2,072 matches
-
Muzeul de Artè, de Angel! Bine, dar eu nici mècar nu am bunici la țarè! Lumină dulce și moale că mierea care se revarsè peste pèduri, accentuând culorile de foc galben ale toamnei, precum și liniștea din aer, strèbètutè doar de stridentele metalice ale roților de tren, toatè aceastè lume vèzutè de la fereastra trenului îmi apare, în aceste clipe, neasemuit de frumoasè și intangibilè, încremenesc tècut, de teama că nu cumva, fècând vreo mișcare bruscè, sè se topeascè totul în aer, Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nostru, dacă vor să-și revină, și să nu mai continue cu mascarada pe care o pun la cale cu bună știință pentru a-i face pe alții geloși. Ei își bagă degetele în urechi, închid ochii și scot sunete stridente pentru a mă face să tac. Coboară apoi la Notting Hill și îmi fac tot felul de semne cu degetele, lucru pe care mama cu doi copii de lângă mine nu pare să-l aprecieze. La Paddington schimb pentru linia Bakerloo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
suferind. M-aș duce să-l strâng în brațe, dar ceva anume, nu știu ce, mă ține pe loc. Mă ridic și mă strecor afară din cameră. La modul suprarealist, se aude în hol muzica lui Eminem, muzica dezmoșteniților suburbiei americane, acompaniată strident și prostesc de răcnetele băiețașilor de bani gata, care se plâng în gura mare că și-au strivit părțile moi de balustradă. Vreau să mă duc în camera mea să-l sun pe Jake și mi-e teamă să trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ochiul învinețit. Doamna Jim a fost arestată - la timp, după părerea mea. Polițiștii au avut o tentativă pasageră de a-l aresta și pe Finn, dar Charlotte a dus tratative cu ei pe niște tonuri atât de energice și de stridente, că la sfârșit nu mai știau cum să ascundă cătușele și să iasă mai repede pe ușă, târând-o și pe doamna Jim, care plângea. Nervii ei s-au făcut țăndări după ce i-a turnat Charlotte apă în cap; după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vedere nocturnă și înțelepciune mascată și darul de a percepe nevăzutul și neauzitul, fără să-l înțeleagă, dar de ajuns pentru a se alarma și a-și salva pielea în caz de pericol. Și cearta pornită în șoaptă deveni reproș strident, punând în mișcare timpul printre obiecte. Vocea 1 Nu trebuia să perceapă feed-back-ul! Vocea 2 Oricum nu înțelege. Vocea 1 A simțit. Tu nu înțelegi că a simțit? Vocea 2 Ai văzut vreun semn? A deviat de la normal? Vocea 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu spuza uitării ceva vin, ideea de vin măcar, ca să-i amintească de rivala ei împopoțonată cu tot felul de panglici și funde, de la picioare până în pletele ei nesuferite, vopsită cu rugină caldă, cu șuvițe rebele de aromă roșie, machiată strident cu piatră pe la ochi, cu lichidul ăla din liftul sângelui cu sens unic, exagerat de tatuată cu galben dulceag și cărămiziu molâu, violet pupăcios, maronul sclivisit, verdele palid, pe când copacii ei sunt stripperi, câmpurile obscene așteaptă o țoală de silă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bibliotecii. Deschise ușa grea de mahon cu o ușurință îngrijorătoare. Făcu câțiva pași înăuntru și se întoarse spre mine, așteptând să vin. Am trecut de rama ușii și greutatea pașilor mei a făcut parchetul vechi și neîngrijit să scârțâie. Sunetul strident umplu încăperea pustie, făcând-o să-și revină într-o anumită măsură la amintirea fervorii de care era stăpânită cândva. Pașii lui de ce nu erau anunțați de același scârțâit uscat? Merse de-a lungul rafturilor de cărți sprijinite de peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu greu culmile munților, o linie slabă de negru, pe fond negru. Dar nimic altceva, nici lumini, nici orașe, nici case, nimic. Așa era de o oră întreagă. Unde naiba se afla? De pe scaunul din spate, pasărea scoase un țipăt strident. Stan sări în sus. Îl dureau timpanele. Dacă vrei vreodată să mergi cu mașina spre vest, își spuse, să nu iei niciodată o pasăre blestemată cu tine pe autostradă. Pusese o pânză peste colivie cu câteva ore în urmă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de baseball. Întreabă-l, zise Vasco. Dolly coborî geamul de pe partea ei și se aplecă în afară. — Jamie, scumpule? Băiatul se răsuci. — Da? spuse el. Dolly sări din mașină. Henry Kendall lucra la computer, activând TrackTech, când auzi un țipăt strident de afară. Știu imediat că era Dave. Sări în sus și alergă spre ușă. Lynn era în spatele lui, venind în fugă din bucătărie. Dar observă că Alex rămăsese în bucătărie, cu brațele în jurul fiului ei, Jamie. Părea îngrozită. Dave nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
