5,001 matches
-
acesta se oprește pentru a examina ce se întâmplă sau pentru a observa ce a mai intervenit în activitate. La rândul său, Likert ne propune o listă mult mai cuprinzătoare - douăzeci și patru de caracteristici, pe care le vom prezenta, de asemenea, succint: 1) membrii sunt calificați în ambele roluri: de conducere și de subordonare; 2) grupul există de destul timp pentru ca membrii să-și fi stabilit relații de activitate bune; 3) membrii sunt loiali și afiliați grupului și liderului acestuia; 4) membrii
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
suportivă. Ca o contrapondere la acestea, apar și o seamă de blocaje care pot fi identificate pe trei paliere: blocaje ale persoanei și blocaje ale grupului, blocaje ale rezolvării de probleme, blocaje ale contextului/situației. Să încercăm să le analizăm succint. • Blocaje ale persoanei - Lipsa de încredere în sine, încurajată și de tendința spre conformism. De exemplu, atât teama de succes, cât și teama de eșec pot genera fenomene care să încurajeze acest blocaj. Un individ căruia îi este teamă de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
învățare proprie. Avantajul acestei tehnici constă în faptul că oferă posibilitatea identificării unor experințe comune și utile de învățare. 13.2.3.13. Incidentul critictc "13.2.3.13. Incidentul critic" Principiul acestei tehnici constă în prezentarea într-o formă succintă a unui incident critic (real ori imaginat); ca urmare, membrii colectivului de învățare se vor împărți în tabere polare cu privire la ceea ce trebuie făcut într-o atare situație. Incidentul trebuie să aibă calitatea de a-i implica în mod intens pe
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
se bucură sau suferă pentru faptele fiului, aflate din relatările unor martori. Apar, astfel, ecouri ale domniei lui Mihai, personaj aprig (moștenind-o pe mamă), neînfricat luptător, dar care e răpus de propriile slăbiciuni și greșeli. Măria-sa Burduja-vodă (1970), succintă relatare a domniei moldoveanului Gheorghe Ștefan, dezvoltă dorința de răzbunare a acestuia împotriva lui Vasile Lupu. Ascensiunea i se datorează abilității și sprijinului unor oameni simpli, iar ca domn e stăpânit de o maladivă sete de îmbogățire și mărire. În
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
insolite campanii purtate împotriva diletantismului literar, în speranța de a contribui la asanarea nonvalorilor din viața artistică autohtonă. Cu amuzament, dar și cu o secretă amărăciune, criticul parcurge cărți submediocre ale unor pseudoscriitori și le scoate în evidență defectele prin succinte, dar savuroase comentarii, susținute de ample extrase din lucrările incriminate. În subsidiar se realizează și o tipologie a celor mai uzuale păcate întâlnite în textele veleitarilor, de la vanitatea auctorială la goana după originalitate cu orice preț, de la obscenitatea ostentativă la
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
barbari: un semn, observă Marrou, al continuității tradiției culturii creștine, în care Augustin crezuse întreaga sa viață. 16. Activitatea de scriitor a lui Augustin în paginile precedente, accentul a fost pus aproape exclusiv (chiar dacă, din necesități de spațiu, în mod succint) pe importanța, profunzimea și subtilitatea producției augustiniene, pe temele care au animat polemicile sale, pe motivele doctrinale care au constituit armătura marilor construcții teologice și filozofice. Se poate spune că drumul pe care merge cultura modernă atunci cînd se apropie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aveau o semnificație religioasă particulară; așa cum se întîmpla deja de două secole, cunoștințele prozodice ale lui Isidor sînt destul de reduse, iar producția sa în versuri prezintă numeroase abateri de la regulă. d) Personalitatea lui Isidor După o prezentare în mod necesar succintă a enormei producții literare a episcopului de Sevilia, apar și dificultățile pe care le întîmpină oricine dorește să aibă o imagine globală a gîndirii sale. Pe lîngă faptul că lipsa unor ediții serioase ale scrierilor sale îngreunează foarte mult munca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de altă parte, legătura lor cu politica imperială, din cauza controlului pe care, începînd cu Constantin, împărații l-au exercitat, sau au încercat să-l exercite, în mod constant asupra Bisericii. E limpede așadar cît de folositoare pot fi unele referiri succinte la frămîntările ecleziastice și teologice care au avut loc între moartea lui Chiril (444) și al doilea conciliu de la Constantinopol (553) pentru încadrarea autorilor despre care vom vorbi în acest capitol. în cîțiva ani, patriarhii din marile orașe orientale care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Verhältnis zum Platonismus, Hanstein, Bonn, 1969; A.M. Milazzo, „Dimensione retorica e destinatari nel Teofrasto di Enea di Gaza”, în A. Pennacini (ed.), Retorica della comunicazione nelle letterature classiche, Pitagora, Bologna, 1990, pp. 33-71. 