7,229 matches
-
ne oprim la aspectele cele mai importante, anume la acelea stilistico-formale și axiologice, deruta se adîncește și mai mult, iar confuzia crește, și ea, proporțional. Prezent, de pildă, cu o lucrare din anii 30, încă indecisă din punct de vedere stilistic, Alexandru Ciucurencu nu are cum să fie perceput ca unul dintre cei mai importanți coloriști români, de factură suprematistă, așa cum s-a manifestat el în anii 60 -70, după cum asocierea lui Baba cu Mircea Ciobanu, cel din urmă un simplu
„De la București la Paris“ și retur (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7415_a_8740]
-
lemn, nici "arta" cunoscătorilor n-a fost încă în stare să-l deslușească pe deplin. "Maestrul de la Flémalle" este un nume inventat în secolul al XIX-lea, atunci când muzeul din Frankfurt a achiziționat trei panouri de altar care, din considerente stilistice, n-au putut fi atribuite nici unuia dintre artiștii cunoscuți din }ările de Jos. Cum fostul proprietar susținuse că picturile proveneau dintr-o mânăstire - Flémalle - artistul necunoscut a intrat în istorie cu numele "Maestrul altarului de la Flémalle" chiar dacă zisa mânăstire s-
Începuturile picturii în ulei. Personalități și influențe by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6849_a_8174]
-
ele aceeași nevoie irepresibilă de a se păstra întreg în fața nenumăratelor adversități. Unui context limitativ, dezordonat și ostil, el a încercat să-i contrapună o interioritate generoasă, coerentă și demnă. Din această pricină și-a imaginat o lume solidă, acreditată stilistic de cercetările asupra limbajului, inițiate, cu mai bine de o sută de ani în urmă, de către școala, prietenii și urmașii lui Simon Holossy, în care concepte ale realului, cum ar fi peisajul, prezența umană sau atribute ale acesteia se manifestau
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
de inspirație religioasă a lui Tudor Arghezi, care a inventat și acreditat un stil al comunicării neceremonioase cu divinitatea, Shaul Carmel discută și el, familiar și glumeț, cu Cel-de-sus. Diferența este însă, ca să ne exprimăm în termeni din același registru stilistic, ca de la Cer la Pământ. Interpelarea lui Dumnezeu de către Tudor Arghezi impresionează printr-o subtilitate a simplității, prin arta de "a scrie pe dedesubt", în timp ce la Shaul Carmel invocarea dezinvoltă a Atotputernicului eșuează într-o șuetă frivolă, de un remarcabil
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6857_a_8182]
-
dedicat lui Mateiu I. Caragiale, cu care-a debutat în 2007. Apropo de acesta din urmă (premiat sau nominalizat de mai toate juriile importante) aș mai spune două vorbe. El lasă să se înțeleagă exact atât cât trebuie din opțiunile stilistice și din comandamentele tactice ale autorului său. Mitchievici e un calofil care scrie cu ușurință, citește cu voluptate și publică cu precauție. Faptul că a ieșit la rampă cu un eseu documentat (și nu cu un set de proze scurte
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
decât, cu lacrimi în ochi, să-l mănânce. Gestul bunicului e repetat dincolo de ani și dincolo de Ocean. De ce? Sunt atâtea răspunsuri! În orice caz, aceasta e singura proză din volum care se poate rezuma cu relativ succes (altminteri, tot rafinamentul stilistic e netransmisibil). Căci în ea abia, Angelo Mitchievici face cu adevărat uz de tehnica montajului. N-am amintit întâmplător de capodopera regizorală a lui Orson Welles. În rest, de cele mai multe ori, dăm aici cel mult de suprapuneri de suport. Un
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
tip de rezistență nu tocmai diferit de cel pus pe seama lui N. Steinhardt. Să se compare Rugați-vă pentru fratele Alexandru cu Jurnalul fericirii, acțiunea paideică a lui Noica cu eseurile și omiliile lui Nicolaie de la Rohia. Dincolo de fireștile deosebiri "stilistice", e același spirit al reabilitării individului, pe linie spirituală, aceeași exigență de expansiune a binelui în condiții nespus de vitrege. Un colaborator al sistemului comunist n-ar fi motivat urmărirea filozofului și post-mortem. - În dosarul de verificare deschis împotriva Dvs.
