1,841 matches
-
presupune o istețime canalizată înspre rău. Premeditarea crimei cu funcție rituală așază actul distructiv în urma celor trei zile pregătitoare, și nu în cea de-a treia, semn că evenimentul are o încărcătură negativă. Repetiția de trei ori în text a straiului cu funcție de ocultare subliniază natura infernală a soțului dedublat, adică exact acea energie capabilă să revigoreze întreg planul uman. Puternic marcată de imaginea feminității materne, inițierea croiește drum neofitului afară din lume prin distrugerea imaginii securizante a mamei, care, brusc
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la dânsa șî i-o spus:Dragâ fatâ a moșn’iaguli! T’i duci la părău șî spui d’i tri uori: «d’ișk’id’i-t’i, nucuța mș!» Ș-ai sî t’i-mbrăci într-un rînd d’i straie d’i aur ș-ai sâ pleci la bisșricâ. Insâ, cîn ai să pleci la bisșricâ, ar sî-s rămîi om papuc pi pragu bisericii, însâ tu sâ nu t’i-mvîrț înapoi sâ pui mâna pi papuc, ci sâ vi cu-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
s-a spălat,/ Biciu-n mână a luat/ Și pe cal a-ncălicat,/ Ș-a purces la vânat” (RâmnicuSărat). Scena pregătirii vânătorii este familiară, fiind „ritualul de purificare cunoscut din colinde, descântece și plugușoare (deșteptatul devreme, spălatul feței albe, pieptănatul și îmbrăcarea straielor noi)”. Atât în orații, cât și în colinde, ochii sunt întotdeauna negri și fața albă. În textele ceremoniale de nuntă apare și mai mult negru, cu referire la păr: „Tânărul nostru împărat/ Dimineața s-a sculat,/ Față albă și-a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în colinde, ochii sunt întotdeauna negri și fața albă. În textele ceremoniale de nuntă apare și mai mult negru, cu referire la păr: „Tânărul nostru împărat/ Dimineața s-a sculat,/ Față albă și-a spălat/ Chică neagră-a pieptănat,/ În straie noi s-a îmbrăcat” (Cașin - Bacău). Sobrietatea portretului alb-negru și atenția sporită care se oferă ceremonialului pregătitor sunt în acord cu orice excurs mitic, fiindcă transcende lumea albă și pătrunde în cea sacră, pe care mirenii nu pot să o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
primul eveniment zguduitor pe care l-am trăit, m-a marcat și mi-a relevat transparența, calea de acces către abisalul ființei, Moartea a fost singura care "mi-a dezlegat limba"... mai târziu însă, pe nesimțite, Moartea și-a dezbrăcat straiele cernite și mi s-a arătat în toată splendoarea goliciunii ei de tânără femeie, de vas sacru turnând în el ichor divin și l-am băut și el pe mine m-a băut și locul morții l-a luat iubirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Inter faeces et urinam nascimur și, cu nițică strădanie, vincimus, trecând din eșec în eșec până la victoria finală... a coasei asupra lanschenetului. Grației soluțiilor ei atipice, marginale, nu rareori amintitoare de metodul lui Coue, compari, evaluezi, observi altminteri; numai supralicitezi straiul de fir aurit și... așternut peste țărâna cea grea (vezi numai cu câtă dignitate a deconstruit Liviu Ioan Stoiciu caninele dejecții apusene, de îi va fi șocat pe toți pașoptiștii actuali); în capul tău se face tilt și-ți glăsuiește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
foarte plastice. Astfel, Catargi menționează: "s-au găsit așternuturile și cămășile, în sfârșit, toate lenjeriile că nu se schimbă decât în 2-3 săptămâni, din pătimași s-au găsit așezați fără prostire, precum chiar și fără cămăși, goi cu piele în straiele lor și în asemenea poziție trântiți pe jos fără mindir și fără perne și alți așezați numai pe o rogojină. Au arătat acum că sunt de doi ani de când n-au primit încă nici un soi de îmbrăcăminte". Controlul a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
modestia (ca să nu spun sărăcia, adică o impresie nițel penibilă) Symposionului primar. Eram cu toții, pe atunci, săraci, studenții în special. Săraci, dar Symposionul mi s-a părut și el, la prima vedere, prea sărac, ca un tânăr îmbrăcat cu niște straie oarecare care nu-s ale lui; eu mă așteptam la un costum festiv pentru că, într-adevăr, apariția acestei reviste o consideram o festivitate. Dar ce surpriză... Tânărul nu era prea modest, numai să-l răsfoiești. Ieri, la telefon, comunicându-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în mediul academic al timpului. Îmi controlez, îmi măsor și eu vorbele, dar nu am nici un motiv să schimb ceva din această frază. Spre deosebire de alte reviste contemporane Symposionului aceasta, a noastră, avea câteva note speciale, calități mari la vremea aceea. Straiele prea modeste cu care a apărut în numărul 1 s-au schimbat repede; ba, curând (nici nu îmi pot explica în cadrul cărei șmecherii editoriale s-a întâmplat), Symposionul a devenit cea mai elegantă revistă a vremii. Nu mai avea nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
