5,950 matches
-
văd venind, eu am... XXIV. PRIMA DRAGOSTE, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016. PRIMA DRAGOSTE de NicolaieTony DINCĂ Când tânăr eram, mă mințeam că sunt veșnic, Mă gândeam că trăiesc cât Matusalem; Abia când suflă Doamna-n negru în sfeștnic, Vedem cât de mici, de nevolnici suntem. Ani mulți am crezut, că iubirea-i o floare. Iar noi -muritorii- petalele ei; Târziu am aflat că iubirea nu moare, Doar noi ne tot trecem, mereu singurei
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
ascunsă în mine Și sunt așa sigur că tot o iubesc Iar când pleca-voi pe cărări celestine, ... Citește mai mult PRIMA DRAGOSTEde NicolaieTony DINCĂCând tânăr eram, mă mințeam că sunt veșnic,Mă gândeam că trăiesc cât Matusalem;Abia când suflă Doamna-n negru în sfeștnic,Vedem cât de mici, de nevolnici suntem.Ani mulți am crezut, că iubirea-i o floare.Iar noi -muritorii- petalele ei;Târziu am aflat că iubirea nu moare,Doar noi ne tot trecem, mereu singurei
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
O telegondolă își plimbă alene gondolele goale pe deasupra orașului nemțean. O pârtie de schi modernă e obiect de muzeu. Am intrat pe site-ul Primăriei pietrene să văd datoriile publice. Guvernul tehnocrat a impus publicarea lor pe site. Nu se suflă un cuvânt despre ele. Datorită presei locale, am aflat de uriașele datorii ale orașului. Câinii de pază ai democrației vorbesc de peste o sută de milioane de euro! http://www.ziarpiatraneamt/datoriile-municipiului-piatra-neamt-de-la-adevar-la-tema-de-campanie Ei, bine, ce credeți că face un parlamentar nemțean
TABLETA DE WEEKEND (151): CU BUZUNARELE MURDARE ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384983_a_386312]
-
-am scos din mine Mă-nțepau până la os, Viața însăși mi se pare Că s-a întors toată pe dos. Ninge aspru- n primăvară Și copacii plâng cu-amar, Crengile își pleacă fruntea Că într-o rugă pe altar. Vântul suflă fără milă Supărat pe firul ierbii, ... Citește mai mult Multe ace-am scos din mineMă-nțepau până la os, Viața însăși mi se pareCă s-a întors toată pe dos. Ninge aspru- n primăvarăși copacii plâng cu-amar,Crengile își pleacă
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
mai mult Multe ace-am scos din mineMă-nțepau până la os, Viața însăși mi se pareCă s-a întors toată pe dos. Ninge aspru- n primăvarăși copacii plâng cu-amar,Crengile își pleacă frunteaCă într-o rugă pe altar.Vântul suflă fără milăSupărat pe firul ierbii,... VII. ÎN IERUSALIM, de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017. Toți copacii sunt gătiți Și-au pus haină chiar de nuntă, Doar făptura-i tulburată De Tine nu mai ascultă
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
de praf. Mi-e dor să iubesc - nedefinit, să fiu versurile unui poem ce nu s-a scris! 12.Aprilie 2014 DOR DE DOI Mi-e dor de ieri, un dor de doi și nu se va stinge, chiar dacă vântul suflă-ntre noi, iar timpul va hrăni și în absență, dorul de doi. Mi-e dor și azi, un dor de doi, ca și cum tăcerea nu există-ntre noi, un dor nebun ce nu vrea ca să știe, de timpul arestat doar pe
DORUL de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385100_a_386429]
-
dracu’ puritatea copilăriei și lipsa grijilor de atunci, a ridicat din sprânceană femeia cu părul roșu ca Focul. - Slobodă la gură. Așa erai și când arătai ca o piticanie sfrijită, i-a răspuns tipul zâmbitor cu ochi albaștri ca cerul, suflând sprea ea un Aer răcoros. - Vezi, să nu te arzi! s-a apropiat de el, roșcata. - Hei, terminați! Stim că vă iubiți și de aia va tachinați. Observ că nu s-a schimbat nimic, râse femeia - sirenă, scuturandu-și părul
AMENDAMENTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385191_a_386520]
-
Umil, lângă Maria, În paie reci, plângând de frig, Pe Pruncul Sfânt-Mesia! N-a fost un loc mai luminos, Cu așternuturi calde, Să îl primească pe Cristos Sosit din stele dalbe! Doar câmpul alb și boii blânzi Ce i-au suflat căldură, I-au fost prieteni credincioși! Nu L-au primit cu uraă! O stea se naște-n Betleem, O stea miraculoasă! Vestin un Fiu de Dumnezeu, Salvare și viața! Referință Bibliografica: Colind / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
COLIND de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385207_a_386536]
-
