1,772 matches
-
nordică a Carpaților Occidentali, între munții Plopișului și depresiunea Șimleului, la sudvest, munții Mezeșului la sudest și dealurile Silvaniei de nord se află un munte singuratic, înconjurat de jur împrejur de dealuri joase, cunoscut sub denumirea de Măgura Silvaniei. El...străjuiește spre nord, precum zidul unei cetăți, orașul și depresiunea Șimleului... La poalele acestui peisaj, foarte plăcut colorat, se înșiruie zidurile vechii cetăți a Șimleului, așezată pe valea Crasnei.” (Ioan Supuran, Masivul Măgura Silvaniei) “În Vrancea, munții, care fac marginea apuseană
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
voievod al ogrăzii: ograda era el. Și se supuneau toți, căci colții dulăului, care-l însoțea supus, erau pravilă temeinică și temută. Asemeni tuturor voievozilor, a vrut să întreacă hotarele care-i îngrădeau puterea. Astfel a ajuns la portiță. Ulița, străjuind în prag, l-a oprit să-l întreacă. Era prea mare pentru a se mulțumi cu ograda, dar prea mic pentru a se încumeta pe uliță. Gata să plângă, s-a așezat pe prag. Fără să vrea, mâinile lui au
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lucrul pentru a reda legiunii și țării trupurile martirilor lor. Toată noaptea au lucrat echipele legionare pentru ridicarea grelei lespezi de beton ce acoperea marele mormânt. Reflectoare puternice au înlesnit munca neobosită a legionarilor. Ici, în stânga gropii, cum cobori dâmbul, străjuiește crucea de curând pusă. Pe ea, patrusprezece nume scumpe: Corneliu Zelea Codreanu, Ion Caratănase, Doru Belimace... De jur împrejurul ei licăresc nenumărate lumânări. Veghea lor împrăștie creștineasca rugă pentru cei morți, înmormântați fără mărturia sfântă de ceară și lăsați acolo în hrăpărețul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
recunoaște îndată d-na Codreanu, valiza soțului său. Vinul tonic pentru trupul ce ducea de atâta vreme duritatea regimului negru... Și o biblie. S-a aprins de jur împrejur tămâia... Fumul urcă spre cer, cu sufletul celor pe care-i străjuiește. Primii martiri scoși: Ion Caratănase și Fane Georgescu E ora 11.30. S-au adus cearceafuri mari pe cari vor fi scoși martirii. Cearceafuri mari, albe ca sufletele celor răpuși. Primul martir e așezat pe cearceaf. Scos din groapă, e
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Winshaw Towers. — Mi-o iei înainte splendid, Michael. Capacitatea ta de premoniție este incredibilă. Am ajuns acolo puțin după ora zece. Probabil știi că, deși se vede de la o mare distanță peste mlaștini, Winshaw Towers are în față o alee străjuită de copaci stufoși, deci mi-a fost destul de ușor să-mi ascund mașina puțin mai departe de casă și să ajung pe jos fără să atrag atenția. Pe vremea aceea - și cine știe, poate și acum - prin casă patrula un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Din nimic se înfiripă un cartier întreg, bloc cu bloc, apartament cu apartament. Sub tavanele date cu lavabil, mii de perechi de ochi se deschid și inima bate apăsat în conștiința trează, repede-repede. Și de ce atât de repede? Șoseaua e străjuită acum de pereți verticali de beton iar fiorul de lumină străbătând creierul clasei muncitoare s-a încetinit. Restul lumii nu începe munca așa devreme. Sau lucrează în tura a doua. Undeva la câmp, renaște o zi roz-cenușie ca pieptul turturelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-se într-o baltă de sânge. L-au așezat în car și l-au dus la cel mai apropiat spital la Schinetea. Aici, după vreo două ceasuri, Ciolac a murit, că pierduse mult sânge. Toader Rotaru Călina este râul ce străjuiește de veacuri pădurea Carpilor și când plouă mai mult râul se umflă puternic și e mai greu de trecut, contribuind la paza codrului de răufăcători. Iarna, apa este liniștită și înghețată, dar vara este vizitată de toate viețuitoarele. Căprioarele își
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
greu. Într-o mână Își ținea valiza de piele și, aplecându-se-n față ca să mențină greutatea legăturii sus, pe umeri, merse pe șoseaua paralelă cu șinele ferate, lăsând În spate orașul ars În fiebințeala zilei, și ocoli un deal străjuit de altele două, pe șoseaua care-l ducea Înapoi În miezul ținutului. Mergea pe drum, Îndurerat din cauza greutății pe care o căra. Drumul urca În mod constant. Era greu să urci. Îl dureau mușchii și ziua era fierbinte, dar Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dată. Flăcări i-au năpădit ochii, iar răsuflarea i-a devenit mai largă... Simțea că ceva îl înalță, îl ridică pe aripi nevăzute și îl duce într-o poiană năpădită de soare și de flori... Din umbra stejarilor falnici ce străjuiesc poiana se desprinde un flăcău mândru îmbrăcat în cămașă albă ca neaua... Chimirul lat și ghintuit îi înconjoară mijlocul subțire și mlădios. Când ajunge în plină lumină își desface brațele și râzând aleargă spre el rostind vorbe pe care încă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
