3,144 matches
-
aparatul de ras. Mă îndreptam spre serviciu, unde nu mai aveam patrulaterul meu de intimitate pentru ora de după program. În săptămâna cât lipsisem, Portia reușise, nu știu cum Dumnezeu, să se certe cu toată lumea și să-și piardă calulatorul pe care fusese stăpână vreun an. Pentru munca de ziar n-ar fi trebuit să mă afecteze, dar odată cu calculatorul, pe care și eu l-am avut singur în stăpânire anul ăsta, va trebui să împart cu P. și romanul meu, „felia de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sunt semn de iarnă lungă, cugetă cu glas tare bătrânul V., chinuind filtrul țigării între buzele lui răsfrânte înăuntru. Ne uitam pe geam la ciorile care planau pe șantierul fără finalitate vecin cu curtea de la Național TV, cu aer de stăpâne într-un cimitir. Nu știu dacă am apucat să-ți povesteasc despre plimbarea pe lacul Cișmigiu cu Antonia, în seara dinaintea plecării în Germania. Pe la șapte, când soarele se ducea spre asfințit, din vegetația sălbatică s-au ridicat niște jerbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
un cocktail dizgrațios cu frunzele descompuse. Pe vremea asta eu trebuie, cu un sentiment de autocompătimire, dar și cu plăcerea anticipativă a sezonului vodcii, să plec la serviciu la nouă dimineața, pe o lumină încă difuză. Z. putea să rămână stăpână pe casă, mai puțin camera unde mama urmărește telenovele; de fapt, ea susține că nu-i trebuie decât camera pentru citit și veceul. Puțin după mine, pleca și ea în treburile ei despre care n-am să aflu nimic. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
singur lucru. Simt un nod în stomac, dar cumva mă sforțez să inspir adânc și să mă întorc spre el. — Și zi. Cum a fost întâlnirea de la Zürich? Ce se aude cu... noua ta afacere? Încerc să rămân calmă și stăpână pe mine, dar simt că buzele încep să‑mi tremure și îmi frământ mâinile. — Becky, zice Luke. Se uită în pahar preț de o clipă, după care îl lasă jos și mă privește. Trebuie să‑ți spun ceva. Mă mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ochii lui întunecați îi întâlnesc pe ai mei. Depinde. — De ce anume? zic, aproape incapabilă să respir. — De... mai multe lucruri. Se lasă o tăcere. — Pare că te‑ai aranjat destul de bine, Becky, spune Luke pe un ton liniștit. Ești perfect stăpână pe situație. Îmi place, da. — Arăți foarte înfloritoare. Se uită în jur cu un mic zâmbet. Locul ăsta ți se potrivește. Ceea ce nu cred c‑ar trebui să mire pe cineva... — Crezi că m‑am angajat aici doar pentru că îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
perle și ornamente strălucitoare. În oglindă, în chipul vopsit, în buzele roșii, fata se vede în lumea pe care și-o tot imaginează. Cu toate acestea, locul își arată fața hâdă. Noaptea, după spectacole, fata aude hohote de plâns. După ce stăpâna ei își dă jos machiajul și costumul, fata vede un chip ofilit. O tânără de douăzeci de ani care arată, însă, ca o femeie de patruzeci. Un chip de lemn, brăzdat adânc de riduri. Cu siguranță e mâna unei fantome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de douăzeci de ani care arată, însă, ca o femeie de patruzeci. Un chip de lemn, brăzdat adânc de riduri. Cu siguranță e mâna unei fantome, care lucrează pe chipul ăsta, se gândește fata în sinea ei. Când, la porunca stăpânei, fata pleacă să ia supă din sânge de rață, vede bărbați care așteaptă. În fiecare seară, un alt bărbat. Sunt prietenii proprietarului trupei. Majoritatea sunt bătrâni, iar câțiva au gura plină cu dinți din aur. Stăpânei i se cere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ei. Când, la porunca stăpânei, fata pleacă să ia supă din sânge de rață, vede bărbați care așteaptă. În fiecare seară, un alt bărbat. Sunt prietenii proprietarului trupei. Majoritatea sunt bătrâni, iar câțiva au gura plină cu dinți din aur. Stăpânei i se cere să-i distreze, să-i ajute să-și realizeze fanteziile. Nu contează că e frântă de oboseală, nu contează că vrea să-și petreacă timpul cu tânărul ales de inima ei. Fata așteaptă. Așteaptă un rol mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bunicul și ne îndreptăm spre casă. Nu renunț la actorie. Nu mi s-a dat rolul pe care voiam să-l joc. Mă plictiseam. Așteptarea era prea lungă. M-am săturat să fac curat în culise. M-am săturat de stăpâna mea cu fața de cauciuc, de plângerile ei, de cuvintele lungi și puturoase, ca fâșiile de cârpă cu care se înfașă picioarele. Bunicul a plătit o sumă mare ca să mă scoată din trupă. Dar când luna se îngroapă în troienele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e în stare să divorțeze. O cheamă Shang-guan Yun-zhu - Perla Născută din Nori. Este o actriță e film care are puțin peste treizeci de ani. O actriță! A jucat în filmele Familia Qing în orașul apelor, Cânt cu vocea ta, Stăpâna Regatului Wei, Surorile scenei. Vorbesc aici despre o femeie care face ca viața mea să fie o glumă. O glumă la care nu sunt în stare să râd. Mi-i imaginez. Soțul meu și Shang-guan Yun-zhu. Îi văd cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
