3,015 matches
-
trăgea o bătaie bună. Acolo unde tatăl lăsa vânătăi, mama Îl freca cu o fărâmă de ashure, ca și când desertul ar fi fost un fel de alifie. De fiecare dată se trezea dezgustat și tremurând, cu fruntea acoperită de broboane de sudoare și, ca să se liniștească, se masturba. Zeliha nu știa nimic despre asta când Își bătuse joc de el. — N-ai nici o rușine, a spus Mustafa. Nu știi să vorbești cu cei mai mari ca tine. Nu-ți pasă când bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
solul, interminabila mare de plastic unde serele, croite după aceeași măsură, seamănă cu iceberguri împietrite, cu gigantice pietre de domino fără puncte. Înăuntrul lor nu e frig, dimpotrivă, oamenii care lucrează acolo se asfixiază de căldură, fierb în propria lor sudoare, leșină, sunt ca niște cârpe muiate și stoarse de mâini violente. Dacă nu sunt toate cuvintele la fel, pătimirea e aceeași. Azi furgoneta e goală, Cipriano Algor nu mai aparține clubului de vânzători din inatacabilul motiv că produsele lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
stres, un examen dificil, o iubită care a lipsit de la întâlnire, un copil care se lăsa așteptat, o slujbă care ne-a fost refuzată, ne putem imagina cât a suferit acest creator în timp ce aștepta rezultatul celei de-a patra tentative, sudorile care probabil n-au fost înghețate numai din pricina apropierii de cuptor, unghiile roase până la carne, fiecare minut care trecea îi lua zece ani de viață, pentru prima oară în istoria diverselor creații ale lumii-univers însuși creatorul a cunoscut chinurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cel vârstnic, singur în olărie, trudind la a doua serie de trei sute de păpuși din prima livrare de șase sute, un câine vede lucrurile astea și îl tulbură, le simte, dar nu reușește să le înțeleagă, atâta muncă, atâta efort, atâta sudoare, și acum nu mă refer la suma de bani care se va câștiga în afacere, va fi puțin, va fi așa și așa, mult sigur nu va fi, ci mai ales la ce-a spus Marta adineauri, dacă n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
până la orizont, cum mai bine se distingea din vârful povârnișului pe care furgoneta îl urca în acest moment. Și asta se numește Centură Verde, își zise, această dezolare, acest camping sumbru, această turmă de blocuri de gheață murdară, topită de sudoarea celor care lucrează în interior, pentru multă lume serele astea sunt mașini, mașini de făcut vegetale, într-adevăr, n-au nici o dificultate, ca într-o rețetă, se amestecă ingredientele adecvate, se reglează termostatul și higrometrul, se apasă pe un buton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
violam și pe deasupra mirosea puternic a transpirație - cum l-o fi suportând Augusta astfel? m-am întrebat - dar am continuat acest bouche à bouche cu disperare până am simțit că-și revine. Atunci m-am ridicat. M-am șters de sudoarea care îmi curgea pe față, o sudoare provocată mai ales de groază decât de efort, și am tresărit violent când am văzut pe batistă pete de ruj. Parcă îmi sărutasem nevasta. Am plecat, strivit de o mare umilință, hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cum l-o fi suportând Augusta astfel? m-am întrebat - dar am continuat acest bouche à bouche cu disperare până am simțit că-și revine. Atunci m-am ridicat. M-am șters de sudoarea care îmi curgea pe față, o sudoare provocată mai ales de groază decât de efort, și am tresărit violent când am văzut pe batistă pete de ruj. Parcă îmi sărutasem nevasta. Am plecat, strivit de o mare umilință, hotărât să nu mă mai întorc niciodată acasă”. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu mai vedeam pasărea. Îi auzeam numai chemările. Ceața devenea din ce în ce mai deasă și mai scârboasă, mi se lipea de mâini și de ochi și, deodată, în timp ce mă luptam să păstrez echilibrul bărcii pe valuri, am simțit cum mă podidește o sudoare rece, de spaimă. Fiindcă nu departe de barcă, am văzut rotindu-se prin apă un rechin. Apoi, o întreagă haită de rechini a început să-mi dea târcoale, ca într-un dans. De frică, mi-a scăpat o vâslă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fel, devine Înspăimântător. Toate acele instincte de ambiție sanguinară, sacrilegă, execrabilă ce se manifestaseră la papii Renașterii se zăresc acum pe fruntea acestui fiu al lui Ignacio. Văd bine: o sete de dominație fără saț agită sângele-i impur, o sudoare arzătoare Îl inundă, un soi de abur grețos se Împrăștie În juru-i. Cum să-l lovesc pe acest ultim dușman? Am deodată intuiția neașteptată, pe care poate s-o nutrească numai cel pentru care sufletul omenesc, de secole, nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
