1,708 matches
-
politice. [...] Noi credem că un partid ca al nostru nu se poate suprima, nici înființa prin decret. Un decret poate desființa formațiuni politice a căror exitență este în exclusivă atârnare de putere, el nu poate atinge însă PNL, închegat din statornice convingeri comune și adânci legături sufletești, în care pe rând, generațiile și-au adus aportul de jertfă[...]"880. Atitudinea personală, oscilantă, a lui Gheorghe Brătianu față de aceste evenimente politice reiese din acțiunile sale contradictorii. Astfel, în februarie 1938, el a
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Aceasta trebuie să o înțeleagă toți cei care trăiesc pe pământul nostru. Nu am fost și nu suntem împotriva locuitorilor de altă limbă și de altă lege care trăiesc printre noi, a căror credință către statul național se poate dovedi statornică, care împart cu noi, de atâta vreme, necazurile, suferințele și bucuriile noastre. Dar orașele, ocrotirea efectivă a muncii naționale în industrie și comerț și unele părți din margini ale țării noastre au fost năpădite de străini care n-au nicio
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
exclus din cadrul Partidului Național Liberal: 1) Ia la cunoștință că dl. Ion SânGeorgiu nu mai face parte din cadrele PNL. 2) Înțelege să urmeze cu tot devotamentul pe șeful partidului, dl. Gheorghe I. Brătianu, pe care-l asigură de credință statornică, luptând cu tot entuziasmul sub steagul purtat cu atâta demnitate de șeful partidului, până la izbânda totală. 3) Delegă cu conducerea provizorie a organizației de Târnava Mare pe d-nii D. Octavian Stănilă, medic în Agnita, vicepreședintele organizației și pe dl. Secretar
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Stăpânul puterii”. Totuși, traducerile atestă faptul că a fost perceput și că „deținător de forță, de tărie”, intr-o relatie de cvasi-sinonimie cu ‘Azz. Semnificații de bază: tare, stăpânitor. 2.1.6.5. al-Matn: SOI și ASM „Cel Statornic”; GG „de nezdruncinat”; Marr „habens virtutem firmam” (traducerea înglobează și expresia ce preceda acest nume); RB „le Ferme”; DM „l’Inébranlable”; YA „Steadfast (for ever)”; Arb „the Ever-Sure”. Context: ’Inna All"h huwa al-Razz"q 9ó al-quwwat al-Matn (51
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Inna All"h huwa al-Razz"q 9ó al-quwwat al-Matn (51, 58): „Dumnezeu este Împărțitorul de bunuri. El este Stăpânul de nezdruncinat al puterii.” (GG) Se pare ca Halm este singurul comentator care interpretează mațn în sens de „statornic”, „neclintit”, așa cum o fac traducerile pe care le-am selectat. Mu‘taziliții îl considera adecvat numai corpurilor; deci divinității i se poate aplica doar în sens figurat. Alți exegeți (Tabar, Baghd"d) îl consideră un intensiv al lui qaw. Ghaz
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mea și întărirea mea...” (t.n.) Mešammerm ha>elQy š"w’ ƒased"m ya‘a>ó (Iona 2,9): „Cei ce se lipesc de idoli deșerți îndepărtează Indurarea de la ei.” (C) Semnificație: cel care are și manifestă bunăvoință activă, statornica, ce ține de însăși natură să, în favoarea cuiva aflat în necaz ori suferință, față de care și-a angajat responsabilitatea. 3.1.14.4. “Äb("h): „Bun” (SC, Blaj, BVA); „bun”, „fericire” (G-R, BS); „bun”, „bunătate” (C); chrQstós, agathós (2Cr 30
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
umbră șocrotitoareț de-a dreapta ta.” (t.n.) Prin paralelismul în care se află cu ŠÄmQr, metaforă umbrei - nelipsita și protectoare - potențează și mai mult semnificația de „ocrotitor” care este cea de bază aici la acest nume. Semnificație de bază: ocrotitor statornic (+ metaforă antropomorfizantă). 3.1.16.5. Țór: „Dumnezău” (SC); „Dumnezeu” (Blaj); „Dumnezeu”, „ajutorul” (Ps 18,14) (BVA); „Stâncă” (G-R); „tăria” (BS); „Stâncă” (C); - (LXX241); „Petra” (Vg); „le Rocher” (BJ); „the Rock” (RSV). Contexte: Hațțór tamm pa‘alÄ ’Pl ’emón
