19,182 matches
-
a fi destul de lapidară. Nu spunea nimic mai mult decât îi relatase omul în uniformă albastră. După ce semnă, curierul salută și se retrase. Alex intră în curte, mângâie câinele ce îi ieși în întâmpinare dând vesel din coadă la vederea stăpânului, gudurându-se și arătându-și în acest fel întreaga afecțiune. Lăsând patrupedul dincolo de prag, străbătu întreaga casă până o întâlni pe Ina care robotea în bucătărie, urmărind mâncărurile ce clocoteau zorite pe aragaz. - Bună, draga mea! Cu ce ne ospătăm
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
menirile. Lisandru se răscolea în muțenia sa, negăsindu și locul, și privea într-o parte de parcă ar fi vrut ca vorbele spuse de bulibașă să le ia vântul și să le ducă în cele pustiuri. Se trezi țintuit de ochii stăpânului care îi aruncă furios mustrări pline de obidă: - Lisandre, eu cu tine vorbesc, să fii cuminte! Nu e bine să te năzdrăvănești. Și eu, de când am aflat vestea cea tristă, am avut odihna vântului și toate nopțile mi-au fost
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Pe tatăl său nu mai apucă. Lisandru o zorea necontenit pe Rafira să urce în căruță și, când aceasta abia se aburcase, fără să se uite în urmă, cu sufletul înveșmântat într-o durere pe care abia și-o putea stăpâni, el dădu bice cailor care porniră într-un galop neînfrânat colbăind întreaga așezare. Vișinel fugi un timp, cât îl ținură puterile, după căruța părinților săi; văzând însă că alergarea sa este zadarnică, se reîntoarse, cu pași care nu erau ai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lăcrimeze. Nu putu articula nici un cuvânt, dovedind doar să-și îmbrățișeze băieții, băieții ei dragi pentru care trăise și trăia fiecare clipă cu toată ființa. Alex sparse tăcerea, care era pe cale să se instaleze și porunci, îndreptățit de înalta funcție de stăpân al casei, ca toți oaspeții să ia fiecare loc la masă. Masa decurse într-o atmosferă de bună voie, de bucurie, buchetată cu glume și toasturi adresate celor doi brazi ai familiei și cu felicitări pentru părinții care reușiseră să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Dumnezeu le întărea speranța unei răsplăți divine, uitând că de la pământ la stele drumul nu e neted. Raportarea lor lăuntrică la Dumnezeu prin Hristos pornea pe drumul crucii și al pocăinței, crezând că la timpul potrivit vor fi luate de stăpânul ceresc pentru înfrumusețarea prealuminoaselor și prea-liniștitelor sale lăcașuri. Până la cinci ani am avut o dezvoltare somatică normală, dar un factor perturbator necunoscut a influențat negativ mecanismul fiziologic al vitaminei D asupra metabolismului fosfocalcic, cu repercusiuni asupra sistemului osos și osificării
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mentalul meu, din cauza lipsurilor și umilințelor de tot felul cât și handicapului de integrare într-un colectiv instituțional, fiind considerat un paria, un răzvrătit, beneficiarul unui libertinaj nerecomandat elevilor de gimnaziu. Practic, pe parcursul celor patru ani, eu nu am avut stăpân, hălăduiam fără griji, nu am fost supravegheat sau controlat riguros, căci bunica, dăscălița Ilinca, la peste 80 ani, era prea blajină și îngăduitoare, iar mătușa Eugenia, tânără pensionară din învățământ, era de o bunătate rară și-mi satisfăcea toate mofturile
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
N-am observat că la baza copacului, umbrit de țăruși, dormita un câine mare, cumpărat cu bani frumoși de la niște țigani străini. Un dulău rău, pe care ai casei Îl țineau tot timpul legat, pentru că fuseseră avertizați de foștii săi stăpâni de fioroșenia sa. Mi-am dat drumul pe spate, chiar În preajma acestuia, rotindu-mi cu frenezie brațele, căutând să scot Îngerul la iveală. Atins cu vârful degetelor la coada stufoasă, animalul sări ca ars, mârâind scurt, apoi, cu un lătrat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un braț strecurat sub cap și Își ține buzele țuguiate În felul ei ștrengăresc. Niciun mușchi nu tresare pe fața sa, nicio umbră nu-i străbate chipul. Îmi trag scaunul și o privesc Îndelung, ca un câine care veghează somnul stăpânului său. E o creatură perfectă, trimisă de Dumnezeu să-mi lumineze mie singurătatea, desprinsă parcă dintr-o pânză renascentistă, lucrată Într-un moment de maximă inspirație. De sub pătură Îi iese un picioruș dezvelit până la gleznă, pe care are o brățară
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