iberică... Dar - oroare - pânza se ridică, și dincolo de ea, miraculoasă lucrare a unui Arcimboldo al speluncilor, apare o altă capelă, pe de-a-ntregul aidoma celei În care mă aflu, și acolo, În fața altui altar, stă Îngenuncheată Cecilia, alături de ea - o sudoare de gheață Îmi perlează fruntea, părul mi se ridică măciucă pe cap - pe cine văd arătându-și batjocoritor cicatricea? Pe Celălalt, pe adevăratul Joseph Balsamo, pe care cineva l-a eliberat din celula din San Leo! Iar eu? În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În aer, timp de câteva secunde părură niște Înecați care stăteau să se scufunde, apoi se chinciră, lătrând ca niște cățeluși și acoperindu-și capul cu mâinile. În timpul acesta Agliè se dusese din nou În spațiul de trecere, ștergându-și sudoarea de pe frunte cu mica batistă ce-i Împodobea buzunarul de sus al hainei. Trase aer În piept de două ori și-și duse la gură o pastilă albă. Apoi impuse tăcere. „Fraților, cavaleri. Ați văzut la ce mizerii a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru cine joacă popice, și poate că-i fleac și să-i parcurgi În formație, cu armele pe umăr, cu privirea Înainte, inspirând aer curat de primăvară. Dar ia să Încerci numai să-i faci cântând, cu obrajii umflați, cu sudoarea curgând șiroaie, cu răsuflarea tăiată. Fanfara primăriei tot asta făcea de-o viață Întreagă, dar pentru țâncii de la oratoriu fusese o adevărată probă. Ținuseră piept ca niște eroi, don Tico bătea cu cheia lui În aer, clarinetele scheunau epuizate, saxofoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care nu mai sînt nevinovate. Răsplata este obiectul contorsionat În care lumea transformă un om. Ăsta este genul de artă pe care Îl colecționează el. CÎnd o aude pe Zelda spunîndu-i lui Wakefield „Nu uita să respiri“, o picătură de sudoare rece Îi șerpuiește dintre coarne, poposindu-i pe pîntecele păros. Dacă Wakefield n-a Învățat Încă să respire, Înseamnă că poate e Încă nenăscut, inocent. Diavolul Își șterge burdihanul cu degetele lui cu trei rînduri de Încheieturi și socotește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
reprezintă Însăși viața omului. În Balcania, țăranii Îi Întîmpină pe oaspeții de seamă cu pîine și sare, Desigur, dar cum poate o linguriță de lemn furată dintr-un restaurant ucrainean să reprezinte, de o manieră semnificativă, procesul de auto-descoperire? SÎnge, sudoare și lacrimi, drăguță. Cu siguranță Diavolul poate aprecia la justa valoare cît de sărată poate fi o femeie după ce a făcut dragoste cu ea. Nu va da la o parte o unealtă care poate cuprinde esența cristalizată a sudorii unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
SÎnge, sudoare și lacrimi, drăguță. Cu siguranță Diavolul poate aprecia la justa valoare cît de sărată poate fi o femeie după ce a făcut dragoste cu ea. Nu va da la o parte o unealtă care poate cuprinde esența cristalizată a sudorii unei iubite. Mai ales una cioplită de o fecioară Într-un sat uitat. Fecioara este, evident, ipotetică, dar nimic nu-i este mai drag Diavolului, Wakefield este sigur de asta, ca sarea. Aroma cepei rumenite În unt, unul dintre parfumurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
umbre Înalte și subțiri aduc alți și alți clienți. Wakefield Își ia o cameră la motelul din vecinătatea sălii de joc, un cub mic, Întunecat, fără ferestre, cufundat În fum acru și borîtură spălăcită. Așternutul rudimentar de pe pat miroase a sudoare. Aude prin somn, noaptea Întreagă, clinchetul aparatelor de poker și gîngăveala difuzoarelor. Se complace În mizerie, așteaptă să moară. CÎnd se trezește, se simte mai puțin Încrezător: nu este suficient de puternic ca să moară, cel puțin nu singur. Mai zace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