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
BVA) După cum am văzut mai sus266, Septuaginta traduce de cele mai multe ori ƒese: cu eleémÄn. Putem echivala deci conținutul semantic al acestei expresii neotestamentare cu cel al lui ra> ƒese: din Vechiul Testament. Semnificații de bază: cel care are și manifestă bunăvoință statornica. 3.2.1.10.3. ho patgr tÄÎn oiktirmÄÎn: „Părintele milelor” (Blaj); „Părintele indurărilor” (celelalte traduceri românești); „Pater misericordiarum” (Vg), „le Père des miséricordes” (BJ); „the Father of mercies” (RSV). Acest nume și următorul se întâlnesc o singură dată în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
că sîânt așa de puțini mari humoriști printre marii filosofi dar păstrează o dragoste deosebită marelui humor, chiar dacă este o dragoste nefericită, adaugă el cu un humor fin. Se cuvine să mărturisesc și eu, ca traducător, că am un inters statornic pentru humor. Studiile mele despre Raabe m-au îndreptat spre cartea de față. Cred că punctele de vedere cuprinse în ea pot fi aplicate perfect concepției despre lume, pline de sentiment a marelui humorist, care a fost puternic zguduit de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sub vraja dangătului clopotelor, a foșnetului teilor, a „melancoliei” prunilor, a farmecului ninsorilor și a fanteziilor iernii. Proza poematică o conduce spre poezia propriu-zisă, unde se afirmă cu volumul Umilinți (1944), cuprinzând versuri fluide, de acută condensare, străbătute de un statornic fior metafizic. Târziu, în Rechinul (1987), S. revine la proza de introspecție, utilizând un vechi procedeu romantic: atribuirea paternității manuscrisului cărții unei necunoscute, Mariana Val (nume sub care autoarea își ascunde identitatea), pentru a-și putea supune unei analize profunde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
Gheorghe Cașler, la 2 ianuarie 1979, în plină activitate, a constituit o pierdere pentru învățământul și cercetarea științifică ieșeană. CĂRĂUȘU, DIMITRIE (1908-1993) BIOLOG Pasionat de o viață de cunoașterea și ocrotirea mediului înconjurător, profesorul Dimitrie Cărăușu s-a înscris printre statornicii iubitori ai naturii din țara noastră. Născut la 26 octombrie 1908, la Ișnovăț, județul Orhei, a urmat școala primară în satul natal. Cursurile secundare le frecventează la Liceul B.P.Hașdeu din orașul Chișinău. În anul 1928 devine student al Universității
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
această perioadă, se face cunoscut ca simpatizant al ideilor socialiste, ca luptător împotriva nedreptăților sociale și a oprimării maselor. Tot acum îl cunoaște pe Constantin Dobrogeanu-Gherea, cu care va păstra permanente legături și cu care va întreține o caldă și statornică prietenie. Pe băncile liceului fiind, se remarcă înclinația sa pentru studiul limbilor clasice. În anul 1890 este numit profesor suplinitor la gimnaziul clasic din Tulcea, unde va preda până în 1894, ocupând, temporar, și funcția de director. Aici o va cunoaște
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Aristotel, personajul, în epoca clasică, este subordonat acțiunii. Coerența comportamentului său îi asigură verosimilul. Trei condiții, deja enunțate de Aristotel, și dezvoltate de Horațiu, sunt necesare pentru a satisface acest verosimil intern. Comportamentul trebuie să fie "potrivit cu firea", "asemănător" și "statornic"25. 4.2.1. "Potrivirea" lor În materie de potrivire, teoreticienii clasicismului urmează fidel sfaturile lui Horațiu. Corneille reafirmă criteriile publicate în Epistola către Pisoni, conform cărora comportamentul, pentru a fi "potrivit", trebuie să fie conform cu vârsta personajului, sexul, condiția