29. Agapet Diaconul E suficientă o prezentare succintă a acestui diacon al Bisericii Sfînta Sofia din Constantinopol (așa cum rezultă din titlul operei sale în manuscrise), a cărui identitate nu corespunde în mod sigur cu a nici unui personaj cunoscut sub acest nume. Mai mult de 80 de manuscrise - dovadă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cît și al lui Eliade) trebuie să fie coroborate cu documentul autentic de epocă". În litigiu sînt însemnările lui Sebastian despre episodul legionar al lui Eliade de pe la sfîrșitul lui 1936 pînă tîrziu în 1939. De aceea, editorul precizează în finalul succintului său cuvînt înainte: "Dacă mai sînt îndoieli asupra "exactității" acuzațiilor de antisemitism, fascism, hitlerism, legionarism proferate împotriva lui Mircea Eliade, cred că numai probele pro și contra prezentate în volumul de față (și în următoarele) pot face lumină". Editorul are
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
este o structură organizată prin care se înțelege un ansamblu de elemente particulare, fiecare dintre ele având propria lor importanță, dar semnificația tuturor exprimându-se la modul total atunci când sunt grupate, coordonate și raportate unele la altele.”. Într-o definiție succintă, redată de Mârza Dan Nicu în „Teoria Educației Fizice și a Sportului” (Iași, 2007): „Educația fizică și sportul constituie activități cu un preponderent caracter practic specific care au la bază exercițiile fizice practicate de oameni de diferite vârste, de ambele
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
noi recomandăm formarea echipelor mixte, dacă sarcinile jocului nu sunt prea complexe; alegerea sau numirea căpitanilor de echipă, ca formă de motivare a elevilor. 5. Explicarea și demonstrarea jocului Este foarte important ca explicația jocului să se facă scurt și succint, folosind o terminologie (vocabular) adecvată vârstei elevilor. Explicația verbală trebuie sa fie foarte clară și să puncteze elementele esențiale și regulamentul de desfășurare al jocului. Obligatoriu se va efectua un „joc de probă” pentru a verifica dacă elevii participanți au
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
Göttingen în februarie 2002 și aflată acum în curs de apariție la Ed. Polirom. 4 Stăteam acolo ca un prost și scoteam fum ca o locomotivă. Ca ziarist aș fi putut, firește, să scriu un reportaj sau măcar o relatare succintă. Probabil că domnii din Consiliul de Administrație chiar ceva de genul ăsta așteptau de la mine, căci mama mă prezentase la început ca "reproter la Springer cu ziarele lui". N-am contrazis-o, dar nici n-am așternut pe hârtie altceva
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
se împiedica în adevăruri științifice. O religie decentă în afirmații nu putea avea succes. Propaganda are nevoie de teme șoc. Postul este o ilustrare perfectă a idiotismului mistic. În Paradis se poate intra numai flămând!” Valoroasele idei din carte, parcurse succint și incomplet până aici, nu pot fi considerate un atac la misticismul religios, ci un îndemn la rațiune. Tot așa cum trebuie considerată și decelarea mecanismului politic contemporan. Spicuim în continuare și câteva din ideile capitolului „Lumea așa cum este”: Votul universal
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
interior al unor creații, reușind uneori adevărate tururi de forță (în contextul acelor ani) în cazuri delicate sau extrem-vulnerabile (Mihai Beniuc, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Miron Radu Paraschivescu ș.a.). Traiectoria, nu o dată capricioasă, a câte unui destin literar, e trasată succint, cu o distanțare afabil-ironică. Rezervele moral-estetice nu lipsesc, ele sunt însă rostite când aluziv, când subtextual, cu o insinuare stilistică înșelătoare, în genul „perfidiei” lui Perpessicius. Alteori, judecata e tranșantă și S. - se poate observa la o nouă lectură - nu
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
critică propriu-zisă. Impresie înșelătoare: practicând, ce-i drept cu mult mai puțină asiduitate decât în trecut, critica de întâmpinare, S. tipărește totuși mai multe volume din seria Fragmente critice, cu tematică diversă (cronici propriu-zise, articole, mici eseuri, comentarii critice mai succinte ori mai ample despre autori contemporani sau despre clasici, prefețe, texte evocatoare, omagiale ori comemorative, meditații ori glosări pe subiecte culturale, morale etc.). Publică, în aceeași perioadă, cărți de convorbiri (cu Petru Dumitriu în 1994, cu Aurora Cornu în 1998
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
fără a pierde însă din vedere aspectul fundamental al sintezei, perioada circumscrisă nu poate depăși anumite limite. Am ales autorii care propun o viziune coerentă și mai ales conștientă asupra anticristologiei, lăsând intenționat deoparte pe cei care fac doar referiri succinte la personajul în discuție. Pe de altă parte, ne propunem și o prezentare cvasiexhaustivă a referirilor la Anticrist în primele secole creștine. Autorii pe care îi vom include sunt: Irineu, Hipolit, Origen, Chiril al Ierusalimului, Pseudo‑Hipolit, Victorin, Commodian, Lactanțiu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