crezi că l-am luat numai pentru mine? îl pun dimineața să sune, ca să ne trezim cu toții să nu întârziem la cursuri! Și noi care credeam că era un tip egoist! Dimineața, săream ca arși din pat, neobișnuiți cu țârâitul strident al soneriei ceasului. Și culmea, tocmai el dormea sforăind viguros, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Trebuia să-l zgâlțâim noi ca să se trezească. Azi așa, mâine la fel, încercam cu toții o ură nejustificată față de bietul mecanism care nu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
o afirm public. O urăsc pe Kerry, din adâncul sufletului. — A, da, spun, străduindu-mă să-mi iau un ton de parcă ar fi nu știu ce Întrebare plicticoasă, pe care o aud În fiecare zi. Mersi. — Te promovează ? Nu știam ! Are glasul strident și ascuțit și câteva persoane ridică interesate capul. Zi, te face marketing executive ? — Nu, murmur, roșie la față de umilință. Nu mă promovează. — A ! Artemis Își ia o față nedumerită. Păi atunci de ce a zis că... — Vezi-ți de treaba ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și să fac sex. Mă ridic și fac câteva Întinderi, pentru orice eventualitate. Apoi trag aer În piept adânc și, cu inima bubuindu-mi să-mi spargă pieptul, pornesc către casă. Tocmai am ajuns la marginea peluzei, când o voce stridentă de femeie Îmi străpunge urechea. — Uite-o ! Emma ! Heei ! Vocea Îi seamănă cu a mamei. Ce chestie ! Mă opresc scurt și mă Întorc, dar nu văd pe nimeni. Oi fi avut auzenii. O fi un sentiment de vină reprimată, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să nu-și spună niciodată nimic. Nimic. — Perfect de acord, spune Jemima. Eu am să-i spun viitorului meu soț cât se poate de puțin... Se oprește În clipa În care telefonul cu baterie din mâna ei Începe să sune strident. — Bună ! zice, deschizându-l. Camilla ? A. Ăă... OK. Stai un moment. Acoperă receptorul cu mâna și mă privește cu ochii mari. E Jack ! Îmi spune pe mutește. Mă uit la ea absolut siderată. Cumva, am uitat de-a binelea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
poate să fi făcut asta. — Emma, aud o voce În ureche. — Jack ! Mă răsucesc pe călcâie și Îl găsesc zâmbindu-mi, cu ochii Întunecați plini de afecțiune. — Ești OK ? spune și-mi atinge ușor nasul. — Bine ! spun ușor cam prea strident. Foarte bine ! Trebuie să preiau rapid controlul asupra situației. Trebuie. — Jack... vrei te rog să-mi dai niște apă ? mă trezesc spunând. Eu am să rămân aici. Mă simt un pic amețită. Jack pare alarmat. — Mi s-a părut mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
le răviși părul, Ștefan simți briza mării și pe parcurs se bucură de toate frumusețile naturii. În orașul Fez se convinse că descrierea Aminei fusese săracă și că orașul era plin de palate și piețe În care mașinile luxoase claxonau strident iar culorile orașului erau cele tipic marocane. Amina Îi arăta mereu câte ceva și mereu Îi prezenta date despre istorie, despre personalități, religie, legislație, tradiții și obiceiuri marocane. La Meknes au făcut un amplu tur al orașului, au admirat și s-
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o cheamă cu o voce tandră. Antoniu mulțumește, vârând bănuțul În buzunarul paltonului. Trec minute bune, până când simțurile exersate vor pipăi iarăși metalul aruncat de un trecător grăbit. -Lasă că vine Uniunea Europeană și vă mătură cerșetori nenorociți, se aude vocea stridentă, tremurând de nervi și scăldată În venin, a unui pensionar cu figură palidă. -E a doua zi de Crăciun, și nu au rost asemenea cuvinte grele. -Taci dracului, arătare afurisită! Din cauza voastră ne arată curul toată Europa. -Păi tocmai spuneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
