2,089 matches
-
grija ei și închidea repede. —Cloisters! a zis ea. —Cloisters! a exclamat și tata ușurat. Nu puteam să-mi aduc aminte, și chestia asta mă înnebunea. N-aș fi putut închide un ochi. Aș fi zăcut în pat toată noaptea, storcându-mi creierii... Sună-i, l-a întrerupt mama cu lacrimi în ochi. 3tc "3" Să te internezi la Cloisters costa o avere. De aia mergeau acolo atâtea vedete pop. Unele asigurări de sănătate acopereau costurile astea, dar cum eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
î„Living on a Prayer“, Bon Jovi.) După tot efortul pe care-l depusesem, nici măcar nu era acasă. Am închis groaznic de dezamăgită, dar fără îndoială ușurată. Măcar știam că locuia la aceeași adresă. Totuși, întreagă tortură cu sunatul mă storsese de energie, așa că am hotărât c-ar fi mai bine pentru nervii mei să-i scriu. în plus, se reduceau șansele ca Luke să-mi închidă telefonul în nas. Am încercat o sută șaptezeci și opt de variante, înainte să mă hotărăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am prins ocazia să fiu haioasă, am fructificat-o cât am putut mai bine în speranța că așa îmi voi mai îmbunătăți poziția, îi voi schimba amintirile despre mine. Dar dintr-o discuție legată de starea economiei nu poți să storci prea multe hohote de râs. Conversația s-a târât într-un ritm ciudat: se oprea, iar o lua din loc, dar fără să facă progrese reale. Nu voiam să plec fiindcă îmi era de un milion de ori mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fie deranjată mânăreala. Nu vreau să mă lansez niciodată în vreo polemică pe seama celor șase milioane de morți cu care organizațiile evreiești, de o jumătate de secol, confruntă și amenință neîncetat întreaga lume. Aceasta cifră le-a servit lor ca să stoarcă de la Germania peste 40 de bilioane de mărci ca despăgubire pentru cei morți (?!?) și să-i ceară Consiliului Bisericii Catolice ca să modifice LITURGHIA, motivând că din ea cică ar izvorî ura împotriva evreilor și, în consecință, moartea celor 6 milioane
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
hainele se udaseră de tot, ploaia pătrunzându-l până la piele. Mergea tot mai repede iar la un moment dat chiar începu să alerge. Nu știa dacă fugea ca să se încălzească ori din cauza fricii care îl cuprinsese. Alergatul la deal îl storsese de puteri, gâfâia des fără să-și mai poată controla respirația. Se opri ca să-și tragă puțin sufletul. Stătea aplecat în față, cu mâinile rezemate de genunchi. Câțiva pași mai în față văzu un podeț și se grăbi să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
eventual atac și încercă să extragă așchia. Strânse cu putere tegumentul și vârful așchiei ieși la suprafață. Îl prinse apoi cu vârful unghiilor și îl trase afară. Un firișor de sânge se scurgea din rană, iar el se strădui să stoarcă cât mai mult. Se șterse de pantaloni și apoi porni mai departe, nu înainte de a privi din nou scrutător în jur. Venise la Baia de Sus în concediu, cu gând că se va plictisi de moarte, dar măcar se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
La fel de bine știa și cât de mare este pericolul unui detașament demotivat, cu moralul scăzut. Din această cauză nu voia să le lase timp de gândire, timp în care să rumege puținele informații de care dispuneau. Îi mâna de la spate, storcând din ei orice fărâmă de efort. Jerbele de scântei de la aparatele de sudură străluciseră toată ziua. Unii tăiau, alții îmbinau, era o activitate ca într-un furnicar. Cu o oră înainte de lăsarea întunericului, șasiul era gata. Boris se asigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spălat am primit-o mai târziu și era un model semiautomat. Trebuia pusă apa caldă în mașină, câte o porție de rufe murdare era mișcată de un rotor, iar pe urmă rufele trebuiau scoase cu mâna, clătite în lighean și stoarse... Drepturile egale asigurate femeilor prin lege era o teorie frumoasă, fără valoare practică însă. Acum femeile aveau serviciu, dar obligațiile casnice erau tot ca pe vremea bunicilor, întrucât în conștiința bărbaților nu se prea schimbase nimic... Cum te-ai descurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și cât speră să scoată de pe urma ci. Apoi discutam despre cutare sau cutare editor, comparând generozitatea unuia cu zgârcenia altuia. Ne certam în privința ideii de a ne adresa unuia care-ți oferă drepturi de autor