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
secolului al XVII-lea, nu poate fi vorba de adevărul personajului când aceste trei condiții, indispensabile păstrării verosimilului obișnuit, nu sunt îndeplinite. De aceea, personajul Ximenei, în Cidul, nu le apare credibil, căci comportamentul său nu este nici "potrivit", nici "statornic". El păcătuiește față de bunăcuviința internă. Chapelain, în Despre Poezia reprezentativă (De la Poésie représentative), definește buna creștere în funcție de coerența trăsăturilor de comportament ca "nu ceea ce este cinstit, ci ceea ce se potrivește persoanelor fie bune, fie rele, așa cum sunt ele introduse, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ieșite din comun, nu ar putea intra într-o acțiune condusă de verosimilul obișnuit. 4.3. Verosimil și limbaj dramatic Pentru a asigura verosimilul acțiunii prin coerența personajului, trebuie nu numai ca "trăsăturile de comportament" să fie "potrivite", "asemănătoare" și "statornice", dar și ca ceea ce spune el să fie credibil. O asemenea exigență privește cele două genuri în uz în epoca clasică și în special comedia ce pune în scenă personaje aparținând umanității medii. Corneille, care a excelat atât în comedie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să te lași în voia lucrurilor și să nu ai nici părtinire oarbă, nici îngăduință afectată, nici delicatețe ridicolă." (n. tr.) 24 Sublinierea noastră. 25 Comportamentele, după părerea lui Aristotel, trebuie să fie "de calitate", "potrivite cu firea", "asemănătoare" și "statornice" (cf. capitolul 1). Corneille, în cele Trei Discursuri, reia textual aceste patru caracteristici. 26 "Medeea să fie sălbatică și nesupusă" (Horațiu, Arta poetică, v. 126). 27 "Să îl păstreze până la capăt așa cum s-a arătat la început, constant cu el
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de la începutul secolului trecut, Kant scria: . Au existat întotdeauna educatori excelenți și părinți iubitori, care nu și-au pus probabil atâtea probleme și totuși au reușit foarte bine; dar poate că acest lucru era mai ușor într-o lume foarte statornică, în care tradiția avea ultimul cuvânt. Modificarea pe care au suferit-o, în curs de o generație sau două, relațiile dintre părinți și copii, dintre adulți și tineri, apare mai vădită în considerația pentru copilul ce (Osterrieth). Activitatea educativă ce
Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
stea noao” sub raza unui umanism creștin, care este un sigiliu al epocii. Paradoxul ar fi că acest cărturar cu o imaginație spectaculoasă și terifiantă a răului, care s-ar fi desfătat, desigur, citind terținele Infernului lui Dante, are o statornică încredere în posibilitatea unei lumi mai bune. Meliorist, propunerile lui de combatere a strâmbătății și a stricăciunii conțin însă și o doză de himeric. Mijesc în didahiile lui A.I. și muguri narativi, însă firul epic, subțiat și lăsat în umbră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
bătălie. Luptați!"138 A îndemnat corpul studențesc român să publice jurnalul literar "Luceafărul", în care și-a făcut un nume tînărul Octavian Goga. În 1903, după detronarea regelui Alexandru Obrenovici, Iorga a plecat la Belgrad și, deși era un prieten statornic al sîrbilor, a fost șocat de violența loviturii de stat139. Anul 1904 a fost important pentru moldoveanul Iorga, el marcînd cea de a 400-a comemorare a morții domnitorului Ștefan cel Mare. A călătorit în Bucovina aflată sub dominația austriacă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