duseră pînă la o baracă, iar În după-miaza aceleiași zile fu Înmormîntat. O movilă de pămînt ce se șterse și ea În vîntul secetos al ținutului. Au trecut ani, mulți, foarte mulți, și mi-aduc aminte și acum de el, străjuind Începutul acelei tinereți cînd am urcat, pentru prima dată, treptele tribunalului județean. 17. 1953. Anul morții lui Stalin. În dimineața acelei zile de martie, grupuri de oameni fură aduse Încolonate, În centrul orașului, În fața primăriei. Primarul vorbi din balconul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
i-o știam. - Domnule judecător, Începu, anii au trecut și m-am gîndit să fac la mormînt o cruce de marmură, cu o placă pentru toți, un model frumos, o să v-arăt... și scoase din poșetă fotografia unui alt mormînt străjuit de o cruce cu asamblarea unei plăci pe care erau Încrustate fotografiile fiilor morți, cu numele fiecăruia și datele de naștere și deces. - Mă gîndesc că mîine, poimîine, mă duc și eu. Vreau să fiu Înmormîntată tot acolo. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
datorită respirației și privirii, la care se adăuga ceva ce scăpa atenției), puteau fi reprezentate, spun, prin linii asemeni celor de pe graficele de temperatură, dar nu În unghiuri ascuțite, ci, urcînd În platouri În mireasma aerului tare al semețelor conifere străjuind miracole de iarbă, totul Într-un timp irealizabil, fie coborînd În semicercuri unduioase imaginînd hamacuri de odihnă. În aceeași zi răspunsei scrisorii ce conținea În final și cîteva urări pentru mine. Doamna Pavel umplu două pagini mărturisindu-și nostalgii regăsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
doliu atunci, slabă, plăcută la Înfățișare, cu ochii adînciți În orbite, palidă, n-am mai văzut-o niciodată. 3. Trecuse un an de atunci. Alaiul după-amiezii de vară intra victorios În odaie, ocrotit de razele roșiatice ale apusului. Lungile perdele străjuiau la ferestre o anume intimitate caldă, misterioasă, pe care sufletul o simte totdeauna ca venită din altă lume. Doamna Pavel era În sufragerie, În cealaltă parte a clădirii și-și dădea În cărți. „O pasență, domnule judecător - mi se arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o „fotografie” dăruită nouă, cititorilor, de Liviu Romoșan: „ Astăzi, casa profesorului pare pustie și tristă, cu obloanele ferestrelor ferecate. Gardul de fier, cu scândurile crăpate și strâmbe, par că se prăvălesc de la o zi la alta. Copacii bătrâni ce mai străjuiesc ograda adumbrită, p ar că se usucă, iar freamătul frunzelor, ce cad în zilele de toam nă târzie, îngână un freamăt trist și monoton.” Suficient ca să înțelegem „mai bine... că totul în viața noastră trecătoare nu este decât praf și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
în aceeași grădină, atunci presărat ă cu flori, cu lilieci, tei și brazi falnici avea să se afle biserica, ri dica tă de soții Belloescu în 1904. Iar între școală și biserică, „cam la mijloc și ceva mai în față, străjuit de patru brazi” - cum scrie jurnalistul Vasile Manole, s-a înălțat chipul în bronz al lui Cuza Vodă, însoțit în basorelief de sfetnicii săi apropiați, Mihail Kogălniceanu și Constantin Negri.” ...” Porți un frumos și scump nume, numele lui Alexandru cel
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de porumb tresăreau cu un sunet surd, metalic, ca atinse de o adiere pe care ei n-o simțeau. - Nu pe-acolo, domnule elev, făcu Zamfira văzîndu-l că se îndreaptă hotărât, grăbind pasul, către un luminiș între lanurile de porumb, străjuit de doi arbori singuratici; pe-acolo ieșim în drumul de căruță pe care am venit azi-dimineață. - Asta voiam și eu să vă arăt, spuse Darie fără să se oprească. Să vă arăt că ne-am întors acolo de unde am plecat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
