doar 15 ani. - Și ce-ați vrea, s-o fut pe mă-sa? Replica asta stârni niște râsete. Mustăciosul mustăci și el puțin. - Și pe cine ziceți că cunoașteți? mă întrebă. - Păi, ăsta unde sunteți voi ce minister e? Cine e șeful vostru? - Generalul Cojocaru, de la Interne... - Ha-ha, am râs eu triumfător, am compus un balet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
încerci să potrivești trăsăturile pe care le vezi cu ceea ce-ți amintești și nu merge. Dar apoi continui și îți dai seama că volumul poate fi citit oricum, independent de ceea ce te așteptai de la autor; cartea în sine îți stârnește curiozitatea, ba chiar, dacă te gândești bine, preferi să fie așa, să te afli în fața a ceva ce încă nu știi prea bine ce este. Dacă într-o noapte de iarnă un călător Romanul începe într-o gară, pufăie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu s-a răzgândit peste noapte, e un bărbat pe cale să se căsătorească. Se uită la ceas. Era ora șase, iar primele raze de soare mângâiau arbustul spinos din fața dormitorului său. Fumul focurilor de dimineață, mireasma de lemn fin care stârnește pofta de mâncare, va pluti în curând în aer, se va auzi forfota oamenilor pe cărările care traversau în lung și-n lat desișul de lângă casa lui; strigătele copiilor care se duc la școală; oamenii cu ochii cârpiți de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o persoană? - În fața afirmației ei mute și terorizate, rîse amuzat. Cea mai Înspăimîntătoare dintre toate, nu-i așa? Dar tot un om rămîn, pînă la urmă - plescăi din limbă. Nu există decît un singur lucru pe lumea asta care să stîrnească mai multă spaimă decît chipul meu - făcu o pauză. Eu Însumi - se duse În dreptul mesei și bău cu lăcomie, direct din carafa de rom. M-am transformat În ceva și mai rău decît fața mea, ceea ce Înseamnă mult, nu ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
inconștient, să se simtă subjugată. Cum să Își mărturisească ei Înseși că tînjea să fie disprețuită, umilită, jignită, lovită și redusă la simpla condiție de receptacul al nevoilor sexuale ale unei ființe respingătoare și brutale, a cărei simplă prezență Îi stîrnea greața? Să-l accepte ar fi Însemnat să accepte autenticitatea dezechilibrului ei mintal și faptul că aceia care o făcuseră nebună cînd Își distrusese căsătoria sau relația cu Germán de Arriaga avuseseră perfectă dreptate. Și În fond, nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
astea două? Ție ți-e teamă de mine? - Da. - Asta mi-e de-ajuns... Făcu o pauză și ridică din umeri cu sinceră indiferență. Nici nu-mi mai pasă dacă provoc greață... Chiar mă amuză să observ cum prezența mea stîrnește silă. E mare lucru să impui prin prezența ta și să știi că trebuie să-ți Înghiți sila de teamă că m-aș Înfuria... - E logic... O observă puțin surprins de naturalețea cu care Îi spusese acel lucru: - Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
am fost învățați că nu valorează nimic. Găsește binele în ceea ce lumea spune că e rău. Îți dau viața mea pentru că vreau să te cunoască lumea-ntreagă. Îmi doresc ca toată lumea să poată accepta ceea ce urăște. Găsește lucrul ce-ți stârnește cea mai mare teamă și trăiește cu el. — Ondulator de gene! zice Sofonda, și ondulează genele adormite ale lui Shane. — Rimel! zice ea, pieptănând rimelul în gene. — Splendid, zice Kitty. Și Sofonda zice: — N-am rezolvat încă totul. Shane, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
din Universul. Noroc, era un fel de a zice, că nu toată lumea judeca realitatea pornind numai de la gazete. "Afacerea Cocoș" i se părea a fi asemănătoare unui foc de pușcă tras în munte, aiurea. Nu omoară pe nimeni, dar poate stîrni avalanșe care sînt în stare să îngroape de vii nenumărați oameni. De fapt nici nu avea altă motivație cînd s-a suit în trenul de Constanța, urma să coboare la Medgidia, decît aceasta. Ordinul lui Mihail și ideea că ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