publicat în Ediția nr. 2193 din 01 ianuarie 2017. ZBOR FRÂNT pământ și nămol cerul uscat și gol o pasăre a rămas nu a plecat cu al ei stol nici bob de grâu nici frunză nu'i pe sol vântul sufla,sufla cu aripa ruptă zbura și zbura prin viscol,prin vânt vânt năpraznic,nebun ieri în sat a sosit un vânator povestea ei nu pot acum a asculta în tristul amurg priveam la ea încet-încet se prăbușea pe sol un
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
în Ediția nr. 2193 din 01 ianuarie 2017. ZBOR FRÂNT pământ și nămol cerul uscat și gol o pasăre a rămas nu a plecat cu al ei stol nici bob de grâu nici frunză nu'i pe sol vântul sufla,sufla cu aripa ruptă zbura și zbura prin viscol,prin vânt vânt năpraznic,nebun ieri în sat a sosit un vânator povestea ei nu pot acum a asculta în tristul amurg priveam la ea încet-încet se prăbușea pe sol un strop
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
priveam la ea încet-încet se prăbușea pe sol un strop de sânge și nămol ... Citește mai mult ZBOR FRÂNTpământ și nămolcerul uscat și golo pasăre a rămasnu a plecatcu al ei stolnici bob de grâunici frunză nu'i pe solvântul sufla,suflacu aripa ruptăzbura și zburaprin viscol,prin vântvânt năpraznic,nebunieri în sata sosit un vânatorpovestea einu pot acum a ascultaîn tristul amurgpriveam la eaîncet-încetse prăbușeape solun strop de sânge și nămol... XVIII. LACRIMI MUTE, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SĂRUTĂ-MI VÂNTUL ȘI PLOAIA Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1648 din 06 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-e dor ! Chem vântul. El suflă sălbatic, smulgându-mi sărutul. Apoi, îl adaugă ploii să-l cearnă pe tot ce râvnesc. De-l vei primi sau nu, copacii, florile, sau iarba în urmă, vor ști cât te iubesc și-mi vor reaminti că mi-e dor
SĂRUTĂ-MI VÂNTUL ŞI PLOAIA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384490_a_385819]
-
ani, cum mănâncă semințe de bostan și scuipă cojile pe unde apucă. La început nu i-am zis nimic, m-am uitat numai sever la el, dar ți-ai găsit... Nici nu m-a băgat în seamă. Dar când a suflat vreo două coji pe haina mea, i-am spus de ce nu arunci resturile la coșul de gunoi? Și ce credeți că-mi răspunde? Aici e o țară liberă, așa că fiecare are voie să facă ce vrea... „Măi băiete, l-am
SCHIŢE UMORISTICE (43) – DISCIPLINA LIBER CONSIMŢITĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384509_a_385838]
-
care poate atinge paradisul, Îi ridică privirea spre albastrul cerului Spre a vedea norii speranței și ai dorului. Ii dă liberul arbitru să aleagă Lumina sau bezna prin care vrea să meargă . Ca pe un puf de păpădie zburătoare O suflă apoi către lumea cea mare, Să cunoască eternitatea clipei trecătoare, În bătaia vântului și-n mângâierea razelor de soare. O ocrotește să nu se rătăcească Și-i dă un înger bun să o călăuzească, Pe drumul pe care i s-
VIAȚĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384659_a_385988]
-
deveneau minute, iar minutele ore, mă uitam prea des la ceas, timpul se oprise, păsărele de la streașina casei înțepeniseră, iarba nu mai creștea, soarele nu se mai mișca, funzele pomilor încremeniseră, vântul rămăsese cu rafala în gură, gata să fie suflată. Voiam să vină ora cinci, atunci, numai atunci mă aștepta Mari. Universul lucra împotriva iubirii mele, nu-i nimic, mă voi lupta cu el pentru iubirea mea. Îl voi bate pe spate pe zeul Eol, să dea drumul vântului răcoros
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
văzu: tâlharii lățoși, deși erau înlănțuiți și nu se puteau arunca asupra prințesei, o spurcau pe biata fată cu vorbe murdare: - Uite, bă, că bucățica-i bună! - Mișto fătuca! Ce i-aș face, cum stă ea aplecată! Chiar dacă plânge. - Ia suflă-i, bă, pe sub rochiță, să vedem un bulănaș! Uite-așa, pezevenghii nespălați, înlănțuiți în cercurile de foc, țintuiți în zidurile de granit, râdeau în hohote și o batjocoreau. O, în ce mocirlă înjositoare fusese aruncată! Necugetat părinte care, în ambiția
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
sunt regine-n palat Scânteiază-n saloane de gheață Împodobind al toamnei regat. Dârzele crizanteme au curajul De-a sta în fața brumei seci, Doar ele dau grădinilor mirajul, Când neaua se așterne pe poteci. Apoi, înfruntă freamătul de vânt Ce suflă peste toamnă cu putere, Rostul crizantemelor pe pământ Este ofranda vieții efemere. Azi, stelele pământului înving, Mai prelungesc a grădinilor viață... Crizantemele și toamna se sting, Când plânge cerul cu flori de gheață. Referință Bibliografică: Crizanteme / Ștefania Petrov : Confluențe Literare