genelor, dar voind să se arate tari, găsiră că s-ar cuveni să mai audă încă odată clinchetul muzical al cupelor. Apoi, savurară rara băutură care, după gust și finețe, era tot ca o sărbătoare. - Acum, hai să vedem dacă stăpânului casei îi place ce au pregătit cele două gospodine, veni îndemnul mamei care, împreună cu Ina, așeză cu tot dichisul o sumedenie de bunătăți pe masa din sufragerie. Se înfruptară toți trei din antreurile apetisante, apoi trecură la ciorbă, ca în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
privească pe cei în spatele cărora tocmai s-au închis ușile. Faptul că au urcat înainte le dădea un aer de superioritate și mândrie, se știau stăpâni pe situație și pe scaunele libere. Delia zâmbi atunci ușor gândindu se că adevăratul stăpân trebuie să fie cel care, întins pe două scaune, adormise cu mâna sub maioul murdar fără să-și dea seama. Doamna grăsuță scoase din poșetă o oglindă și un ruj și începu să plimbe batonul roșu pe ambele buze. Trenul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o căldură în obraji. Prin geam mai văzu cum tânăra palidă se ridică, își trase fusta și se oglindi în ușa de sticlă. Numai cel care dormea se întinse acum pe trei scaune, scoțându-și picioarele de sub el, ca un stăpân al trenului. Înapoi în stația goală brațul lui acoperit de cămașa neagră îi cuprinse brațul și urcară împreună scările. Tremurau amândoi și se lăsau purtați unul de altul spre suprafață în timp ce aerul rece din tunel le venea în față tot
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Libertatea, În măsura În care se conformează unei legi universale, este „drept unic, originar al fiecărui om, În virtutea umanității sale”. Egalitatea Înnăscută sau independența față de constrângerea la care ne ar supune alții este echivalentă cu dreptul ființei umane de a-și fi propriul stăpân, de a fi un om integru. Plecând de la aceste analize, filosoful din Königsberg, concluzionează că datoriile sunt fie juridice (officia juris), fie datorii ale virtuții (officia virtutis, ethica). Pentru prima categorie de datorii, este posibilă o legislație exterioară, iar pentru
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
libertate: folosirea, În mod public, În toate privințele, a rațiunii. Acum Însă aud din toate părțile « Nu discutați». Ofițerul spune: Nu discutați, ci exersați!». Consilierul de finanțe: Nu discutați, ci plătiți!». Clericul spune: Nu discutați, ci credeți!». Doar un singur stăpân În lume spune: «Discutați cât puteți și despre orice, dar fiți ascultători!». În aceste cazuri este vorba de o Îngrădire a libertății. Dar ce fel de Îngrădire poate Împiedica Iluminismul? Și care, dimpotrivă, Îl face să Înainteze? Eu răspund: folosirea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și În valoarea ideii sale”. „Numai conformându-se acestei Legi Supreme - apreciază gânditorul italian - Statul, ca și Individul, pot dobândi demnitatea etică și pecetea ideală, totodată baza organizării politice a unui Stat de drept.” Statul nu trebuie acceptat să devină „stăpânul absolut al individului”, după cum nici reciproca nu poate fi admisă, anume ca „Statul să depindă etic de puterea arbitrară a indivizilor”. Trebuie trecut dincolo de „sfera empirismului” - observa Del Vecchio - pentru a atinge sfera deontologiei, adică „sfera ideilor eterne”. Kantianismul critic
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
reflectă: Clipa e trăită cu adevărat numai când poți să te ridici deasupra ei. De la înălțime, poți vedea mai departe și-ți poți trimite săgețile ochilor în cele patru zări. Atunci, abia atunci te poți considera că ești propriul tău stăpân și, dacă euforia te îndeamnă, de ce nu al universului? Un timp se statornici între ei o tăcere. Olga, văzându-l pe Victor atât de dezinvolt într-un mediu în care se simțea ca de-al casei, îl privi puțin speriată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să treacă în partea opusă a copacului capcană, prin laț, și atingea lațul, declanșând eliberarea vârfului, iar acesta pornea spre cer, cu mare viteză, copacul revenind la poziția sa normală, verticală, lațul apuca în el animalul căzut pradă pieirii, iar stăpânul lațului capcană, când venea în control, găsea prada, sus, către vârful copacului, de unde nu mai avea scăpare. Deci, acum, ce tot făcea, bătrânul Pucă Ulucă, de câteva luni? Păi, să vă povestesc. Bătrânul Ulucă se trăgea din haiduci. Din haiduci
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