schimbul grăbit de călători să fie de fapt opriri În timp. Un copil Începe să plângă și mama Îl liniștește pe un ton blând. O femeie corpolentă cu față de vultur, trecută bine de șaizeci de ani, ocărăște cu o voce stridentă guvernul, pentru că nu-i ajung banii de pensie. Ca un curent electric, un murmur de nemulțumire față de ,,viața plină de lipsuri,, , face turul autobuzului, dus-Întors de câteva ori pe cele mai diverse voci, după care se scurtcircuitează brusc, semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trecut de 65 de ani, era Într-un restaurant de lux, cu o femeie de ocazie, pe care-o cunoscuse cu o jumătate de oră Înainte. Nu-i păsa că se vedea de la o poștă condiția femeii și că fardurile stridente făcuseră ca fața ei să arate ca fața unui clovn. Se simțea bine, băuse mult și costumul lui de haine, gri-fer, era pătat cu stropi de vin roșu. Dar nu-i păsa. Era nesățios când era vorba de femei. Pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Încearcă, să-i mai pună o ultimă Întrebare, tocmai când el Începe să traverseze bulevardul. Aude ca un straniu ecou strigătul fetei: ,, Sunt eeeu Plăcințicaaaa, te-am recunoscuuut Antoniuuuu, dar să știiii, că Uniunea Europeană nu ne vreaaaa ră-uuuul,,. Claxonul puternic, strident al unei autobuz, acoperă ultimele cuvinte ale fetei. Antoniu nu le mai aude. Douăzeci și șapte Cerul de septembrie e greu și plumburiu, și Antoniu simte că-l târăște ca pe un leș, vrând să scape de el, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Între pulpele ei subțiri, s-a văzut pe el, cel de altădată, meditatorul lui Anton Dobrotă la greacă și latină, stând țeapăn pe sofaua acoperită cu un covor scorțos, cu un album despre Roma deschis pe genunchi. Foița subțire fâșâia strident când o dădea la o parte de pe gravura Îngălbenită cu chiparoși și ruine. Concertele Anei Maria, pregătite În casa spațioasă unde el intra de două ori pe săptămână, bucurându-se dinainte de cafeaua cu dulceață de cireșe amare, de farfurioara cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
le-ar arde de sentimentalismele tale! Ce Dumnezeu, suntem oameni În toată firea, cu picioarele pe pământ! El Îi aruncă o privire nedumerită, dar tace. Dacă i-ar atrage atenția că gesticulează prea mult și și că vocea ei sună strident pe această străduță unde este aproape la fel de liniște ca În parc, pentru că foarte rar trec mașini, publicul de la concert a plecat de mult, pe intrarea principală, ea i-ar reproșa, ca de obicei, că este convențional și arhaic. Iar Christa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu deranjez, aș vrea să vorbesc cu M. Borger..., mă numesc A. „Da!” Îl voi anunța Îndată... La telefon era o voce feminină, suavă ce se dorea a fi amabilă, dar iritarea făcea ca unele note să fie ușor mai stridente decât altele. Am Încercat să fiu cât mai scurtă și mai distantă așa cum se străduia și el... A rămas să discutăm dimineață câteva aspecte privind lansarea și spiciul ce avea nevoie de unele Îmbunătățiri. Ce mai era de spus? Am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
poate am sunat În altă parte... N-ai greșit, dragă!. Acesta este adevărul... Nu se poate! și am Început să plâng În hohote, repetând continuu „nu se poate”, „nu este adevărat”... e o farsă! Și plânsul devenea din ce În ce mai dureros, mai strident, mai isteric... Liniștește-te, duduie! Puțină cumpătare nu ți-ar dăuna. Te rog, vorbește cu pastorul. Și tonul vocii „ei” a devenit brusc agresiv, veninos... Abia când am auzit vocea blândă, duhovnicească a pastorului care Încerca să mă tempereze - și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
spectacol la care nu putea renunța. Așadar, cota voastră este de trei, spuse el. Nouă ne este indiferent cine sunt cei trei. Puteți să-i alegeți singuri. Serviciul funerar începe mâine-dimineață la ora șapte. Pantomima luase sfârșit: pașii ofițerului răsunau strident pe beton. Chavel se întrebă pentru o clipă cum s-ar putea numi secvența mimată: „noapte“, „fată“, „monolog“ sau poate „treizeci“, dar, de fapt, ea purta numele „ostatic“. Vreme îndelungată nici unul nu spuse nimic, apoi un bărbat din Alsacia, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
-l enervez. Cel puțin nu acum. Au, nu-i cinstit. — Mă scuzi. Dar explică-mi ce se spune despre bărbații mai în vârstă. — Mai în vârstă, mai înțelepți, mai experimentați. Din toate punctele de vedere <w>. Geraldine scoate un râs strident. ― Continuă, spune Ben, vezi dacă-l poți face să vorbească murdar. ― Da? tastez eu. De ce nu-mi spui EXACT la ce ești tu cel mai bun? ― Nu-mi vine să cred, spune Ben, ne-am țicnit de tot. Dar rânjește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]