6,959 matches
-
atestă o primă etapă în scrisul Hertei Müller în care visceralităț ile privilegiază construcții metaforice fragile. Neconcludente, aici. Presată de urgența conceptelor de frică și însingurare, de febra începutului, scriitoarea mizează pe aliajul dintre etnicitate și lume suficientă. O apocalipsă subtilă. Dacă în celealte cărți mutația metaforică e desăvârșită, în Ținuturile joase asistăm la configurarea ei. Sentimentul e că privim un film mut, în trei culori (negru, roșu și alb), prin ochii unui regizor atent la detalii și insistent peste poate
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
care poate schimba cursul jocului, cel care găsește soluția într-un hățiș de evenimente, cel care asumă riscul într-un mod inteligent. Într-un fel, regizoarea își construiește eșafodajul în jurul unui singur personaj pe care-l sacrifică într- un mod subtil confiscându-i existența în virtutea unei misiuni exemplare. Nimeni nu-l va întreba vreodată dacă merită.
O epopee americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3843_a_5168]
-
un profitor, un infractor. El trebuia, la rigoare, nimicit, ca nu cumva să-i mai treacă vreodată prin minte să contribuie la asanarea morală a societății românești. Acestei uri preventive i se adaugă în clipa de față o formă mai subtilă a dorinței de a-l ucide în efigie - așa cum fac destui din abjecții săi denigratori. E al treilea val de invective, calomnii grosolane și amenințări. El nu e fără legătură cu ideile - cu adevărat revoluționare - susținute de Vladimir Tismăneanu în
Al treilea val by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3852_a_5177]
-
par a fi niște „ticuri” stilistice poate prea solicitate. În structurarea lor se folosește exasperant „cum”. Ceea ce, aparent, e o soluție la îndemână, care prin frecventă utilizare poate fi suspectată de manierism. În realitate ne aflăm în fața unui procedeu stilistic subtil, conștient asumat, a cărui repetare în perimetrul aceluiași poem e firească și creează un farmec aparte: „Cine ești Doamne un crin legat cum un copil/de piciorul patului//o nalbă crescând cum un deget ars de leșie...”. Dacă ar fi
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
primit încruntați? N-am veleități redacționale și asta poate că au simțit-o. Capitolul XI1 merge greu. Gradowicz nu mai vrea nimic. Eșecul familial, național, profesional, toate s-au împlinit. Nicolae scrie un articol despre greutățile traducerii, plin de considerații subtile despre conotații și denotații. Este entuziasmat de Cohen. A citit "jurnalul" lui Radu Petrescu și a scris. Mi-a citit fragmente din el de o dulce eleganță a simțirii. îl invidiază puțin pentru moralitate și pentru capacitatea de a trăi
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
nu are, nici măcar acum, șansa unei corecte încadrări în tabloul literaturii române postbelice? Cum se face, apoi, că tinerii critici literari - și chiar unii dintre cei maturi și experimentați - nu par a fi învățat prea multe din volume serioase și subtile cum sunt Ambasadorii sau despre realismul psihologic ori Introducere în opera lui C. A. Rosetti ? Nu am răspunsuri ferme, însă cred - tinerește - în cele câteva aproximații la care m-au condus, pas cu pas, fragedele lecturi din cărțile Danei Dumitriu
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
23 de ani, atunci putem invoca pe drept cuvînt miracolul. Cultura variată și întinsă a lui Petică i-a servit acestuia direct literatura, tot așa cum se întîmplase, două decenii mai devreme, cu Eminescu: poetul s-a dublat de un estet subtil prin cantitatea de literatură contemporană citită și asimilată, prin variatele limbi străine în care a citit poezie. Spre deosebire de Eminescu, dar în spirit înrudit, obsesia lui Petică nu a fost filozofia, ci estetica - mai precis, disputele estetice aprinse care tulburau sfîrșitul
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
ciclu are următoarea formă; „Melancolia adorărei Cu mîni întinse, obosite, în ceasul sfînt al înserărei La țărm de ape liniștite, Eu o cunosc. Odinioară, în vremea negrelor vedenii, Simțeam ce dulce mă doboară Cu-o tremurare caldă-a genii". Muzicalitatea subtilă a versurilor provine din încîntătoarea șovăială a decodării prozodice: în „La Sinaia-n mănăstire" nu putem decide cu precizie dacă avem a face cu doi peoni III sau cu patru trohei; la fel „Melancolia adorărei" ar fi compusă din doi
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
Umblă-ncet, ia-i măna-ncet,/ Mută-i-o încet,/ Să nu se deștepte.../ Și-n cuprinsul pălmii drepte,/ De zântii de marte,/ Pune-i mărțișor o carte”. Adică ceea ce, sărind de la una la alta, pe firul unei teme câteodată subtile, nu foarte la vedere, am încercat, întrucâtva, să fac aici.