transformat într-o harababură. În cele din urmă, camerele de filmat se opresc. Ea tot mai caută dușmanul. Prinsă din ce în ce mai adânc în capcana propriei nefericiri, vede otravă în bolul din care mănâncă și un asasin în spatele fiecărui zid. * Shang-guan Yun-zhu, stăpâna casei, încearcă de azi-dimineață să ia legătura cu Mao, amantul ei. Vrea să-i spună că a citit poemele lui despre Marele Vid. S-a săturat de rolul de amantă și a obosit de așteptarea care nu ia sfârșit. Vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
curtenie a francezilor, îi privea din ce în ce mai contrariată, chiar neliniștită. Atunci se întâmplă un lucru neprevăzut. Stârnit de noile mirosuri, alintatul patruped al doamnei consul - un mic Maltez cu blana sidefie, zilnic spălată și îndelung pieptănată - care visa liniștit în poala stăpânei sale tresări nervos și începu să adulmece în direcția grupului compact de la ușă. Sări pe covor și, de acolo, proțăpit pe labele lui scurte, începu mai întâi să mârâie, apoi să latre de-a dreptul isteric și să tremure într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tare, Maltezul se apucă să sară de colo-colo și să se răsucească mereu numai pe patru labe deodată, ca o jucărie de bâlci. Moțul din creștet, legat cu o panglică vert d’eau, într-o potriveală absolut subtilă cu rochia stăpânei, sălta și el în același ritm. Din ce în ce mai înspăimântată și roșind violent pentru comportarea atât de nediplomatică, ba de-a dreptul agresivă a patrupedului ei favorit, Bichon, doamna Ledoulx încercă să readucă neascultătorul Maltez înapoi în poala ei, cu un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rătăcire se risipi ca și cum nici n-ar fi existat. Doamna Ledoulx încetă brusc să mai râdă și reveni la jilțul ei aurit. Patrupedul ciuli urechile și, cu panglica desfăcută atârnând pleoștită pe o parte, se strecură la adăpost, în poala stăpânei sale. Iar vizitatorii, după o reconstituire rapidă a ordinii inițiale, trecură pe rând prin fața jilțului, sărutând, așa cum cerea obiceiul, mâna doamnei Ledoulx sau poala rochiei care purta din plin urmele unui moment fermecător de apropiere dintre Franța și țara Românească. Intermezzo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
satisfacție deplină în patul... (nu contează numele și nici măcar sexul) plăcerii sale: ― Dacă Franța a câștigat ceva în seara asta, la acel ceva n-a contribuit - nu, în nici un caz - căposul, scorțosul meu stăpân, și nici împăratul Napoleon, ci potaia stăpânei, afurisitul Bichon. PAGINĂ NOUĂ 3 Exista și o față ascunsă a orașului. Dublul lui subteran. Un spațiu întunecat, dar primitor, o rețea de galerii boltite, un sistem eficient și vechi de câteva secole, construit pentru ocrotirea și salvarea locuitorilor. Iancu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de tandră din partea soțului său infidel. Zâmbi cochet. Dar ținea să-și savureze victoria. Întinse o mână peste măsuța care îi despărțea și el se grăbi să i-o sărute. Menajera tocmai le umplea ceștile și privea contrariată când spre stăpână, când spre stăpân. De obicei, asista la schimburi de cuvinte morocănoase, iritate sau plictisite. Ba chiar la certuri în toată regula. Nu-i venea să creadă că amândoi zâmbeau și se priveau ca doi însurăței peste buza ceștilor, prin aburii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