mai bune sau altuia care stoarce cât poate dintr-o carte. Unii făceau prost publicitate, pe când alții erau specialiști în materie. Unii erau mai moderni și alții mai demodați. Apoi mai vorbeam de agenții literari și de ofertele pe care le obținuseră pentru noi; despre redactorii-șefi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care îl ai când dragostea pune stăpânire pe tine. Nu era în stare să îndure un jug străin. Îl credeam capabil să smulgă din rădăcină din adâncul inimii lui, chiar cu prețul unor chinuri cumplite care să-l lase zdrobit, stors de sânge și de vlagă, orice lucru care intervenea între el și acea poftă neînțeleasă ce-l îndemna mereu către un țel necunoscut chiar lui. Dacă am reușit cât de cât să redau impresia atât de complicată pe care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
altfel), de fapt nu era joc, ci realitate vie, concretă. ― Câte ore mai avem? ― Patru... Atît! În aceste patru ore trebuia să trăim până la adânci bătrânețe, transformând minutele în luni și lunile în ani ca să ne recuperăm viața prădată, să stoarcem făpturilor noastre toată vlaga și voluptatea pe care ne-o puteau dărui. ― La ce te gîndești? ― Cum aș face să ne salvăm iubirea de călăul ei: Timpul? Discutam chiar prostiile cu toată gravitatea cerută de împrejurare. Numai un Proust ar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu mine? De ce mă simt în continuare închis și zăvorât în această apăsătoare cușcă de carne, care mă ține ca strâns în chingi și care îmi aduce doar chinuri sufletești de negrăit, ce mă rod hain pe dinăuntru și mă storc de vlagă, lăsându-mă istovit și cu mințile rătăcite? De ce mie acest chin și acest martiriu? În sfârșit, de ce Judecătorul meu este atât de aspru cu mine? Ah, parcă eram mai bătăios înainte... Eloi, Eloi, lama sabachthani?” (Dumnezeul Meu, Dumnezeul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ochii mari: Ia seama bine, plod de cățea, că, de vreme ce te-ai luat în cârdășie cu dracu’, va trebui musai să joci fără greșeală, întocmai după cum îți cântă el, până la capăt, pricepi ce-ți spun? Eu mă ocup numai să storc bine banii pe droguri de la clienți, în niciun caz nu mă ocup să fac cumva opere de binefacere, nici pentru un pârlit ca tine, nici pentru nimeni altcineva! Ai beneficiat destul, până acum, de îngăduința mea, nu ți se pare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în apărarea ta? Ultimele vorbe le rosti greoi, mult prea înfundat, într-un fel de nedescris, aproape sufocându-se de mânie. Practic, ea devenise o pradă sigură a unei crize de nervi nemaiîncercate de dânsa până atunci. Aceste rare manifestări stoarseră acum din ea aproape toată seva vitală, toată energia existentă, totul... Oricine ar fi privit-o pentru prima dată atunci, ar fi putut jura numaidecât că Victoria pare că abia mai reușește să se țină pe picioare de istovire. De
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
elementul vital, o convingere suplă, empirică, maleabilă pentru a se adapta la lumea dinamică a realității, dar, în esență indestructibilă. Gosseyn o avea. Ashargin, nu: dezvoltarea corpului său prezenta atâtea dezechilibre! Ani de teamă i-au înmuiat mușchii, i-au stors vlaga și frânat creșterea. Minute lente se prelingeau în măsură. Era somnolent. Se simțea atât de bine, de confortabil, întins în apa caldă, matrice călduță din care s-a ivit viața. Revenit în mările arzătoare ale originii lucrurilor, în sânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
le da drumul. Cine le cunoștea mai dinainte nu le mai recunoștea. Trupurile lor palpitând de tinerețe, sânii puternici, coapsele vânjoase, râsul sănătos, toate dispăreau. Ca niște umbre împovărate, mute, gălbui, își vedeau de treabă, parcă boierul le-ar fi stors în câteva clipe toată pofta de viață. Le furase fără milă și tinerețea, și frumusețea, și sănătatea. Pandele, în schimb, neistovit, apărea imediat pe calul vânjos ca un taur, în căutarea unor noi succese. Umili, țăranii îl salutau, iar el
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o bucată de drum m-am reîntors la cinematograf, când am socotit că trebuie să fi plecat, și m-am uitat și eu la fotografii, încercînd să reconstituiesc conversația lor. Fiecare gest al interpreților căpăta o importanță capitală, și-mi storceam creierul ca să fac și eu reflecțiile cele mai inteligente cu prilejul lor. Au admirat? Au ironizat? Au povestit o amintire cu ocazia imaginii? Ce nebun sunt! Dar ce nenorocit! M-am gândit mult la această scenă, ca și cum toată ființa Ioanei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
