2,123 matches
-
de frumoase și aparținând unei clase fizionomice locale. Aveau fața prelungă și plină, așa cum era concepută eugenia anatomică în epoca Thonvaldsen și Canova, profilul bustului, al picioarelor era de asemeni rotunjit, zvelt cu soliditate. Dinții spatulați întăreau impresia de atletism suav. Și, cu toate acestea, copiii tușeau. Gazda mai avea un fecior care tânjea. La spital i-au spus că are apă la plămân. Întâia imagine a lui Ioanide când văzuse fetele fusese a unui templu vechi simplu și sever ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
făcea a nu înțelege, ascundea pe cât putea toată viața ei fiziologică și se făcea a ignora pe a altuia. În ciuda acestei atenții asupra materiei, Erminia părea mai inocentă decât doamna Ioanide, care făcea impresia a cunoaște viața pe degete. "Prozaismul" suavei Erminia Ioanide îl înțelegea în sensul că aceasta își închipuia că un ciorap al lui Hergot bine cârpit și dichisit reprezenta un obiect gingaș. Însă un ciorap este un ciorap. Hergot, la rândul său, forma pentru Ioanide, când trăgea în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
procuror a compus acuzatului, acestui tânăr în veșmânt național românesc, un portret de fiară sanguinară. Doamne, cum ne înrîuresc lecturile de specialitate! Ați văzut în ce culori sinistre și anormale ne-a evocat o copilărie așa de nevinovată, așa de suavă? Nu uitați că acuzatul este orfan de părinți, silit a trăi prin străini. Instabilitate! Ușor de zis! Cine se simte bine în casa altuia? Orice aluzie, orice semn de răceală îți strânge inima. Acesta e și motivul pentru care împricinatul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
parte în cauză, am dreptul să judec. Nu încape discuție, Gavrilcea e un bandit! Gavrilcea blajin! Da. Blîndeța se acordă adesea foarte bine cu instinctul sanguinar, sudicii au un calm onctuos, care farmecă. Teroriștii s-au ilustrat prin cele mai suave sentimente de familie, ba chiar prin spirit gospodăresc. Am citit de un asasin care-și făcea tacticos cafea cu ibricul și citea Times, după aceea, punîndu-și vată în urechi să nu răcească, ieșea la drumul mare, numai pe ceață, să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
reparații. Însă fenomenul care agravă panica asistenței, aruncând o notă de supranatural, deși totul se lămuri apoi, fu următorul. Din cauza deplasării mecanismului, pendulul lui Saferian începu să bată la infinit până la desfășurarea întregului arc, acompaniind clătinările lustrelor de cristal cu suave melodii de harfă. XXIX Timpul trecea fără ca lui Pomponescu să i se întîmple ceva dezagreabil, așa cum prevestise Gavrilcea. S-ar fi zis că toată lumea uitase de el. Însă acest lucru era de natură a afecta pe fostul ministru. Mergând la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ciudat de timp deschidea în mintea mea imaginea aceasta. Când eram mic și răsfoiam în neștire cărțile mai arătoase aflate în casă, pierzîndu-mă în câte un amănunt nesemnificativ - număram de pildă fulgii de păpădie de pe coperta Larousse-ului, stârniți de suflarea suavă a unui profil feminin -, mă întorceam mereu la coperta somptuoasă, cu reflexe gri-albăstrui, a unei cărți pe care scria cu litere ondulate de aur "Andrei Șaguna, Mitropolitul Ardealului". Nu știam, desigur, cine este Șaguna, nu știam prea bine nici ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cei doi se aliniază respectuos la ceva distanță de suveran și președinte. Apoi, prin același colț din dreapta își fac apariția în ecran două doamne voluminoase în taioare, care dau mâna cu Regele și fac, conform protocolului regal, knixuri, acele genoflexiuni suave, semn de supunere și omagiu la care numai monarhii au dreptul pe acest pământ. Mi le imaginez cum au repetat acasă, cum cineva le-a arătat, le-a explicat, le-a descompus mișcarea. Cum gungureau repetînd-o și cum se întrebau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a doua scrisoare de îndrăgostire pe care Heidegger i-o scrie Hannei Arendt în 21 februarie 1925, citim: "De ce iubirea este de o bogăție fără pereche printre celelalte posibilități acordate ființei umane și cum se face că ea rămâne o suavă povară pentru cei pe care îi atinge? Răspunsul e simplu: pentru că, iubind, ne preschimbăm în obiectul iubirii noastre rămânând totodată noi înșine." Un an mai târziu, Heidegger redactează Sein und Zeit. Sintagma "posibilități ale ființei umane" devine aici una pur
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-l îmbăta pe acesta și a scăpa astfel de soarta grozavă pe care ciclopul le-o pregătea. Curând s-a dovedit însă că strugurii, al căror must tocmai îl băuserăm, fuseseră prelucrați astfel: logicianul nostru și soția lui (purtînd numele suav de Candida) se dezbrăcaseră goi-pușcă, se urcaseră în cadă și, la un moment dat, inspirați de ritualul bahic pe care îl resuscitau într-un apartament de bloc din Militari, trăiseră, scăldați pe jumătate în must, o toridă scenă de amor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