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]
-
2008, trupa londoneză Neurotic Mass Movement este un parteneriat muzical între Yin Neurotic (voce & synth) și David Neurotic (chitară). Împreună, ei au găsit o abordare emoțional-intuitivă a muzicii realizând un sunet unic. Vocea intensă și sunetul dramatic al chitării balansează stilistic între muzică electro și avant-rock, între atmosfere eterice și ritmuri abrazive. Întrebat recent, într-un interviu, care sunt influențele muzicii sale, David Neurotic a răspuns: “Sunt multe influențe, dar Tristan Tzara, Le tonneau de la haine (Charles Baudelaire) și Scooby Doo
Neurotic Mass Movement se află în premieră în București. Vezi unde concertează () [Corola-journal/Journalistic/68776_a_70101]
-
nici atunci, pentru că știu sigur că mai am mult de lucru și pe celelalte tărîmuri, unde îmi voi continua existența vie de scriitor al limbii române". Tema poemului, dacă e să-i stabilim una peste amplele-i ramificații, „cu registre stilistice diferite", după ne atrage atenția poetul, dar conform impresiei noastre cu o scriitură suficient de unitară, este impactul ființei cu istoria. Departe de-a fi resimțită drept un factor constructiv, un îndreptar al conștiințelor, un drum spre progres, aceasta apare
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
la lumină a adevărurilor delicate, cînd de fapt cultivarea contradicțiilor nu e decît o tehnică de atragere a atenției, iar nu o rețetă de descoperire a nuanțelor subtile. Buimăcirea simțului comun e o formă de captatio, o tresărire a cochetăriei stilistice ce nu are legătură cu intuițiile gînditorului. Așa cum sînt oameni care, atunci cînd spun un banc, nu au nici un haz, tot așa există filosofi care, atunci cînd scriu, nu au sare și piper, aruncîndu-și cu lopata șiragurile de fraze moarte
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
unei fețe" (e caracterizarea pe care Oscar Wilde o făcea inteligenței). Prin urmare un refuz al narcisismului ce ar putea fi dus pînă la declarația unei inapetențe pentru confesiune. Oricum, umorile primare sunt puse în această producție sub șapte lacăte stilistice. Imaginea realului, ca o componentă ori chiar motivație ultimă a creației, e abhorată. În pofida tuturor neconvenționalismelor care, de facto, prezidează configurarea ficțiunii, arta n-ar putea fi considerată decît drept convenție: „Bîntuie, de cîteva decenii, o obsesie printre oamenii de
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
citează și cunoscutele versuri din „Doină", o dată așa: „Ștefane, Măria Ta, / Tu la Putna nu mai sta...", și a doua oară așa: „Ștefane Măria Ta, / Tu la Putna nu mai sta..." Această vrgulă după Ștefane poate fi înțeleasă gramatical sau stilistic; edițiile Maiorescu nu o au - dar este în „Convorbiri literare", la Perpessicius și, deci, în edițiile curente. Nu știu cum explică grămăticul, dar se accentuează diferit -și, deci, sunt ritmuri diferite: Ștefane, Măria Ta - și Ștefane Măria Ta: în prima formă, cea
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
numai asupra generației de artiști care i-a urmat, ci asupra întregii arte a secolului al XX-lea. Influența exercitată de creația celui pe care Picasso l-a numit « părintele nostru al tuturor » nu s-a tradus neapărat în asemănare stilistică. După Cézanne, vechi întrebări despre natura percepției artistice și misiunea artei au căpătat noi valențe. Ca urmare, fiecare creator major din istoria recentă a trebuit să se raporteze, direct sau indirect, la opera lui. Manifestarea a fost dominată de circa
Paul Cézanne și arta secolului al XX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6789_a_8114]
-
măsură să confere identitate personajului. În aceeași logică a maximei obiectivări, stilul prozei Ioanei Nicolaie este, vorba lui Stendhal, cel al codului civil. Adică un soi de grad 0 al scriiturii, cu fraze scurte, dinamice, tăioase, lipsite de orice ornament stilistic. Lucru oarecum de mirare pentru o scriitoare cunoscută în primul rând ca poetă. Este limpede că efortul de obiectivare este unul programat și că el face parte dintr-o strategie narativă. Pentru exemplificare, voi cita un fragment luat la întâmplare
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7890_a_9215]
-
ba chiar nici nu par literatură (75, de pildă, este o frumoasă declarație de dragoste, mai degrabă decât o poezie reușită), alteori tonul direct se îmbină cu tradiționalismul frust ori cu imagistica barochizantă, iar vecinătatea banalului amenință lirismul. Oricum, oscilația stilistică, datorată, în mare parte, evoluției poetului, dacă ne amintim că volumul a rezultat din înmănuncherea ciclurilor dedicate Anei volum de volum, permite instalarea unei perplexități, întreține suspansul, ține mereu deschisă poarta poeziei. Odată sfârșită lectura, culegerea dăinuie în memoria cititorului
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
într-o notă de la finele textului, în ziua de 18 decembrie 1959, adică în ultimul an al vieții artistului. Deși acest text se așază într-o continuitate perfectă cu Ideologia artei, cel puțin în ceea ce privește construcția lui, dinamica intelectuală și codul stilistic, el se detașează, totuși, de aceasta, prin natura observațiilor și prin finalitatea analizei. Dacă într-un sistem teoretic mai larg, Ideologia artei, cea care privește nașterea și rațiunea adîncă a formei artistice, ar putea fi socotită secvența ontologică a gîndirii
