2,316 matches
-
fonetic, lexical și sintactic să distingă sunetele ce compun cuvintele și să le pronunțe corect Cuvântul Silaba Sunetul Sunetele limbii române să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței Sensul cuvintelor Sinonimia Antonimia Omonimia Paronimia Polisemia Derivarea cu sufixe diminutivale, augmentative, moționale, colective etc. Compunerea prin alăturare cu sau fără cratimă, prin contopire, prin abreviere Conversiunea (adjective substantive; substantive comune substantive proprii); Împrumurile din alte limbi etc. să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical Substantivul
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
teoretizării, ci a actualizării lor în comunicare, deci ca elemente de construcție a acesteia, implică familiarizarea și fixarea prin utilizare în contexte similare/diferite la copiii preșcolari a componentelor codului lingvistic la nivel segmental: enunțuri, cuvinte și diviziuni ale acestora (sufixe, prefixe, sufixoide, prefixoide, particule/forme lexicale valorificate în cadrul compunerii, al flexiunii, al concretizării raporturilor sintactice etc.); suprasegmental: accent, pauză, intonație etc., în plan: * paradigmatic în vederea cunoașterii componentelor sistemului vezi elementele din vocabularul fundamental și din masa vocabularului, seriile sinonimice, paronimice
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
vinde care?, E mare, că-i mare, nu lac. etc.), Pare..., dar este... (omonime), structuri paronimice ri(t)mate300, Detectiv de...cuvinte asemănătoare (paro-nime), Eu spun..., tu înțelegi..., Cuvântul buclucaș (cuvinte polisemantice) etc.; mijloacele de îmbogățire a vocabularului: derivarea cu sufixe diminutivale, augmentative, colective, moționale, adjectivale etc., cu prefixe negative, compunerea, conversiunea, împrumuturile din alte limbi prin Alintă!, Micșorează!/ Mărește!, Spune mai multe...!, Perechea lui...este..., Jocul calităților/defectelor, Loto-ul opuselor/contrariilor, Ne-... (diferite tipuri de derivate), 2 în 1
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
-i popă să citească-, ―tot pățitu-i priceput-, ―ursul nu joacă de voie bună-, ―e înaintat la învățătură până la genunchiul broaște i-, ―de plăcinte râde gura, de vărzare și mai tare-. Altă sursă e vorbirea rimată, jocul de cuvinte cu același sufix: ―poate că acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, văr primar cu Chiorilă, nepot de soră Pândilă, din sat de la Chitilă, peste drum de Nimerilă ori din târg de la să-l Cați, megieș cu căutați și de urmă nu-i
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
și redutabile sacralitățile dacă sublimăm în acest cuvânt tot ceea ce, printr-o margine sau o limită, circumscrie o identitate colectivă. Vast program și grea reeducare, după ce ai petrecut o jumătate de secol fumând opiul lui "fără frontiere"! Căci acesta e sufixul pe care orice om în pas cu moda îl lipește în coada titlurilor și calităților sale; cam așa cum adăuga Homer, Atena "cea cu ochi albaștri-verzui" sau Aurora "cea cu degetele trandafirii". * * * Ecce homo. Iată omul. Așa "cum în sfârșit în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
priviți cu mult dispreț. La Platon întâlnim expresia Myson eschatos, preluată de Cicero: Mysorum ultimus „ultimul dintre sclavi“. Latina are forme contrase missus „trimis“ (cf. Messia) și miser „mizer, sărac“. Apartenența la lumea moesilor (besilor, iasilor) se exprima și cu sufixul -an, cum rezultă din numele familiei domnitoare a Asăneștilor de la Târnovo din secolul al XI-lea. Unul dintre acești conducători, care și-au asumat răspunderea scuturării jugului bizantin, se numea Alusian (formă plenisonică pentru Asan: comp. moroșan și óșan), nume
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
uher se explică prin nazalizarea vocalei precedente, ca în pol. węgier, węgrzyn, și prin pierderea ulterioară a nazalității. În cazuri ca cele ale rom. o față de un, engl. a față de an, lipsa lui n se explică prin fluxul vorbirii. Cu sufixul -dh/ th au rezultat forme ca wendi, wenedi, banat, bandă; germ. Bund „uniune, federație; legătură, maldăr, snop”. Același sufix este și în forma Huned( oara). În partea vestică a spațiului tracic sunt menționate uniuni de triburi numite wendes, venedes, veneti
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cazuri ca cele ale rom. o față de un, engl. a față de an, lipsa lui n se explică prin fluxul vorbirii. Cu sufixul -dh/ th au rezultat forme ca wendi, wenedi, banat, bandă; germ. Bund „uniune, federație; legătură, maldăr, snop”. Același sufix este și în forma Huned( oara). În partea vestică a spațiului tracic sunt menționate uniuni de triburi numite wendes, venedes, veneti, care au dat numele Vienei, al Veneției. Plinius numește Enedi „populația Dalmației”, iar Eneti era „nume dat de către greci
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