York, În toi de vară; Iar norii toți, ce casa ne-o striveau, Sunt Îngropați În sânu-adânc al mării. Purtăm pe frunți cununi de biruință; Din ciunte arme am făcut trofeu; Din aspre trâmbiți, vesele taifasuri; Din marș războinic, pași suavi de danț. Brăzdatul Marte chipul și-l descruntă, Și-acum, În loc să sperie vrăjmașii, Încălecat pe cai Împlătoșați, El dănțuie-n iatacuri de domnițe La mângâiosul cântec al lăutei. Dar eu, ce nu-s strunit pentru hârjoane Și nici nu mă răsfăț
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
voi, nutrind răsad Să pot rodi în vremea călătoare, Au înflorit salcâmii la Bârlad Orașul e-o legendă de ninsoare. Ci astăzi, în amurg, ce desfătare Să mă cufund, cum flăcările-mi scad, În amintiri, ca-ntr-un dulce vad, Suava ei tortură mă doboare... Au înflorit salcâmii la Bârlad...” Președintele comitetului municipal pentru cultură și educație socialistă, dr. Paul Sârbu, scria despre Festivalul Național „Cântarea României" ca „manifestare a muncii și creației libere", iar prof. Gruia Novac despre corul „Armonia
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de mai. Iarba verde - verde se mișcă în valuri, cireșii încă plini de floare se apleacă spre mica fântână arteziană cu neșteptatele jocuri de apă, lăstarii și mugurii butucilor de vie se întrec în creștere, florile cele mai colorate și suave se oferă privirilor. Teo parcurge repede aleea dintre flori, în grabă spre altă clădire să ia telefonul. Uită portița deschisă ... doar câteva zeci bune de secunde. Tabloul de întoarcere îl înfioară: un câine mare, negru, lățos și răpănos se tăvălea
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
obligat să se recunoască dacă nu În ceea ce a spus despre sine, cel puțin În ceea ce citește (și felul În care citește) aventurile conștiinței dornice să se mărturisească. Instantaneității și solidității autoportretului din artele plastice, jurnalul le opune consistența moale, suavă, a unei țesături dintr-un material vaporos. O țesătură-capcană, În care autorul de jurnale intime se proiectează ca vânător, dar În care sfârșește ca vânat. Aceasta e probabil contradicția majoră a unui procedeu, dar, În același timp, punctul de maximă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
medieval și mai degrabă dominat de imagini din commedia dell'arte: ca în serbările populare italiene, toți "se prinseră-n voroave,/ orchestrele au inundat palatul,/ și, strălucind în aur, grele tave/ aduseră bucate la tot leatul"... Nu lipsesc nici "cupele suave", menite să creeze "bucurie mare, vorbă gravă, minte înțeleaptă", aluzie până în acel moment inexistentă în literatura medievală, unde cavalerii își sărbătoresc victoriile prin odihnă, dar niciodată cu băutură. Și iat-o ivindu-se, în vesela adunare, spre a tulbura liniștea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vârsta inițierilor" urmează, succesiv, "acțiunile cosmogonice, marea iubire, nebunia și moartea"116. E drept că, în analiza erotismului eminescian, Călinescu exaltă "serafismul animal", "nevinovăția naturală a ființelor ce se împreună neprefăcut", e drept că lirica erotică a poetului îi pare "suav genitală", adică antiintelectualistă și anti-sentimentală (într-un cuvânt: antiromantică). Însă asemenea afirmații nu-s deloc "triviale" și nu demitizează biografia poetului, ci o reconfigurează la alt diapazon, nietzscheean-vitalist (nicidecum "naturalist", cum s-a afirmat). Asemeni criticului de la Sburătorul, Călinescu vede
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Da, a cunoscut-o chiar aproape de miezul nopții, în noaptea de Înviere la Catedrala Ortodoxă din Dealul Mitropoliei. De fapt, în noaptea aceea memorabilă, Bidaru a remarcat-o de la bun început. În fața lor se afla un buchețel cu trei floricele suave ce se desprinseră dintr-un buchet ceva mai mare. Au aflat mai târziu că ele nu proveniseră din grădina botanică, că erau studente la Institutul Pedagogic și că aveau căminul dincolo de Podul Elefteriei, în apropiere de Academia Militară. Studentele erau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mare forță artistică, având acel „amestec de bine și rău, ce se află la oamenii adevărați“, după cum observa G. Călinescu. - VARIANTA 10 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Camil Petrescu, Patul lui Procust) 1. sinonime: retras - izolat, însingurat, solitar; rarefiată - eterică, suavă, imponderabilă 2. În enunțul reprodus, semnul întrebării are rolul de a marca grafic sfârșitul enun țului interogativ și intonația ascendentă specifică. 3. [a avea de gând, ai da prin gând, ai trece prin cap un gând, a sta pe gânduri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