folosite, într-adevăr, cu putere umplură văzduhul. Cu urlete de însuflețire, oamenii aruncau pământul, înfigeau prăjini prin coșurile de paie pentru cărat și săltau sacii pe umeri. Pentru prima oară, se simțea, cu adevărat, hărnicia. Nădușeala pe care și-o storceau acum oamenii dintr-înșii îi bucura și-i înviora tot mai mult și începură să strige între ei, cu entuziasm: — Cine zice că nu putem termina digul ăsta în cinci zile? Ia, toată lumea - mai țineți minte inundația cea mare? — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
hol. Naomi se gândește că e cel mai bun moment să-i spună lui Alan că iar e însărcinată. Bull luase parte la o băută de adio cu colegii, pe drum. Printre pahare de plastic, sprijinit de un automat pentru stors fructe al cărui microprocesor avea o memorie mult mai mare și mai bine organizată decât aceea a proprietarului barului, Bull încerca să salveze ce se mai putea din relația cu echipa. — Sunt dat peste cap că mi-am pierdut slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
basoreliefuri, dacă tot trebuie să lucrăm atât, să facem cumva să ajungem acolo, să avem și noi profitul nostru, dar Zsolt n-a mai spus nimic, și-a aruncat cârpa în lighean, a oftat adânc, apoi a luat-o, a stors-o de apă și a continuat să frece peretele barăcii. În timp ce noi lucram, caporalul ședea pe scaun, răsfoind cartea aia groasă de istorie, deodată am văzut că s-a ridicat în picioare, a aruncat cartea pe jos, a turnat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ele să se hotărască să atace. În cele din urmă semnalul bătăliei a fost dat de către Abdalrahman și uriașa hoarda a sarazinilor s-a repezit cu furie asupra francezilor. Rândurile masive ale razboinicilor nordici rămaseră neclintite ca stanca. Zadarnic își stoarseră puterile sarasinii în nenumarate atacuri , nu reușiră să-i înspăimaâte pe francezi. In cele din urmă , pe la patru după amiază , cand Abdalrahman se pregătea pentru o nouă și uriasă ofensivă , care trebuia să spargă frontul localnicilor , o mare larmă s-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Nu-mi aminteam prea multe, după care au mai dat buzna și toți tipii ăștia... Așa că eu și măseaua mea cariată ne-am acordat câteva ore dureroase de televizor - am rămas în fața ecranului buimac și mormăind ca o stafie ancestrală, stoarsă de atâta bântuit, trecând de la sporturi, seriale de duzină și reclame la știri și la lumea ailaltă. Cea mai bună a fost o emisiune de divertismente prezentată de un comic veteran, trecut bine de a doua tinerețe încă de când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ne prostească. Făcu un pas înainte. Și acum, hai să lămurim lucrurile. — Muaa, am exclamat eu, făcând un pas în direcția lui. Știu eu ce fel de afaceri faceți. Cumpărați cecuri refuzate la jumătate de preț, după care începeți să stoarceți bani. Tipul nu era vreun rupe-oase sau sfarmă-fețe. Era doar un mărunt oștean din armata banilor, un mercenar, un aventurier. Unul ca el nu te zvânta în bătaie. Te ciuruia. Te ciuruia pentru bani. Sunteți nițel cam în afara legii, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la micul dejun din dimineața aceea cu sac și ouă jumări și cafeaua care bolborosea în cafetierele grele de argint, în timp ce încercam să vorbesc. Am făcut un zgomot extraordinar - am auzit iar acel zgomot acum câteva zile, când încercam să storc ultimii stropi de ketchup din roșia de plastic. N-a fost nici o chestie. Beat fiind, am început să plâng ca un isteric, așa că a trebuit să fiu ajutat să cobor scările până la Autocrat. A fost o situație tare tâmpită. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mă las de ele... Partida cu She-She nu mi-a priit deloc. Deși am întârziat în Insula Fericirii mai bine de o oră, laba a fost o chestie de secunde -patruzeci și cinci de secunde, cred. A trebuit să-mi storc creierii ca să-mi aduc aminte de ceva mai rău. — Să știi că ai fost cât se poate de excitat, spuse She-She încet, în timp ce scotea niște șervețele. Da și nu. Fie vorba între noi, fusese una din acele labe, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]