apropia cu pași repezi. Febrilele pregătiri erau pe ultima sută de metri. Drumarii, zidarii, vopsitorii, tencuitorii și ceilalți constructori angajați în acțiunea aplicării celor din urmă finisări, lucrau de zor. și maidanoiul ăla, înțesat cu dudăe, loc al câinilor fără stăpân, căpăta, cu fiecare clipă tot mai mult, o înfățișare nouă, fastă, nevisată și de necrezut pentru numeroasa lume din preajmă. Uniunea Europeană zvârlea bani cu nemiluita, în stânga și în dreapta, cui venea cu proiecte ferme, iar cei care intrau în posesia aprobărilor
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Soția, Milca, împreună cu fetele, a plecat la munte, pentru acel uikend. Dragoș, fiul, cu iubita sa, au luat calea codrului învecinat cu câmpia din josul localității, în care vestita familie, a lui Bodorcea Leonard, își ducea traiul. Acasă rămăsese doar stăpânul, conu Leonardo, întrucât, avea mult de lucru, la traducerile din limbi străine pe care le făcea, cu pricepere și pasiune. În noaptea cu pricina, trudea, la un poem lung și frumos, din care extrag câteva idei: orice pas, către fiecare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
l-a smuls, fără inimă și suflet, de la mamela hrănitoare. A guițat, subțire și neajutorat, sau, poate mai mult a mieunat decât a guițat, dar, neavând încotro, s-a lăsat împins în căciula de miel în care era băgat. și, stăpânul, s-a dus cu el acasă, unde l-a pus într-un coteț, cât toate zilele, zicând: o să ieși, de pe mâinile mele și din acest coteț, cât un dulău bun de pus la păzit oile. Doar,că, în loc de păzit oile
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pus la păzit oile. Doar,că, în loc de păzit oile, tu o să devii pachețelul meu zilnic, pentru câteva luni, pachețel, care, la fiecare amiază, îmi v-a domoli foamea. Ăla, mic și animal, cum era, n-a înțeles nimic din ce stăpânul bâiguise. Au trecut zilele, nopțile, săptămânile, lunile, trimestrele, aproape anul. Stăpânul îl hrănea, pe puiul de Groh, care, pe zi ce timpul cobora la vale, el, dimpotrivă, urca la deal. La dealul vieții sale de animăluț fără minte, ci, doar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
devii pachețelul meu zilnic, pentru câteva luni, pachețel, care, la fiecare amiază, îmi v-a domoli foamea. Ăla, mic și animal, cum era, n-a înțeles nimic din ce stăpânul bâiguise. Au trecut zilele, nopțile, săptămânile, lunile, trimestrele, aproape anul. Stăpânul îl hrănea, pe puiul de Groh, care, pe zi ce timpul cobora la vale, el, dimpotrivă, urca la deal. La dealul vieții sale de animăluț fără minte, ci, doar cu o afecțiune, cu o dragoste, aproape de afecțiunea și de dragostea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
hrănea, pe puiul de Groh, care, pe zi ce timpul cobora la vale, el, dimpotrivă, urca la deal. La dealul vieții sale de animăluț fără minte, ci, doar cu o afecțiune, cu o dragoste, aproape de afecțiunea și de dragostea omului. Stăpânul se bucura. Îl hrănea și cu mâncare, și cu lapte de vacă, dar, mai ales de capră, ca să-i iasă, zicea, carnea mai gustoasă, mai sățioasă, mai apetisantă. Între timp, micul Groh deveni măricelul Groh. Frumușelul, drăgălelul, jucăușul Groh. Stăpânul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Stăpânul se bucura. Îl hrănea și cu mâncare, și cu lapte de vacă, dar, mai ales de capră, ca să-i iasă, zicea, carnea mai gustoasă, mai sățioasă, mai apetisantă. Între timp, micul Groh deveni măricelul Groh. Frumușelul, drăgălelul, jucăușul Groh. Stăpânul, de câte ori venea de la servici, un amărât de împărțitor de corespondență, și, mai rar, bani, celor pe care-i servea, îl hrănea, îl adăpa, îl mângâia cu mâna și cu gura, îl aprecia, pentru ziua când va sosi Ignatul: ce bună
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o să-mi prindă, carnea ta, mie, pe la toamnă, poate, și mai pe la iarnă! Ce bine o să-mi prindă, măi tu, măi! și, vrei nu vrei, s-a ajuns la vremea tăiatului porcilor, pentru sfintele sărbători. Atât de mult sa bucurat, Stăpânul, când a început să audă, prin vecini, guițăturile celor pe care lumea-i sacrifica, atât de mult se bucura, încât, deseori, atunci când îl mai mângâia, nu-i mai zicea altfel, decât, DRACULE! și-și dorea, cât mai repede, să trăiască
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a zis:gata, pe mâine - la frigare! și, mâine de dimineață, a luat un cuțitoi în mâna stângă, iar cu dreapta voi să-l apuce, pe Groh, de după ceafă. N-a mai putut. Ceafa îi devenise de necuprins în mâna stăpânului. Mai cu seamă, că, Groh văzuse cuțitoiul care îl amenința. Ăsta s-a înfuriat. A băgat, cam fără prudență, mâna, după el. Groh i-a apucat mâna, și, de deasupra catului, i-a rupt-o. Stăpânul a aruncat cuțitul, apelând
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]