recunoscu cartierul; îl recunoscu mai ales după mirosul teilor în floare. Ne îndreptăm spre Șosea, înțelese. Nu mai trecuse pe aici de câțiva ani și privea emoționat casele vechi, care-i aminteau de anii studenției. Apoi îl întîmpină o alee străjuită de arbori înalți; în clipa următoare poarta se deschise și mașina, înaintînd încet pe pietriș, se opri în fața scării de piatră vânătă. "De ce nu coborîți?" auzi un glas necunoscut. Privi cu mirare în jurul lui; nu era nimeni. I se păru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ea... „Cine a hoinărit în toamnele de aur prin podgoriile Cetățuii și Șorogarilor, va mai hoinări” - mă trezesc declamând și răsucind cuțitul în rană, cum, se spune, cu gândul la Sandu Teleajen. „Te salut oraș din basme cu conture iluzorii/ Străjuit de șapte dealuri încărcate de podgorii” - îmi răspunde ieșeanul cu versurile Topârceanului, mijindu-și ochii asupra Iașilor. Rămânem așa o bucată de vreme... Ca de fiecare dată, ieșeanul este cel care rupe vraja momentului: Apoi tare mă tem că am
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
deasupra Repedii... Doar o geană trandafirie ca o părere tremura pe creasta dealului. Înfășurat în răcoarea dimineții, mergeam cu spor. Priveam cu băgare de seamă la tot ce se arăta pe marginea stângă a drumului... Și... iată o căsoaie lungă, străjuită de doi castani bătrâni. “Deci asta-i renumita crâșmă despre care mi-a vorbit ieșeanul” - am gândit eu. Furat de grijă ca nu cumva să trec de locul pe care-l căutam, n-am băgat de seamă că pe dreapta
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
plăcut cum o spus-o, fiindcă Pâcu știe să povestească al naibii de frumos! Si acum, la culcare, că mâine... Când soarele s-a ivit la orizont cu fața primenită de ploaia de peste noapte, convoiul tocmai cobora panta lungă a dealului ce străjuia marginea de miază-noapte a târgului. Pâcu morfolea muștiucul lulelei stinse, semn că are ceva de spus. Pâcule! Iți stă ceva pe limbă sau mi se pare mie? Dă-i drumul, că altfel ai să înghiți luleaua cu totul - l-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Grete, ajunși la coliba cu pereții dulci a vrăjitoarei celei rele, sau poți vedea întâmplări din basmele lui Petre Ispirescu, poți păși pe lângă „plopii fără soț” ai lui Mihai Eminescu, sau te poți opri fermecat în fața unui Forum roman, străjuit de falnici arbori în forme și culori de flacără. Aici, lângă Forumul roman îl întâlnim chiar pe el, Învățătorul, așezat la o masă de lucru adevărată. Pare tânăr, prietenos, seamănă perfect cu fratele lui geamăn, Inventatorul, mai ales când se
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
eu să rămân cu imaginea lui de om integru, de fost sportiv, de om pe care te puteai baza oricând și puteai apela la rezolvarea unor probleme. Doliul s-a așternut pe str. Grației nr. 2 din Brăila, la fereastra străjuită de un castan monumental, mai ales în perioada de maximă înflorire. Adio, Grigore! Adio, scump și neprețuit coleg și prieten de nădejde, însumând optzeci de ani această prietenie și colegialitate! în momentul de față, când colegul Vasile Balosin din Călienii
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
trebuie să ne bucurăm”. (p.40) Cartea apare într-o ținută grafică ireproșabilă iar buchetul de lăcrămioare de pe ultima copertă simbol al primăverii naturii și al purității vieții adaugă un plus de prospețime și candoare conținutului volumului pe care îl străjuiește. Ion N. OPREA CĂLĂTOR CĂTRE O SUTĂ DE ANI Există părerea, nu a multora, că nu poți fi creator de producție literar-artistică decât până la vreo 50 de ani. În consecință, după împlinirea acestor ani, trebuie să-ți iei adio de la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de alta a liniei ferate, în timp ce căruța cu gospodarul, soția și copilul nenăscut sunt literalmente striviți, omorâți, mutilați, fără ca măcar să știe de acest lucru. Trenul s-a oprit apoi în dreptul cantonului C.F.R. situat în apropierea a doi plopi monumentali ce străjuiau linia... După un timp, necesar formelor care se cereau în urma accidentului, acceleratul își continuă drumul, lăsând victimele mutilate - autoritățile avizate urmând să se pronunțe în urma unei anchete care a constatat nefuncționarea corectă a barierei de oprire a trenului, scoțând din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe oameni să fie și mai pragmatici - pentru că de doctori veterinari în lumea satelor de atunci nici nu putea fi vorba. În fața acestei situații, tata merge la prăvălie, tocmai la ora de masă a domnului Tachi. Bate insistent la intrarea străjuită de clopoțelul pe post de sonerie, bate și bate... Domnul Tachi cu prosopul enorm înfășurat în juru-i se uita nepăsător și-și vede de ospătare. Tata bate și bate în ușă tot mai tare, ca omul împins de o asemenea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]