CRIZANTEME de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382368_a_383697]
-
nici nu se dezmeticiră când fură azvârliți din șa, copleșiți de săgețile de gheață ale luptătorilor lui Viscorilă. Noroc că greoiul Nămețilă se împiedică și rostogoli peste flăcăi un munte de zăpadă, îngropându-i cu totul în nămeți. Înfuriat, Viscorilă sufla ca un turbat, iar soldații săi trăgeau în neștire cu săgeți de gheață. - Ce făcuși, dobitocule? De fiecare dată tu mă încurci în luptă! se răsti Viscorilă la Nămețilă. - Sunt prizonierii mei! zise Nămețilă. Eu i-am prins, eu îi
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
arunc un munte de zăpadă-n fălcile alea și-n ochi, de ai să vezi stele verzi! se burzului Nămețilă. Și unde nu începură să-și dea brânci, Nămețilă aruncând cu bulgări de zăpadă cât casa în Viscorilă, iar acesta suflându-i un jet de gheață în ochi și-un șut în fund, de-i sări căciula. Cum era destul de greoi, căzu lat, spre hazul lui Viscorilă care-i mai dădu șuturi și-i spulberă căciula și cojocul, de săltau nămeții
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
întrebați-vă copii părinții ,profesorii, bunicii care-i steaua lebedei argintii ******************************** Atunci demult când se întâmplaseră aceste lucruri se mai auzi un glas :LEBEDELE ARGINTII NU MOR NICIODATĂ ...sau poate o fi fost doar vântul care în acele trei zile sufla cu o putere că niciodată Întrbați-va copii părinții ,bunicii ,preoții tot ce nu știți ,lucruri mari ,lucruri mici tot ce nu știți,întrbati-va de ce de atunci ursul tot umblă prin pădure și tot strigă mor-mor-mor și tot nu moare,de ce
CALTORIA LEBEDEI ARGINTII de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382413_a_383742]
-
din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Oare de ce-mi faci din ramuri, plopule? Șoptești ceva Și mă chemi să vin la tine frunzărind în limba ta, C-a venit un vânt aseară, așa, dinspre răsărit, A-nceput să sufle-n codru și pe tot l-a despletit. Tu, parcă n-ai vrea din toamnă să pornești așa golaș, Ai câtă, cum câtă omul, pentru iarnă, vreun sălaș Și cu fiecare frunză ce mai tremura pe ram, Plopule, mi-aduc
EU VOI TREMURA PRIN FRUNZA-ȚI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382475_a_383804]
-
ram, Plopule, mi-aduc aminte, noi, cât de frumoși eram! Pe când îmi pluteau prin aer pletele lucind divin, Ție-ți tremurau bănuții într-un susur cristalin, Iar acum, cănd argintată-i tâmpla mea, de ceva timp, Frunză ta ce-o sufla vântul nu-i decât un anotimp. Mie nu-mi mai dă culoarea tinereții înapoi, Nici un anotimp nu-mi crește pe la tâmple fire noi, Tu renaști în primăvară, într-un verde-mpărătesc, Eu mă duc înspre o iarnă, pește lumi să mă
EU VOI TREMURA PRIN FRUNZA-ȚI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382475_a_383804]
-
spre liniște ar vrea să se întoarne dar monstrul cu ghiarele îl taie și-l ară. Sfântul meditează neacceptând lumea așa cum din păcate este, rugându-se și penitențe făcând dintr-o dată se eliberează fără de veste. DRAGONUL NEGRU Dragonul negru ce suflă foc alb prinde rădăcini florale, săracul e un codalb rănit, cu dureri inghinale. Poartă coarne de cerb și cap pătrățos, cam cretin către lume se-nfoaie acerb, să nu-i spun câteva... mă abțin! Dragonul cu vicii iraționale face agitat
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
sau pline. 56. Reperaj: femeia neagră cu gâtul lung cât istoria lumii întregi, așează pe el inele care i-l întind și i-l disjung, rațiune pe care nu cu rațiunea o înțelegi. 57. Reperaj: circ în pauză - un alb suflă foc antrenându-se, un negru numără dolarii câștigați în timp ce metresa-l masează, trapezista se leagănă-n balansoar, maimuța îl privește minunându-se, alt negru cară un butoi, viața merge înainte și-napoi, pulsează. 58. Reperaj: bărbații de culoare privesc fix
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
la toți fluturii care-ți trec prin stomac și prin țeastă femeie sunt îmbătat de acest miros sărat al mușcatelor al parfumului tău de mireasă perenă de mirosul lasciv al copitelor tale diforme ești ființă din vis ești minune te suflu toată să te umpli de țărână îți suflu somnu-ntr-un opaiț comunist la noapte îi dau foc (sursa foto: www.botarga.cat) Referință Bibliografică: ero(t)ică / Daniel Samuel Petrilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2142, Anul VI, 11 noiembrie
ERO(T)ICĂ de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382602_a_383931]