speriat, dar să ți se pară că ești singurul om viu într-o așezare în care nimic nu mișcă în afara cîinilor, și cîinilor le plac locurile pustii, nu era chiar de nebăgat în seamă. A luat-o pe mijlocul drumului, stîrnind praful din ce în ce mai gros, mai moale, mai alb. "Doamne, dacă plouă te îneci în noroi." Probabil nu ploua decît foarte rar și de aceea nu catadicsiseră să aducă piatră măcar pentru ulița ce duce la gară. Ori, mai bine, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încît fruntea i se încreți, vălurindu-se. "Pe mine să mă iertați că nu sînt decît un turc bătrîn care, deși e bătrîn, n-a văzut prea multe. În fundătura asta nu poți să vezi altceva decît praf și măgari. Măgarii stîrnesc praful și praful acoperă măgarii. N-am văzut în viața mea cine știe ce, dar, din ăștia, cum e Cocoș, am văzut destui. Prin părțile noastre sînt mai mulți decît țînțarii. Cocoș și oamenii lui sînt la fel cu țînțarii, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prin prăvălii. Pentru asta îți mai trebuie ceva, iar prințul e cam suferind, n-ai auzit?" A fost rîndul lui Leonard Bîibîie să se recunoască învins. Așa ceva nu auzise. Auzise alte lucruri, dimpotrivă. Chiar văzuse și simțise singur cum prințul stîrnea lumea prin simpla lui prezență, întotdeauna în preajma lui stăruia un aer de senzualitate nedeslușită. Și nu era vorba doar de femei și bărbați care se înfiorau în apropierea sa, ochii deveneau mai strălucitori, privirile mai îndrăznețe, și chiar plantele, cîrceii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
următoare era în firea lucrurilor ca Șerban Pangratty să-și facă apariția pe cerul așezării, bîzîind cu motorașul lui ca o albină uriașă, să se așeze pe aerodromul de pe dealuri și să coboare înconjurat de o turmă de copilandri care stîrnesc praful în jurul lui, cu jacheta și casca de piele în mînă, zîmbind fericit, ca un zeu printre oameni. Nu doar vedea cu ochii cum cobora Șerban Pangratty, ci credea cu adevărat în acea imagine. "Putea fi un zeu, domnule Popianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pai ori cu voaletă, de la crinoline și malacoffuri, de la lampagii și arendași la o cu totul altă lume, în care stăpîneau alte cuvinte, alte ritmuri, alte impulsuri și alte aspirații. Automobile pe toate drumurile, pînă și pe cele de țară stîrnind colbul în trombe, telefon automat, primele blokhausuri, ultimele tramvaie cu cai, cele din urmă, probabil, trăsuri, sindicate, bănci, acțiuni, electricitate, asigurări, charleston, jazz, piscine. Desigur, primul semn a fost aviația. Lumea privită de sus. Aproape toți cei care au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
instituții atît de sensibile, dar nici nu poate cineva să îndrăznească să-l înfrunte, pornind de la aceste premise. Ar fi o situație delicată și dureroasă care nu se știe cum ar evolua, pe cine ar atinge și ce ecouri ar stîrni. Trebuia să se gîndească la toate și de aceea, cît putea duce suferința, o ducea. Dacă era singur nu lăsa nimic de la el. Se masa, freca îndelung locul rece și scăpa destul de ușor. În schimb, dacă îl prindea pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
alcoolului, a vinului care ținea loc de apă și a polenului de la vița de vie care se așeza peste tot mai ceva decît praful drumurilor, cîrciumarul s-a apropiat alene, lovind cu prosopul în fiecare tăblie de masă, omorând sau stârnind muștele bețive. Au cerut vin nou și Sandu Bercu a dat melancolic din cap "din tot vinul nou se face acum vinul vechi, mai bine vă ofer un rachiu, am un rachiu foarte plăcut, domnu' Popianu, foarte plăcut". S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