-se în notă apologetică, imnul e totodată confesiune, evocare, meditație, formă de cunoaștere, reverie, frescă ori portret; pluralul imne (în loc de imnuri) exprimă opțiunea cititorului de carte veche mișcat de invarianta arhaică, înduioșat de rostirea aurorală. Uvertura la Imnele bucuriei cu suava Lumină lină (titlu de cântare sacră, de găsit la Arghezi) -, lumină de seară, mai precis de vecernie ortodoxă, jalonează accesul într-un spațiu mirific, de divină serenitate. O natură sublimizată, parcă dez-istorizată e pretext de peisaj sonor, monodie și spectacol
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mult, / încă de pe când iubirea era pentru mine castitate; / atunci să fi venit, / te urmam fără pic de durere, / la gândul că această însoțire a noastră / avea să fie de scurtă durată, / pe-atunci nu concepeam / iubirea fără moarte..." Retrospecție suavă, până la un punct superba elegie (una dintre cele mișcătoare din poezia noastră) se alătura efectiv eminescienei Mortua est. Și încă ceva: în filigran se citește (întoarsă pe dos) grațioasa prezență a Sburătorului. Nu copila imploră venirea acestuia, ci dimpotrivă: "Tu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
amour (Romeo și Julieta): "Atâta știu morminții bine, / ne-au omorât și ne-au culcat". Iubire merita Bătrâna Enzo, octogenara, căci "numai ea știa să-și poarte / în tinerețe carnea / de galbenă albină, a morții". Persistă în "sângele" evocatorului o suavă Rimaya, adolescentă din orașul acela bolnav: "O voi numi Rimaya / și-n numele ei voi pluti, / ca un sicriu de nufăr, / până ce mă va opri cu pieptul ei o lebădă!" Melancolia devenită ectenie se dizolvă în cânt, notă definitorie a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
iarbă să pun un pantof cu șireturi subțiri de mătasă, Așteptând să se umple cu flori, și să fiu fericit (...) Nimeni și nimic nu mă poate opri să ascut pe o piatră a casei satârul tocit Cu care tai carne suavă de fluturi ce-i visul motanilor mei, Să-ngenunchez pe podele în fața sticlelor lungi de oțet și ulei, Fără sfială plângând, și să fiu fericit... Cele șapte elegii ale Detectivului evoluează în notă parodic-romanțioasă, ironizând sentimentalismul desuet: "Ții minte orășelul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
blând șifonier" ori spre "o bilă de fildeș lucioasă" deviază, la modul ingenuu, în fabulos. Discursul cu aparențe logice din Secretul lui Julien Ospitalierul dă utilizare intensă ludicului. Într-o dimineață tristă de toamnă, Ospitalierul scoate din magazie un burghiu "suav", prilej de "emoție și fericire". Într-o scândură "geluită cu melci și îmbătată de ploi acrișoare" va face găuri, după care va strânge "rumegușul curat în casete de fildeș cu balamale de piele de căprioară". Jocuri de comediant, pastișe inteligente
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Doar nu te așteptam pe tine! De ce te-mpotriveși, Mândrie, Cu ochii doar m-a întrebat. Și-a râs, cu ce sălbăticie! Când m-am trezit, m-am speriat: Fierbeam de poftă și trufie. Încântă, în astfel de texte mărturisitoare, o suavă ambiguizare, acel ceva-ce-nu-se-lămurește, ceva care insinuează tactic și prin aceasta creează alegoric. Alternează ingenios aluzii în semiton și rostiri în clar, chemări voalate și gesturi restrictive; se împletesc dorințe și reprimări, însemne din afară și din interior, repere plasticizante și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
într-o altă efigie, afirmând că Poetul, "acest duh al vieții", încorporează într-o singură ființă un tribun și un ascet. Tribun fără să pară fusese Grigore Vieru, începând cu cele vreo douăzeci de plachete de versuri pentru copii, scrieri suave țintind modelarea timpurie, cu motivația că: "Un cântec frumos pentru copii poate apăra în viitor o patrie..." Până târziu, întoarcerile lui în copilărie, în concretul miraculos, se vor constitui în suculente etape fabulatorii; creatorul în plină maturitate abordând acum probleme
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
neclitire de cocori / fetele-astre în apus / duc amforele către zori". Și erotica (fără nimic senzual) își asumă ecouri arhetipale, dimensiuni luminiscente, comune anticilor și, deopotrivă, modernilor. Selenara fantomă din Tu treci (eminesciană parcă) vine dintr-un cer etern și trece suavă în altă eternitate: Lin prin puzderia de greieri tu treci și noaptea mi-o cutreieri. Nostalgic iarba se-mpreună la glezna ta într-o cunună. Piatra scânteie ca prin unde când raza lunii o pătrunde. Tu treci stârnind privighetoarea și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]