său și l-a promovat la rangul de cardinal, dar când fratele mai mare al lui Cesare a murit și Alexandru a avut nevoie de un fiu care se putea căsători pentru a împlini ambițiile sale politice, Cesare a lăsat straiele bisericești la cererea tatălui. Papă și-a numit fiul căpitan general al bisericii și l-a însărcinat cu misiunea de a reinstaura puterea papala în provincia Romagna un teritoriu care a aparținut nominal de secole papilor, dar care de-a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
versul nu trimite doar la un crez literar, ci la o Weltanschauung și la un mod de existență. Eminescu este, înainte de toate, o majoră întruchipare românească a omului romantic, cu virtuțile, dar și cu limitele sale. Regăsim în el, în strai național, paseismul romantic, evaziunea în exotic, pesimismul superior, "religiozitatea fără religie", fantezia și visul lăsate în voia lor (în opera de creație). Nu folosește la nimeni să încerce a face din Eminescu un model creștin (și cu atât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sensul de imagine poetică, aceasta "făcând parte dintr-un complex metaforic al definirii poeziei ca intercesor între cer și pământ". Iată, selectat acest exemplu: "Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate/ Voluptuos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea" (Epigonii). Pe vremea lui Eminescu, notează autoarea eseului, termenul imagine era considerat a fi un neologism. Tocmai de aceea, poetul și utilizează frecvent termenul de icoană pentru sensurile de imagine artistică, așa încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ațipea și brusc se ridica frecând între degetele mâinii și inspirând puternic frunze de nuc și parfumul lor. Mai peste tot în casă găseai frunze de nuc, probabil de aceea nici nu se punea problema în cazul bunicii, la câte straie, cuverturi, preșuri și covoare avea, să riște vreodată să apară și moliile. Uneori, chiar acolo jos, pe pământul reavăn, bunica, în așteptarea unui răspuns, scotea bobii de fasole ori porumb, totdeauna în număr de 41 și dădea în bobi. N-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ca în acea seară să și aleagă sortita. Cea mai mare plăcere pentru mine era să-i văd dansând. Fetele aveau ii cu trandafiri cusuți din mărgele și fuste uni din stofă fină, pliate mărunt, iar băieții erau toți în strai popular, cu cămăși lungi, încinși cu brâu la mijloc și ciubote zdravene care să le facă față bătutei lor înfocate. Foc era pe ringul de dans. Era parcă un vis momentul când băieții le învârteau. Se putea zice că era
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
considerabilă pentru literatura noastră de tălmăciri din clasicii străini și de care rafturile noastre sărăcă cioase ar trebui să se mândrească atât pentru ceea ce reprezintă ca un mare și etern capital omenesc, cât și pentru mândra ei Înfă țișare În straie de glas românesc; dacă formidabila și dezolanta incultură și nepăsare a cititorului român n-ar fi așa cum i le cunoaștem de mult și cum i le-am verificat din nou, deunăzi, când am văzut această Divină Comedie - dată pe românește
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zahăr topit pe lespedea de marmoră; atâtea și atâtea, care mai de care și ca din povești, imaginate de Osman, vestit bragagiu de pe Calea Plevnei colț cu știrbei Vodă, personaj fudul și aspru cu noi, băieții, ca un prinț oriental În straiele lui de mare paradă, de legendă, și cu cea mai bună bragă din tot sud-estul european. Mai trebuind să amintesc aci, ca o Încheiere și cu un cuvânt de mulțumire și de recunoștință, pe câteva mari preotese ale cultului nostru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În odaia ei ca să ne bucurăm, la dublu și la triplu, de toate farmecele tinereții ei prompte și robuste În dragoste. O văd stând acum pe treptele bisericii Zlătari sau bătând peroanele Gării de Nord, obeză și cu picioarele elefantine, În ponosite straie pseudo-mo nahale și cu o cruce ca de stareță la gât, ofe rind drept-credin cioșilor iconițe ieftine, „Visul Maicii Domnului“ și „Minunile Sfântului Sisoe“, izgonitorul dracilor. Ne recunoaștem și ne zâmbim mirați unul altuia, ca pe tărâmurile cele Îndepărtate unde