casă În acele zile, În timp ce cisternele primăriei patrulează pe străzi și Împroașcă nori grei de pesticide. Nefericitului prins afară În astfel de momente Îi cad furnici moarte pe după ochelari, În urechi și pe piele, cu aripile lor transparente lipite de sudoare de fiecare por. Termitele au fost bătaia de cap a orașului timp de zeci de ani, poate un secol, dar azi Wakefield aude un specialist În termite cum Îi explică amicului său, În baia de aburi, că au năpădit termitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mâinile în șolduri, se uită încruntată la Shōsuke. — O să avem un musafir străin, așa că presupun că o să comandăm mai multă carne. Ai grijă să ne servești ca lumea. — E o amenințare? Shōsuke își desfăcu prosopul din jurul capului și-și șterse sudoarea de pe față cu el. — Ia te uită ce clientă pretențioasă! — Se-nțelege. Nu știi că străinii nu mănâncă decât carne? — Bine, fie! Vă las mai ieftin. Treizeci și cinci de yeni... Își trecu limba peste vârful creionului și scrise comanda în registru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
impunător, cu candelabre strălucitoare și picturi murale. Pasagerii străini și ofițerii superiori în uniformele lor bleumarin conversau în franceză. Dușumelele erau acoperite cu covoare groase și Tomoe simțea cum i se afundă tocurile în pluș. — Tomoe, spuse Takamori ștergându-și sudoarea de pe frunte. Trebuie să merg la toaletă. Nu mai pot... — Pentru Dumnezeu! Ți-ai și găsit unde... Nu era suficient că nu-l găseau pe Gaston, mai trebuia să se poarte și Takamori ca un copil. Tomoe s-a îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
spre el, bărbatul s-a retras câțiva pași și apoi a dispărut pe aleea dintre salonul de pachinko și bar. După ce s-a terminat totul, Tomoe tremura ca varga și inima începu să-i bată puternic. — Takamori! Takamori își ștergea sudoarea de pe frunte. — Trebuie să o întindem de-aici, Tomoe. Au plecat repede, împingându-l pe Gaston. Trecătorii, ușor afumați de băutură, îl priveau ciudat pe Gaston. Tomoe tot mai tremura când au ajuns la intersecția din fața cinematografului Musashino. — Chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din piatră chiar în fața lui. De o parte se înălța zidul cinematografului. Era o ieșire de urgență pentru spectatori, în caz de incendiu sau cutremur. Când a ajuns la ultima treaptă, femeia a aprins o lanternă. Gaston și-a șters sudoarea de pe frunte cu mâna-i uriașă. Pe jos, la picioarele lui, se afla bocceluța pe care o mai văzuse și înainte. — Să nu faci zgomot, îl preveni femeia în șoaptă. Mă duc să-ți aduc ceva de mâncare. A urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din Pacific care fuseseră impreună cu fratele său. A stat de vorbă cu toți ofițerii din unitatea respectivă. A început să plouă. Endō vorbea și vorbea, dar mai mult pentru sine decât pentru Gaston. Fața îi era udă leoarcă de sudoare și ploaie. Mi-a trebuit o jumătate de an, dar am descoperit până la urmă cum au stat lucrurile. E foarte adevărat ce-ți spun eu acum. Mai sunt în viață ticăloși care ar merita să fie executați. S-au întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de pe Ginza erau prea preocupați de propriile lor probleme ca să îi mai intereseze un specimen ciudat ca francezul. Endō a deschis ușa cafenelei. Bărbatul cel bondoc se instalase confortabil la o măsuță de lângă intrare și fuma o țigară. Broboane de sudoare îi apărură pe chelie. — Domnul Kanai? întrebă Endō, făcând o plecăciune adâncă în fața bărbatului. Sunt membru al Societății de Schimburi Culturale. După cum v-am spus la telefon, până hotărâm ce europeancă v-ar conveni, am considerat că-i mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-meu acum! — Cel puțin lăsați-mă, domnule Endō, să-mi spun și eu versiunea. Endō a privit tăcut în jos, spre bărbatul cel gras, prăbușit pe sacii de ciment de la picioarele lui. Chelia i s-a umplut de broboane de sudoare. Zâmbetul lui Endō era ca de gheață. Zgomotul de pe șantier, asurzitor. Endō a luat pistolul în mână. Îl învârtea pe degete și metalul negru strălucea puternic în lumina soarelui. Kanai s-a agățat de sacii de ciment, uitându-se drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cazmaua și frânghia, își dădea seama, după mișcarea umerilor, ce efort teribil făcea ca să respire. Când a privit îndărăt - lucru pe care-l făcea la intervale regulate -, Gaston și-a dat seama că se simțea rău. Îi apăruseră broboane de sudoare pe frunte și părul i se lipise de cap din pricina transpirației reci. — Să ne odihnim puțin, spuse Endō, lăsându-se istovit pe un bolovan de la marginea drumului. Părea incapabil să mai facă un singur pas. Și-a cuprins capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]