Mărțișoare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3881_a_5206]
-
Odeon Cineplex. Nu în puține cazuri istoria se prezintă ca o farsă, deseori una tragică, însă cazurile cele mai interesante sunt cele în care farsele fac istorie. Filmul lui Ben Affleck speculează o astfel de situație insolită, de un comic subtil și anume modalitatea de repatriere a șase funcționari ai ambasadei S.U.A. în timpul crizei din Iran, în 1979. Acest fapt contribuie și la modul în care își începe filmul Ben Affleck cu un montaj de evenimente desprinse parcă dintr-un reportaj
Hollywood et Co by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3882_a_5207]
-
prozei sale un ritm de diverse proveniențe. La loc de cinste găsim repetițiile anaforice, epiforice, ca și îmbinarea cuvintelor după accentul lor natural, pentru a se crea un ritm fonetic. Dar Cantemir are la dispoziție și mijloace de ritmare mai subtile: este maestru în formarea lanțurilor de sinonime totale sau parțiale, creînd astfel și un ritm semantic („tunară, detunară, trăsniră, plesniră, răcniră...“). Pentru a se potența efectul cumulativ sunt utilizate intens rimele interioare provenite din așezarea verbelor la același timp și
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
Predoiu, adăugând că aceste noutăți vor prevala cu timpul și vor impune un alt fel de a face polítică. Potrivit fostului ministru al Justiției, important este ca oamenii politici lucizi să înțeleagă că trebuie să preia inițiativa în aceasta reformă subtilă, să impună valorile în interiorul partidelor și să transforme partidele din "frâne" în "motoare" ale dezvoltării democratice a societății. Predoiu consideră că Justiția poate genera o mișcare de schimbare în politic, dar nu va putea schimba politicul în ansamblul său. "Politica
Predoiu: Politicienii de vârf, orbiți de ură, uită de menirea lor () [Corola-journal/Journalistic/40863_a_42188]
-
în unele medii); celebrul număr din revista Dilema (care-a declanșat, la finele mileniului trecut, un imens scandal); toate, și altele asemenea, aparțin de drept acestei prelungiri, fiindcă toate concură retroactiv la stabilirea din nuanțe a unei imagini. Printr-un subtil joc de imbricări, bibliografia se varsă în biografie. Nu putem, astăzi, vorbi despre viața lui Eminescu pur și simplu, fără a avea conștiința înaltei relativități a punctelor de vedere. Și fără a ne preciza onest, atunci când adoptăm o poziție anume
Visuri trecute, uscate flori (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4093_a_5418]
-
și cele de o maximă poeticitate, cum e scena ștrangulării Brândușei, creează un efect de unitate, în ciuda disonanțelor imediate. Dar acesta este Radu Aldulescu: paradoxal și (im)previzibil, realizând, mai mereu, cum spune naratorul Cronicilor, „o lume de o nebunie subtilă, insesizabilă și deopotrivă devastatoare”. Cronicile genocidului închide o cupolă romanescă și desăvârșește unul dintre cele mai interesante personaje ale literaturii actuale. Roman în care viciul tonifică și moartea e o nouă șansă de deșertare socială, Cronicile genocidului poate fi, pentru
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
care "numără ideile și nu oile", liderul deputaților PNL a arătat câ a folosit doar o "expresie", care, spre surprinderea sa i-a pus pe mulți "în încurcătură". "Eu am folosit o expresie care, în fond, nu era atât de subtilă încât să-i pună pe mulți în încurcătură și să dea răspunsuri nepotrivite, dar, spre surprinderea mea, am văzut că acest lucru s-a întâmplat. Constatând această chestiune, pentru cei care nu au înțeles este limpede că nu merită să
Tăriceanu: Nu o să fiu coleg cu Becali () [Corola-journal/Journalistic/41656_a_42981]
-
doar cel dintâi are o extraordinară revelație conceptuală. Moftul, adevărată emblemă a lumii caragialiene, ar reprezenta, în opinia lui Ștefan Cazimir, nici mai mult, nici mai puțin decât varianta autohtonă a intraductibilului cuvânt nemțesc. De fapt, relația e și mai subtilă, sensurile celor două cuvinte nesuprapunându-se complet, ci completându-se la nevoie cu nuanțe. Profesorul Cazimir găsește, pentru a ilustra întregul scenariu lexicografic, o sugestie de o formidabilă plasticitate: „Cunoașteți procedeul anaglifelor? Prin contopirea a două imagini ușor diferite, privite
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
în care, sub aparența unei biografii a tatălui (celebra Vita Constantini Cantemyrii), prințul insinuează, de fapt, o autobiografie morală de toată frumusețea, antedatând abil o sumă de proiecte politice. Ceea ce spune, oblic, multe (sau, oricum, destul de multe) despre prinț. Foarte subtilă e și analiza relației (melanj de vinovăție tardivă, antipatie de lungă durată și cerbicie juvenilă) dintre același Dimitrie Cantemir și figura lui Miron Costin (cronicarul ucis chiar din porunca domnitorului Constantin Cantemir). „E cazul să ne mirăm: chiar aflat în
O sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4032_a_5357]
-
albă, mișcarea sa evocă o primă fază neoclasico-modernă, în care se mai infiltrează căteva vocabule clasice. Apoi, în secvențele coregrafice următoare, într-un costum simplu, sumar, sursa proprie a mișcărilor sale iese treptat la iveală, învăluită într-o mireasmă de subtilă senzualitate, notă cel mai adesea absentă la o bună parte dintre dansatorii de dans contemporan, seci în evoluțiile lor abstracte. Născută dintr-o căsătorie mixtă, mișcarea Sandrei Mavhima aduce și o notă de exotism în peisajul artei noastre contemporane, cu
One woman show – SANDRA MAVHIMA by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4057_a_5382]
-
bijo, 1961; Humanitas, 2006; 2009), Vechiul oraș imperial (Koto, 1962; Humanitas Fiction, 2009) și Frumusețe și întristare (Utsukushisa to kanashimi to, 1964; Humanitas, 2009). Valsul florilor (Hana no warutsu) este o culegere de nouă povestiri, adevărate bijuterii literare, în stilul subtil și plin de poezie al lui Yasunari Kawabata. „Limbajul acestor povestiri este atât de măiestrit, de bogat în detalii semnificative pentru fiecare text în parte, încât orice încercare de a le rezuma ar risca vulgarizarea.“ Washington Post Pachebotul Tsukuba-maru, care
Valsul florilor povestiri by Yasunari Kawabata () [Corola-journal/Journalistic/4058_a_5383]
-
admirabila inspirație de a-l numi director general al Teatrului Național din București, se părea că, în fine, măcar într-un domeniu lucrurile mergeau spre bine. Nu era așa. Pe lângă clasicele cotonogeli administrative, sistemul a pus la bătaie totul: de la subtile sabotaje ale generației „vechi” la șarjele comunistoide conduse de o doamnă corpolentă, cu gură mare și talent mic. Retrăiam, într-un fel, episoadele coșmarești care l-au avut drept protagonist pe-un alt super-român, I.-L. Caragiale. Asemeni lui Conu
Andrei Șerban ca eșec by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3940_a_5265]
-
dar și la miturile și legendele acestui popor, la poveștile oamenilor, este diferit de al dânsei.” Din același număr al Orizontului timișorean, remarcăm întoarcerea în forță la cronica literară a lui Mircea Mihăieș, unul dintre cei mai competenți și mai subtili analiști ai textului literar de la noi. Moravurile care dăinuie Reproducem din DILEMATECA (nr. 80, ianuarie 2013), un fragment dintr- o epistolă ce pare scrisă chiar acum, de n-ar fi câteva particularități de exprimare care o datează: „... Vei fi știind
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3956_a_5281]
-
job, pâșini și așa mai departe. Segmentul business de huse e un pic mai complex pentru că acolo vor interveni husele de calitate mai ridicată, unde se preferă o singură sau maxim două culori, ceva simplu, de efect și cu elegantă subtilă și asta indiferent de tipul de telefon folosit, fie că este iPhone, Samsung, HTC sau altceva. Studiile spun că oamenii au o relație destul de bine închegata între ei și telefoanele mobile și asta pentru că în zilele noastre nevoia de comunicare
Huse si accesorii personalizate pentru iPhone 7 si Samsung Galaxy S7 EDGE [Corola-blog/BlogPost/95053_a_96345]
-
Nici faptele,nici logică nu reușesc să îl convingă. Îl silești să facă o opțiune dificilă,crezi că l-ai obligat să accepte alternativă finală fortindu-l să se contrazică,dar el inventează întruna,ca să se fofileze,cine știe ce portița de scăpare subtilă sau bizară și impertinenta. Nimic nu îi poate clatină decizia;îl faci în sinea ta imbecil,dar ești derutat de ingeniozitatea sa.Il acuzi de CANDOARE dar simți că e VICLEAN. Nu îi mai trebuie decît să înțeleagă, dar nu
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
în care-și grupează Ťeroticeleť, Robert Șerban își face o frumoasă promoție de mascul dominant: o foarte sănătoasă și neproblematică disponibilitate virilă îl plasează în mijlocul unui harem stîrnit de feromoni. Poezia, care nu e decît altă prelungire a unor apeluri subtile la intimitate, pare anume făcută să seducă asistența feminină și să promită fapte glorioase; anume făcută totodată să întrețină un consistent narcisism. Ca un bun stripper, poetul așteaptă să i se desfacă nasturii de la cămașă. E mereu performant și vede
Robert cuceritorul by Vasile Popovici () [Corola-journal/Imaginative/10099_a_11424]
-
nuvelă a lui Radu Albala (La Paleologu): ,semnase, cu pseudonimul Jeremias Z. Saturninus, percutante versuri și proze în ŤFaclať, ŤBilete de papagalť și în revistele de avangardă". Iată acum pasajul în relație cu plastografia: ,Expert în grafologie, detecta cele mai subtile nuanțe de caracter ale unor subiecți evident necunoscuți, cărora le reproducea apoi scrisul și chiar semnătura, într-un chip atît de iscusit, încît nici autorii lor nu mai erau în stare să deosebească originalul de contrafacere. Practicînd totodată și fiziognomonia
D-ale plastografilor by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10021_a_11346]