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
recunoaștem și ne zâmbim mirați unul altuia, ca pe tărâmurile cele Îndepărtate unde toți ne vom Întâlni, nici tineri, dar nici bătrâni, nici buni, dar nici răi, ci după cine știe ce mă sură sau cântar și cu mai cine știe ce chipuri sau straie, care nu ne sunt date a ni le Închipui măcar Încă de pe acum... Mă Întreabă despre cei duși dintre noi și mă asigură că se va ruga pentru dânșii... Existența prostituatelor, viața lor interioară, este legată strâns de cea mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atâtea doamne elegante și simandicoase din înalta societate bucureșteană, Smaranda Brăescu s-a prezentat purtând cu mândrie costumul popular moldovenesc din satul său. Cred că acest fapt se explică prin mândria de a fi român și de a purta aceste straie populare, mândrie pierdută între timp și pe care trebuie să o regăsim. L.C.: Ce credeți că i-ar putea lipsi unui pilot în ziua de azi pentru a fi un lider adevărat, sau care ar fi lucrurile care l-ar
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
lase agoniseala și să trăiască între pereții ăștia fără suflet, visa unul și același lucru: visa vechea sa casă, mai precis se visa pe sine, în copilărie, la poartă, în fața casei bătrânești, într-o zi de Paști, era îmbrăcată în straie de sărbătoare, ședea pe banca de lemn și se uita cum coboară flăcăii gătiți și ei pe ulița în pantă, pavată cu pietre de râu. Asta visa mereu. Atunci tatei i-a venit ideea să-i pună pe oameni să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
oarecum, în voie. Domnul fie lăudat! Pr. Iosif Budău, OFMConv. Luizi-Călugăra, 12-VIII-1994 Francisc în lume 1993 Francisc, sărac de bunăvoie Trecând atent printre păcate Smerit, prin lume el străbate ... De-i vânt, furtună sau e ploaie Cu-a lui sărăcăcioase straie Disprețuind mândria lumii Dorește ca martir, păgânii Să îl facă ... Umila-i viață-n gura lumii E-o nebunie ne-nțeleasă Din lipsuri, el își vrea mireasă... Deși-i disprețuit de unii El dovedește că nebunii Sunt cei cărora nu le
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Durerii” 1997 O cruntă povară Apasă pe țară... Cumplită durere ...Fără sfârșire... O rană deschisă De-o flamă aprinsă... Cnut de lovire Făr de sfârșire... Călcat în picioare... Doamne, cât mă doare!? Cine mă-nțelege Cel fără de lege?! Zac în strai vărgat Pe-un prichici culcat... ...Straie princiare În penitenciare... În castron cu zoaie Pâinea ce se - nmoaie E atât de mică: Doar cât o surcică... Lacrima mă-nneacă; Poate o să treacă... Ziua ispășirii E ziua mântuirii! Poezii de Pr. Iosif Budău
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pe țară... Cumplită durere ...Fără sfârșire... O rană deschisă De-o flamă aprinsă... Cnut de lovire Făr de sfârșire... Călcat în picioare... Doamne, cât mă doare!? Cine mă-nțelege Cel fără de lege?! Zac în strai vărgat Pe-un prichici culcat... ...Straie princiare În penitenciare... În castron cu zoaie Pâinea ce se - nmoaie E atât de mică: Doar cât o surcică... Lacrima mă-nneacă; Poate o să treacă... Ziua ispășirii E ziua mântuirii! Poezii de Pr. Iosif Budău 7. PR. IOAN BUTNARU date biografice
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cuvenite. Înainte și după fiecare masă se recitau rugăciunile specifice iar ziua se încheia cu rugăciunea de seară și ”Îngerul Domnului”, înainte de culcare. Duminicile și sărbatorile de poruncă erau ținute cu sfințenie; toată familia, de la mic la mare, îmbrăcați în straie de sărbătoare participa la Sf. Liturghie de dimineață celebrată în limba latină de obicei de pr. Alois Herciu, parohul de la Hălăucești, de care aparținea satul, și seara la Vecernia pe care o ținea dascălul Ștefan Mititelu. Când se pleca de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ușa bisericii, aruncau din coșulețele ce le purtau, petale de flori în fața sărbătoritului pe melodia „Fecioara la munte” cântat de mica fanfară a satului. Consătenii, rude dar și cunoscuți și necunoscuți din satele învecinate, cu mic cu mare, îmbrăcați în straie de sărbătoare au participat la această grandioasă manifestare de simpatie și prețuire. A fost, aș putea spune, „Rusaliile” pr. Ghiță, căci nu după mult timp aveau să înceapă chinurile și torturile celor „fără de Dumnezeu”! În septembrie al aceluiași an, a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]