capitolului va fi exclusiv inventarierea versiunilor preirineice ale protomitului Anticristului. În acest scop, vom face apel la analiza lui Jenks și, mai cu seamă, la cea a lui Peerbolte, fără a avea pretenția de a le completa sau înlocui. Deși succintă, o atare „întoarcere la izvoare” ne pare absolut necesară pentru economia lucrării. Cu capitolul consacrat sfântului Irineu, vom intra apoi în materia propriu‑zisă a lucrării. Fondul principal de documentare și analiză este constituit de scrierile despre Anticrist ale Părinților
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vom opri în lucrarea de față asupra următoarelor capitole, analizate și de Lietaert Peerbolte: 11, „cei doi martori eshatologici”; 12-13, „balaurul, cele două fiare”; 17, „judecarea cetății Babilonului”; 19,11‑20 (este curios faptul că Fausto Sbaffoni reproduce și comentează succint doar capitolul 13). Din punct de vedere formal, Apocalipsa lui Ioan se prezintă ca o epistolă adresată câtorva Biserici din Asia Mică. Cu toate acestea, ea conține un mesaj apocaliptic, mai exact o serie de vedenii pe care Apostolul le
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Beshira/Isaia; adevărații profeți/falșii profeți; regele Iezechia (regele cel bun)/regele Manase (regele cel rău); Isus (Cel Iubit)/Sammael. Primele cinci capitole („Martiriul lui Isaia”) au o importanță majoră pentru lucrarea noastră. Vom face mai întâi o prezentare generală succintă, după care ne vom îndrepta atenția asupra figurii tiranului stăpânit de Beliar. După cum am spus, regele Manase este exact opusul tatălui său. „Și‑a întors inima sa de la Dumnezeu, slujind lui Beliar.” (2, 4) În timpul domniei sale, „s‑au înmulțit magia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al Romei, condus de Anticrist, și nu Roma propriu‑zisă, dispărută cu puțin timp înainte. În De Christo..., Hipolit nu își dezvăluie prea mult sentimentele față de puterea romană. Preocupare sa esențială rămâne cea a prezentării și a interpretării, cât de succint posibil, a unui dosar de fragmente scripturistice legate de figura ultimului tiran. Deși mai politizat decât cel al lui Irineu, discursul său anticristologic vădește încă o anumită reținere. El devine evident și declarat antiroman în Com. Dan., unde Hipolit aplică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu putință? Toate aceste întrebări ar rămâne zadarnice dacă nu am avea convingerea că o parte a ființei noastre va continua să trăiască în urma descompunerii biologice. Dar, de unde putem deduce că sufletul este nemuritor? Lactanțiu își începe lucrarea cu o succintă expunere a doctrinei creștine. Dumnezeu a creat lumea cu un sens. Altfel, el nu ar mai fi creat‑o. Iar sensul lumii (înțeleasă ca univers, „cosmos”) este de a sluji omului. Într‑adevăr, acesta a fost plăsmuit în urma celorlalte creaturi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
atunci când lipsesc de aici pasaje întregi, cum ar fi îndeosebi cazul Cărții lui Daniel. Principiul metodologic al supremației textului ebraic (celebrul ebraica ueritas), este dublat în cazul lui Ieronim de o serie de principii hermeneutice, pe care le vom prezenta succint. În această privință, cel puțin teoretic, autorul Vulgatei se prevalează de tradiția alexandrină, care distinge trei sensuri posibile în orice pasaj scripturistic: un sens literal sau istoric, un sens moral și un sens alegoric sau anagogic. În Epistola 120, adresată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Augustin lucrează pe baza unui dosar de testimonia, potrivit următorului plan: Introducere (cap. 1-3): - despre Judecata divină (sens, legitimare); I. Mărturii noutestamentare despre Judecată (cap. 4-20) 1) Mt. 25,31‑41; 2) In. 5,22‑25.28‑29: - prima înviere (succint); - a doua moarte (succint); 3) Apocalipsa lui Ioan (20,1‑6; 21,4): - cele două învieri (amplu dezvoltat); - a doua moarte (amplu dezvoltat); - despre millenium; - cei trei ani și jumătate (eliberarea diavolului); - Gog și Magog; - domnia lui Anticrist; - condamnarea diavolului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
unui dosar de testimonia, potrivit următorului plan: Introducere (cap. 1-3): - despre Judecata divină (sens, legitimare); I. Mărturii noutestamentare despre Judecată (cap. 4-20) 1) Mt. 25,31‑41; 2) In. 5,22‑25.28‑29: - prima înviere (succint); - a doua moarte (succint); 3) Apocalipsa lui Ioan (20,1‑6; 21,4): - cele două învieri (amplu dezvoltat); - a doua moarte (amplu dezvoltat); - despre millenium; - cei trei ani și jumătate (eliberarea diavolului); - Gog și Magog; - domnia lui Anticrist; - condamnarea diavolului și cea de‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]