noului spirit. Ziar care va apărea nu mult după aceea: "Neamul românesc". Ziarul era parțial finanțat de aristocrație: Nicolae Filipescu, Gheorghe și Barbu Știrbei și alți descendenți ai familiilor istorice făceau donații. Iorga vorbea despre familia Știrbei ca despre "prieteni statornici ai țăranilor"173. Este mai probabil că intrase în acțiune politicianismul: regimul intenționa să-l manipuleze pe Iorga a cărui naivitate, al cărui naționalism cultural antirevoluționar și a cărui popularitate în rîndul studenților îi puteau servi interesele. Ulterior, Iorga va
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de ani, nădăjduind și mulțumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale. Datorită modestiei sale, el nu a devenit un nume prea cunoscut, dar faptele lui rămân înscrise în calendarul legionar. Pregătit sufletește pentru a înfrunta povara anilor, cu aceeași credință statornică și pururea vie în Hristos și dreapta cauză pentru care el a pătimit, mulțumește Cerului pentru tot ce i-a dăruit, ani mulți de viață și virtuți în zbuciumul atâtor oprimări și silnicii. Dar el nu a fost biruit de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
revista „Tomis”. Va mai colabora cu interviuri și portrete literare la „Destine”, „Cuget liber” ș.a., precum și la emisiuni culturale pentru Radio Constanța. Debutul editorial se va produce în 1992, cu romanul Străinul de pe plajă. Deși redactează în anii ’80 romanul Statornicele umbre (predat la Editura Cartea Românească în 1988, inclus în planul pe 1989, apreciat de criticul Liviu Călin ca un roman social contemporan viguros), cartea va fi tipărită în 2001. Romanul Străinul de pe plajă explorează dramele conjugale ale unui cuplu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
Constanța, 1992; ed. (L’Étranger de la plage), Constanța, 2003; Amurguri, Constanța, 1993; Anotimpurile Mariei, Galați-București, 1995; Miss Eva, Constanța, 1997; Baudelaire și poezia română modernă, Constanța, 1999; Teatru, I-II, pref. Anaid Tavitian, Constanța, 1999-2001; Littérature pour enfants, Constanța, 2001; Statornicele umbre, Constanța, 2001; Transplantation, Constanța, 2003. Repere bibliografice: Mona Momescu, Despre literatura feminină, TMS, 1993, 3; Constanța Călinescu, „Străinul de pe plajă”, „Dynamis”, 1993, 4; Constantin Novac, „Străinul de pe plajă”, „Cuget liber”, 1993, 5; ; Ion Roșioru „Anotimpurile Mariei”, TMS, 1995, 2
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
Profil: Cristina Tamaș, TMS, 1995, 12; Ștefan Cucu, Cristina Tamaș, TMS, 1996, 6; Milena Sipetean, Minotaurul și cititorul său, VTRA, 1998, 3; Nicoleta Sălcudeanu, Turnir intertextual, VTRA, 1998, 3; Corina Apostoleanu, Neliniștile prozatorului ca dramaturg, TMS, 2001, 11; Corina Apostoleanu, „Statornicele umbre”, TMS, 2002, 3. Il. M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
Toate aprecierile scriitorului au la bază o filozofie cu rădăcinile Întro dialectică a normalității literare. Se pare Însă că tot ceea ce a urmat după clasicism, nu a mai reprezentat decât negații la ceea ce a fost, clasicismul fiind singurul curent literar statornic, izvorât dintr-o stare de normalitate absolută. În rest, a urmat aspirația spre anormalitate. Nimeni nu afirmă că nu există indivizi excepționali, dar ei sfârșesc În viziune clasică. Acest curent trebuie privit din perspectiva unei nevoi ancestrale de Întoarcere la
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]