priveau ca doi însurăței peste buza ceștilor, prin aburii fierbinți ai cafelei cu lapte. În mometul următor, consulul scăpă ceașca din mâini, conținutul se vărsă peste fața de masă și câțiva stropi cafenii pătară fondul roz al covorului la care stăpâna casei, doamna consul Ledoulx, ținea cel mai mult. ― Au, au, aaau! se văită Ledoulx cu palma dusă la falcă, cu toate trăsăturile frânte de durere. ― Au, au, nuuu! strigă și Toinette, sărind în picioare, cu privirile fixate pe covor. Bichon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se văită Ledoulx cu palma dusă la falcă, cu toate trăsăturile frânte de durere. ― Au, au, nuuu! strigă și Toinette, sărind în picioare, cu privirile fixate pe covor. Bichon începu să latre nervos când la unul, când la celălalt, în timp ce stăpâna lui dădea comenzi contradictorii. Prin cameră se perindară mai multe slugi ca să strângă masa și să șteargă petele de pe covor. Se ciocniră unii de alții, se încurcară, reușind să mai adauge și alte pete pe același covor. ― Nu, au, nuuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu totul însuflețitoare pentru viitorul colaborării în beneficiul Franței. Intermezzo informativ: Părerea competentă a indispensabilului valet Julien, după plecarea medicului Guibert. ― Strașnic doctor, pe onoarea mea! În timp ce îmi droga stăpânul, el a cules, din mers, încă un client în persoana stăpânei. Într-un stil savant, abil, cu totul indescifrabil pentru un soț ca domnul consul, i-a strecurat soției acestuia, grațioasei Toinette, o informație extrem de prețioasă. „Madame, trebuie să vă mărturisesc cu toată onestitatea și discreția că, pe lângă știința tratării dinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ca doctor, am optat întotdeauna pentru o procreație cât mai rațională. De aceea, scopul meu este să ușurez fenomenele palpitante ale inimii - și aici, doctorul a privit-o într-un anume fel pe doamna consul - de tot balastul supărător.” Ceea ce stăpâna mea a priceput din prima, spre cinstea ei, și, cu o mare iluminare în priviri, l-a întrebat pe doctor dacă nu are cumva niște leacuri mai speciale, cu care să-și mai aline palpitul de care suferă uneori. Guibert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sau mame și nici trăsăturile umile, descurajate sau, dimpotrivă, șirete, perfide, nesățioase, calculate și răzbunătoare, chiar malefice ale femeilor singure. Ea nu se încadra în nici o categorie. Nu era nici înger, nici demon, dar nici muiere propriu-zisă. Era liberă și stăpână, deloc stânjenită de libertatea ei. Dovedea o putere deosebită asupra bărbaților, dar nu se arăta interesată să cucerească anume pe cineva. Dincolo de conturul ei deosebit de feminin, simțea totuși autonomia, determinarea și gândirea unui bărbat. La un moment dat se trezise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nu-și mai găsea locul. Făcuse o grămadă de drumuri în sus și în jos. Coborâse scara, intrase în cabinetul stăpânului, de unde fusese repede dat afară. Urcase iar diabolica scară înapoi, spre dormitor. Scâncise, scheunase în fața ușii închise. Parfumata lui stăpână, însă, nici măcar nu crăpase ușa. Îi șuierase enervată să tacă și îi strecurase un biscuit pe sub ușă. Micuțul Bichon nu avea chef de biscuiți, dar îl morfoli o vreme, doar ca să-și facă de lucru. Exasperat, părăsi biscuitul și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
plecase după fel de fel de cumpărături. Julien dispăruse și el, trimis de doamna consul după fondante. Iar Toinette, după ce se văitase o jumătate de zi din cauza unei migrene îngrozitoare, se închisese în dormitor... Proaste obiceiuri mai avea parfumata lui stăpână în ultimele săptămâni! Și mereu lăsa în urma ei o undă de umori răscolite care îi aminteau de cățelușa veselă și dichisită cu care, la Paris, el... Hm, hm!... Fusese un amor săltăreț din prima! Cât o avea de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
O auzise repetând mereu, ca într-un vis lipsit de imaginație: Mon Hermelin! Mon Hermelin! Niciodată nu îl spălase pe stăpân cu mâinile ei și nici nu îl băgase vreodată în pat împăturit cu atâtea sărutări. Și, pentru specimenul ăla, stăpâna îl expediase pe el. Îl aruncase afară ca pe o javră oarecare și închisese bine ușa. Și asta în timp ce ea torcea întruna ceva despre iarbă și petale de micșunele. Eroare! lătră el. Apoi mormăi nemulțumit. Ah, cât se poate înșela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încă de la primul urlet al stăpânului. Culoarul era slab luminat, dar, oricum, valetul nu avea nevoie de prea multă lumină ca să înțeleagă de ce fusese scos pe ușa dormitorului exemplarul de la picioarele lui. Era surprins și amuzat de această aventură a stăpânei sale. Nu o crezuse în stare de atâta elan extraconjugal. Zău! Ar fi putut să-l predea stăpânului așa, gol-goluț, doar în carne și oase. Desigur, dacă ar fi fost prost. Numai că Julien nu era. ― Intră repede! Nu acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]