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
spațiul cel mai fertil pentru acest experiment nu-l puteau constitui nici reveriile așezate la limita simbolismului cu spiritul jugendstilului de la începutul secolului, și nici exploziile turbionare, amestec de impulsivitate expresionistă și delicate efuziuni lirice, din anii douzeci, singura componentă stilistică aptă pentru o resuscitare formală într-o perspectivă afirmativă și eroică este aceea a constructivismului din anii treizeci. De aici se alimentează direct și se afirmă cu o enormă stăpînire de sine, și programul teoretic, dar și ampla demonstrație practică
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
versuri. Și, după cum se vede, memorialistică: Memoriile (în curs de apariție la Editura Minerva), din care vă oferim unele fragmente și care reprezintă un moment de insolită cotitură în creația sa, atât din punct de vedere tematic cât, mai ales, stilistic. Cu sinceritatea absolută, necosmetizată și nedeghizată, din care își face un titlu de bravură în aceste Memorii, Williams declară: "Trebuie să recunosc, în fața dumneavoastră, că am acceptat să-mi scriu Memoriile din rațiuni mercenare. în realitate, este prima dintre scrierile
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
Observator cultural, în Dilema veche ori în Viața românească vădesc nu o dată, pe lângă farmec, un talent narativ echivalent cu al maeștrilor genului acestuia condensat. Iar dacă unele din texte folosesc această înzestrare în chip marginal, pe post simplu de suport stilistic al unei construcții esențialmente demonstrative, există altele, numeroase, al căror obiect imposibil de pus pe seama finalităților practice. Mă gândesc la bucăți ca Și tot ce-i ne-nțeles se schim-bă-n ne-nțelesuri și mai mari, Dar noi, belgienii?, Alesul cui
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
aceeași cerneală cu criticul contemporan nouă spre a încondeia un continuum de moravuri și tipologii, printr-un joc ambiguu de registre, concomitent învederîndu-se persiflator și serios? O ironie ritualizată în cadența discursului critic asigură o succesiune peste veac a unei stilistici cu patentă națională. O bonomie cu subtext vitriolant este, iată, încă foarte eficace în raport cu "slava stătătoare" a unui miticism ce debordează azi, probă de variațiune pe aceeași temă, în ipostază scriptică. Dacă nu avem încă "memoriile d-lui Cozmîncă, nu
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
aceeași cerneală cu criticul contemporan nouă spre a încondeia un continuum de moravuri și tipologii, printr-un joc ambiguu de registre, concomitent învederîndu-se persiflator și serios? O ironie ritualizată în cadența discursului critic asigură o succesiune peste veac a unei stilistici cu patentă națională. O bonomie cu subtext vitriolant este, iată, încă foarte eficace în raport cu "slava stătătoare" a unui miticism ce debordează azi, probă de variațiune pe aceeași temă, în ipostază scriptică. Dacă nu avem încă "memoriile d-lui Cozmîncă, nu
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
variațiilor în raport cu norma literară a vremii și cu normele actuale. Titlul anunță mai puțin decât cuprinde cartea (prea adesea se întâmplă invers!). Raportarea la normă îi permite de fapt autorului să includă în text un mare număr de fapte dialectologie, stilistice, etimologice; lexicul lui Caragiale e descris și din punctul de vedere al originii și al datării termenilor, cu semnalarea creațiilor expresive, a formulelor idiomatice, a jocurilor de cuvinte, a deraierilor lexicale. Cunoscută fiind bogăția extraordinară a limbajului lui Caragiale și
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]
-
oralitatea stilului lui Caragiale, dar mai ales plasează fiecare element într-o rețea lingvistică care îi conferă semnificație (unele interjecții sunt populare, altele regionale; unele vechi, altele inovatoare...). Inventarierea și interpretarea fenomenelor lexicale confirmă rolul esențial din punct de vedere stilistic al straturilor celor mai pitorești din limba populară și familiară a epocii lui Caragiale - al turcismelor și al grecismelor -, dar oferă și o serie de surprize: atrage atenția asupra ponderii și a importanței italienismelor, a prezenței directe sau indirecte a
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]
-
și prudența de a se autoproclama specialist în discipline ca și inexistente la noi în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, adică în istoria artei și în arheologie. Istoria artei se baza atunci pe dantelării verbale și piruete stilistice plecînd de la sculpturi și tablouri; iar arheologia (atunci cînd nu era vorba de pură compilație) se reducea la speculații agreabile, împinse însă mult în trecut, acolo unde domnea întunericul și unde orice supoziție era la fel de verosimilă ca alta. Nu e
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
naște, un alt ospăț final, oferit de data aceasta de un domn Stere), echilibrul s-a stricat: plonjarea în muzeal ia proporții acaparante, iar lectura devine împiedicată, fragmentară, fără suflu continuu; simpla temă a "vînătorii" nu e suficientă ca liant stilistic. Simțind și el acest handicap, Odobescu a introdus un inedit element al prezentului, pe care îl distribuie cu grijă de-a lungul textului: e vorba de desele adresări către prietenul său absent, C. C. Cornescu, autorul Manualului vînătorului, căruia scriitorul se
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]