două parăzi, muzică de fanfară și defilare militărească, cot la cot, a detașamentului de "gardă civică". August Stoicescu nu stătuse pe treptele magazinului de fierărie ca să primească onorul, cum era de așteptat, ci se găsea chiar în fruntea flăcăilor, care stârneau praful plini de zel. În locul lui stătuse maiorul Stavri, care măsura din ochi distanța și înălțimea la care era ridicată talpa. De la ultima defilare patrularea se întețise și în fiecare seară cei mai mulți dintre locuitori erau adunați în lungul Străzii Mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi avut cum scăpa, încotro să fugă? Cîmpul era drept ca în palmă, nici tufe, nici lăstăriș, nici porumbi, nici grîu înalt. Pămînt gol, acoperit cu ierburi, peste care bătea un vînticel ce ridica în aer praful scaieților și colbul stîrnit de droșcă. Nu era nici o sută de metri, pușca era la îndemînă, cu două focuri în snop cel puțin trei ar fi căzut. N-avea decît să întindă mîna și să ochească. Apucă chiar să-l împungă în coaste pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de multă vreme nu se mai lăsa convins decît de fapte și nici de acelea dacă nu le socotea singur. Cuvintele, discursurile, silogismele și sentințele erau zorzoane pe care le dădea la o parte, e drept, cu grijă, fără să stîrnească resentimente, nu-l interesa să-și facă dușmani din fleacuri, dorea doar să fie corect informat. Basarab Cantacuzino spunea jumătăți de adevăr și se baza pe jumătăți de fapte. Era foarte greu să se hotărască cineva să spună excelența-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Încingându‑se cu ea, doar dacă vreun spectator nu căuta să se Încredințeze de soiul Împletiturii. Atunci Simon Îi Întindea un capăt al cingătorii, țeapănă ca un par; de cum o atingea neîncrezătorul, funia se pleoștea și se prăvălea pe jos, stârnind praful. Vorbea destul de bine greaca, copta, armeana și ebraica, precum și unele dialecte locale, deși potrivnicii săi susțineau că avea rostire de venetic. Simon nu se prea sinchisea de clevetiri, dând chiar impresia că el Însuși le Întețea. Se mai zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
era cumva pură invenție. De bună seamă că măslinul cu umbra sa deasă rămânea singurul fapt de netăgăduit al acestei istorioare neobișnuite despre minunea lui Simon). Deci Întâmplarea a vrut ca acolo să se nimerească Petru cu suita sa. Probabil, stârnit de priveliștea nerușinată a Sofiei, unul dintre ucenici, Întorcându‑și capul Într‑o parte, parcă să Înlăture ispita, Îi adresă următoarea Întrebare lui Simon: „cum e mai bine, să semeni pe pământ și să seceri În ceruri, sau să arunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aci să‑i privească. „Femeia este o urnă a desfătării“, zise Simon. „Iar tu, făptură sfielnică, Îți astupi urechile, să nu le Întinezi cu blasfemii, sau Îți ferești privirea, chiar fugi când nu mai ai ce zice.“ Acum se va stârni sfada lor teologică despre Elohim, despre pedeapsă, căință, sensul vieții, renunțare, despre trup și suflet, cu trimiteri scolastice și citate În ebraică, greacă, coptă și latină. „Sufletul este alfa și omega“, zise Petru. „E bine tot ce Încuviințează Dumnezeu.“ „Fapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
n zona cimitirului săracilor, unde brusc se răreau crucile și unde lespezile de granit și monumentele de bronz luau locul Însemnelor de piatră și al crucilor de lemn putred. Și nimeni nu va ști vreodată ce anume Îi va fi stârnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica, Încât să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și târfe de port, aprige soiuri, se apucară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]