moștenit și de italiană în forma domine, care nu a fost înlăturată, cum credea Cantemir, de formele seniore, signore, acestea vizând, cel puțin etimologic, ideea de vârstă înaintată. „cel mai vârstnic”. Pentru istoria cuvântului este necesar să desprindem mai întâi sufixul (dom-n), iar apoi prefixul (do-m-n), astfel vom ajunge la etimologia formei mână. Masă, lat. mensa. Italiana nu a renunțat la mensa pentru a folosi doar tavola (lat. tabula), cum insinua Cantemir; ea folosește ambele forme fie ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
o întâlnim în forme ca tijă, țeavă, toc (la ușă), iar cu prefixul s-: stog în română și slavă, visl. stakkr „stog de fân”, staki „prăjină, suliță”, lit. stógas „acoperiș”, rom. ștevie, vgr. στέγο „a respinge, a rezista, a suporta”. Sufixul -ar adaugă funcția de susținere, de sprijin: rom. steájăr „par înfipt în pământ în mijlocul unei arii de treierat cu caii”, rs. stóžar, stóžer „prăjină în stog”, lit. stegerỹs „tijă uscată de plantă”. Așadar, denumirea stejarului vine de la folosirea lemnului său
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în forma poloboc, cu suf. -oc. Cf. sl. rs. polova (pleavă), adică învelișul gol al bobului de cereală, vprus. pelwo „Ib.”. Butoi are o structură asemănătoare cu fr. futaille „vas pentru vin, lichide etc.” (cf. rom. bute), însă cu un sufix augmentativ care amintește de fr. tonneau „recipient de lemn asamblat din doage și prins cu cercuri”, de germ. Fasstonne „butoi, geamandură”. Putină și putinei nu pot fi separate de istoria românească a formelor bute, butoi, botă, butuc etc., fiind și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prins cu cercuri”, de germ. Fasstonne „butoi, geamandură”. Putină și putinei nu pot fi separate de istoria românească a formelor bute, butoi, botă, butuc etc., fiind și ele făcute de butnar. Strachină este cuvânt românesc cu baza în latină. Fără sufixul -ina ajungem la (ex)traho „a scoate, a extrage”. În latină era și trua „lingură”, cf. fr. trou „gaură, adâncitură”, rom. (în)tru. Liurcă, liur (vin prost) își are cel mai probabil originea în lat. lora (vin prost), luria (băutură
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
era iraniană. Prima era o limbă centum, cea de a doua era o limbă satem, ca și limbile slave. În plus, cercetând lista numelor proprii din cele două limbi de substrat, Philippide apreciază că limba iliropanonă deținea o abundență de sufixe derivative, însă avea puține nume compuse, în schimb la traci sufixele derivative erau puține și numele compuse foarte numeroase. Dar simplul fapt că aceste dihotomii lingvistice sunt motivate prin bazele fiziologice ale substratului anulează valoarea lor științifică. Cea de a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
era o limbă satem, ca și limbile slave. În plus, cercetând lista numelor proprii din cele două limbi de substrat, Philippide apreciază că limba iliropanonă deținea o abundență de sufixe derivative, însă avea puține nume compuse, în schimb la traci sufixele derivative erau puține și numele compuse foarte numeroase. Dar simplul fapt că aceste dihotomii lingvistice sunt motivate prin bazele fiziologice ale substratului anulează valoarea lor științifică. Cea de a doua perioadă a istoriei limbii române începe, după Philippide, în secolul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cuvântului băiat la latină, în care este reconstituită forma *bajare. Etimologia lui Pușcariu nu a fost acceptată, dicționarele etimologice rămânând la părerea că acest cuvânt are origine necunoscută (DEX, DEXI). Băiat a rezultat în procesul constituirii limbii române. Dând deoparte sufixul -at obținem băi, ca variantă a lui măi, folosite pentru exprimarea unei adresări către una sau mai multe persoane de sex masculin de regulă și pentru a exprima admirația, mirarea, nedumerirea, neîncrederea sau ironia. În ambele situații semantice formele au
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
înainte de secolele al VIII-lea și al IX-lea nu poate fi probată cu argumente lingvistice” (p. 373). La punctul al doilea, substratul autohton, C. Poghirc, procedând în spiritul general al lucrării, arată că elementele autohtone se reduc la „câteva sufixe, hidronimele cele mai importante și chiar unele nume de localități”, dar în primul rând ele constau „în peste o sută de apelative (și încă pe atâtea mai puțin sigure). Numărul lor, spune autorul, trebuie să fi fost mult mai mare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și flexionară (gramaticală) de limbă, este o operație artificială necesară autorului pentru schema sa istorică. În realitate, limba greacă a rezultat din gramaticalizarea locală a expresiei aglutinante ale cărei componente s-au morfologizat, căpătînd aspectul a ceea ce numim rădăcină, prefix, sufix, terminație etc. Cu alte cuvinte, la baza limbii flexionare grecești se află aceeași limbă aglutinantă pe care autorul o numește pelasgă. Nici autorul nu poate omite faptul că „Herodot vorbește de pelasgii care locuiseră odată pe teritoriul Elladei și de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Europei au pus două sisteme lingvistice în situația de a se acomoda reciproc în familie și în colectivitățile umane: pe de o parte sistemul autohton aglutinant, în care părțile cuvântului nu se gramaticalizaseră încă, adică nu deveniseră morfeme (rădăcini, prefixe, sufixe, terminații), ci erau cuvinte care circulau independent ca părți de vorbire, iar pe de altă parte sistemul latin în care părțile cuvântului erau morfeme. 10. Constituirea limbii române, ca și a celorlalte limbi din zonă, își are explicația în simbioza
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lui Traian Băsescu , se va finaliza, atunci, în fruntea statului, ar putea veni un alt președinte, cu nume terminat tot în ”escu Parcă e un făcut, nu scăpăm de aceste nume, deși am fi putut avea doi președinți, cu alte sufixe, precum ”ase” - (Năstase), ori ”oană” - (Geoană). Viitorii președinți, care se vor confrunta în alegerile din toamna anului 2014, ori, poate mai devreme, dacă vor fi anticipate, au tot nume terminate în ”escu Ei sunt, mai mult ca sigur, candidați la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care fiecare potecă este smulsă din sacru și dăruită profanului. Procedeul derivării cuvintelor prin sufixare conține o altă opoziție, de data aceasta între dimensiunea negativă (malefică, distructivă) a lumii poetice și cea pozitivă (estetică, eroică), la care naratorul popular aderă. Sufixele augmentative definesc planul sacrului stâng: leoi, săncoi, strânsoi, fricoi, spăimoi, jidăvoaică, în timp ce sufixele diminutivale arată o implicare afectivă față de lumea familiară (sătișoare), erou fiușori, voinicel) și toate caracteristicile lui (fețișoară, mustăcioară), calul acestuia și harnașamentul (călușel, frâușor), ajutoarele năzdrăvane (vulturii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin sufixare conține o altă opoziție, de data aceasta între dimensiunea negativă (malefică, distructivă) a lumii poetice și cea pozitivă (estetică, eroică), la care naratorul popular aderă. Sufixele augmentative definesc planul sacrului stâng: leoi, săncoi, strânsoi, fricoi, spăimoi, jidăvoaică, în timp ce sufixele diminutivale arată o implicare afectivă față de lumea familiară (sătișoare), erou fiușori, voinicel) și toate caracteristicile lui (fețișoară, mustăcioară), calul acestuia și harnașamentul (călușel, frâușor), ajutoarele năzdrăvane (vulturii au gușicioară, unghișoară), animalul sacrificat (bourel) ori ipostaza arborelui lumii (merișor). Dacă sufixele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sufixele diminutivale arată o implicare afectivă față de lumea familiară (sătișoare), erou fiușori, voinicel) și toate caracteristicile lui (fețișoară, mustăcioară), calul acestuia și harnașamentul (călușel, frâușor), ajutoarele năzdrăvane (vulturii au gușicioară, unghișoară), animalul sacrificat (bourel) ori ipostaza arborelui lumii (merișor). Dacă sufixele augmentative au și rolul de a supradimensiona puterile și apariția malefică, în plus față de a ilustra relația de dușmănie, inclusiv cu cel care povestește, sufixele diminutivale nu micșorează deloc atributele zugrăvite, ci le dau o încărcătură afectivă și îl implică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ajutoarele năzdrăvane (vulturii au gușicioară, unghișoară), animalul sacrificat (bourel) ori ipostaza arborelui lumii (merișor). Dacă sufixele augmentative au și rolul de a supradimensiona puterile și apariția malefică, în plus față de a ilustra relația de dușmănie, inclusiv cu cel care povestește, sufixele diminutivale nu micșorează deloc atributele zugrăvite, ci le dau o încărcătură afectivă și îl implică prin aceasta pe ascultător de partea binelui. Sufixele ce formează adverbe sunt, de asemenea, numeroase în texte, acumularea lor în unele fragmente conturând un portret
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
puterile și apariția malefică, în plus față de a ilustra relația de dușmănie, inclusiv cu cel care povestește, sufixele diminutivale nu micșorează deloc atributele zugrăvite, ci le dau o încărcătură afectivă și îl implică prin aceasta pe ascultător de partea binelui. Sufixele ce formează adverbe sunt, de asemenea, numeroase în texte, acumularea lor în unele fragmente conturând un portret expresiv armăsarului mitic: „Începu Negru d-a fugea,/ Dar nu fuge cum să fuge,/ Ci mi-și fuge ogărește/ Și s-aruncă tot
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Negru d-a fugea,/ Dar nu fuge cum să fuge,/ Ci mi-și fuge ogărește/ Și s-aruncă tot lupește/ Și-mi cotește iepurește,/ Să nu-i mai tragă nădejde”. Capacitățile calului de deplasare cumulează puterile speciilor recunoscute pentru rapiditate, sufixul adverbial fiind aici foarte eficient în a sugera abilități consubstanțiale naturii cabaline, și nu doar simpla lor asemănare. Nivelul morfologic dezvăluie cele mai ample semnificații textuale, în special prin clasa gramaticală a verbului. Pronumele reflexiv din forma „El nu s-a-nțăles
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]