2,938 matches
-
vorbă. Ni s-au alăturat vreo cinci neamuri de pescari, ca să nu mai pun la socoteală și câteva neamuri ce se trag din cai. Nu știu de ce mi-a venit atunci În minte Marea, care Îl chemase pe Unu să sugă de la țâța de care nu mai dorea să se atingă. Se săturase Marea de lapte, sau doar Îi fusese milă de Înfometatul ăla de Unu? - Vreau să-i vorbesc lui Logon, am schimbat atunci vorba. Ai mei Îi săpaseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vite. În mod normal, nu la aceștia s‑ar fi oprit Ravelstein. Ei erau obișnuiții “Înfrânți”, oamenii de care guvernele nu aveau nici un motiv să se preocupe - era ceea ce cineva definise o dată drept „o societate pe nisipuri mișcătoare”, care‑și sugea victimele În adâncuri și le Îneca sau le sufoca. Calea cea mai scurtă cu asemenea oameni era să te descotorosești grabnic de ei, să‑i prefaci În hoituri. Pe lângă aceștia, mai erau și evreii, care‑și pierduseră dreptul la existență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ce v-am făcut? De ce vă purtați așa? Numai dumneavoastră ne mai puteți sălta puțin... ARTUR (Intransigent.): Nu! Nu! Nu! GARDIANUL (Hohotind): Ho-ho-ho! N-aveți pic de recunoștință... ARTUR (Din buze.): Țttt! GARDIANUL: Sunteți o haimana, un monstru, un vampir! Sugeți sângele gardienilor! Îl mâncați de viu pe călău! ARTUR (Demonic.): De o mie de ori nu! GARDIANUL: Sunteți un trădător, un mincinos ordinar! Mi-ați dat speranțe ca să mă vedeți cum mă chinui, cum mă consum... Ho-ho-ho... De fapt asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
V-a ucis deja! CĂLĂUL: Și ce dacă? Mă plictisești. ARTUR: Și ce dacă... Mă plictisești... CĂLĂUL: Mai bine du-te! ARTUR: Mai bine du-te... GARDIANUL (Zgâlțâindu-l pe ARTUR.): Nu vă lăsați păcălit! Priviți-mă în ochi! Vă suge sângele, vă scufundă în întuneric! Nu vă lăsați! Faceți un efort! CĂLĂUL: M-ați obosit. Vreau să rămân singur. Nu vreau să fac nici un efort. ARTUR: M-ați obosit... Vreau să rămân singur... Nu vreau să fac nici un efort... Bâzzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
înghit cu tot cu bube... Au firimituri negre de pâine pe cerul gurii... GUFI: E vina mea. Eu le-am dat de mâncare. ARTUR: Nu trebuia. GUFI: Am greșit... Am crescut trei șerpi la sânul meu. Era cât pe ce să mă sugă de viu. Trei scorpioni. N-o să mă credeți, dar i-am îngrijit ca pe copiii mei... Au ciugulit din palma mea, i-am învățat ce e binele, frumosul... I-am învățat să răspundă, să spună da... Nu știu unde am greșit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
trompeți, doi toboșari, un mic eșafod, o coadă nouă la secure. GUVERNATORUL: Nu pot! ARTUR: Le vreau! GUVERNATORUL: N-am! ARTUR: Nu mă interesează! GUVERNATORUL: Acum îmi dau seama. Nu ești nebun. Ești prost. ARTUR: Vreau și baldachin. GUVERNATORUL: Ne sugi sângele, asta e. Tu nu vezi că toate ușile și toate ferestrele sunt bătute în cuie? Tu nu vezi că toți stau înfundați până la genunchi în aluatul ăsta negru din care-mi fac eu urmele la galoș? Nu vezi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
timpi scăpăm. BRUNO: Dă-i încolo. GRUBI: Grețoși mai sunt. BRUNO: Sunt alții și mai răi. (Pauză.) GRUBI: Ce-i tot zice? BRUNO: Fandoseli d-ale lor. GRUBI: Ăștia vor să surpe groapa. BRUNO: Nu s-apucă ei. Vor să sugă totul ș-apoi se cară. (BRUNO și GRUBI își iau fiecare câte o sticlă cu lapte și încep să bea; apoi își continuă lucrul.) MAJORDOMUL: Și eu, domnule, sunt fericit să vă știu. Iar acum, pentru exemplificare, să ne așezăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
principal al piesei. Ea va trebui astfel aleasă încât să producă frică și iluminare, crispare și speranță, înghițituri în sec și cutremurarea pielii. În timp ce PARASCHIV cântă, MACABEUS se trezește. Rânjește. Se întinde. Cască. Se scarpină. Se încheie la pantaloni. Își suge o unghie. Își trosnește degetele. Îi cârâie burta de foame. MACABEUS: Cânți ca o cizmă. PARASCHIV (Se oprește o clipă, scuipă, reia.) (Pauză.) MACABEUS: Mi-e foame. PARASCHIV (Se oprește o clipă, scuipă, reia.) MACABEUS (Privindu-și cu dispreț țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și-au plecat PARASCHIV: Auzi... MACABEUS (Alintător.): Zi... PARASCHIV: Mai bine mă omor... MACABEUS (Ușor agitat.): Ce? PARASCHIV: Decât să te omor pe tine... Înțelegi? MACABEUS: Las-o baltă... Na, uite... (Îi arată un purice.) Vezi? Vezi? Vezi cum te suge? PARASCHIV (În transă.): N-are nici un rost să te omor pe tine. Tu și așa nu pricepi nimic... MACABEUS: Da, da... Încercând să-l abată de la firul logic al gândului.) N-are nici un rost... PARASCHIV: Dar, dacă mă omor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
clipă.): Știi că acum aș putea să-ți bag trompeta asta în fund? MACABEUS: Ce secătură ești... Vai, ce secătură ești... Dacă știam că ești așa o secătură, vai, cum te mai puneam să-ți lingi rahatul și să-ți sugi limba... Vai, cum te mai puneam... Te-aș fi pus să-ți lingi toate bubele, să ți le lingi și să te otrăvești cu ele... Vai, cum te mai puneam... PARASCHIV (Cântă; scuipă; tușește.) MACABEUS: Da’ nici tu nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de sepie. Au! Ce peruș rău ești! Și Pascal își trage repede mâna. ─ Nu așa de tare! ─ Oamenii! Eu am pene verzi! Pene verzi albastre! Și nu sunt peruș, nu peruș! Tangara mă cheamă! Tangara cu cap castaniu! Pascal își suge degetul sângerat. Gazda revine în sfârșit din bucătărie cu o tavă de argint pe care a așezat două păhărele, clondirul cu vișinată și un platou de cornulețe făcute în casă. Unele sunt mărunte cât degetul mic și delicat curbate precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ani... Scheihainimé călărea acum o ramură groasă de cireș, încărcat de fructe. Din când în când se întindea și rupea câte o cireașă pe care o prindea între buzele-i țuguiate și o mozolea, de parcă ar fi vrut să-i sugă sâmburele. Rafilă butonă de câteva ori agitat, apoi ridică din umeri. Cadâna dispăruse într-un norișor trandafiriu. Pufni: - Dar nimeni nu amintește de cum luptam noi cu cenzura. Că stăteau securiștii și cântăreau până și virgulele, citeau pe orizontală, pe verticală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sfâșietoare, urletul groazei de a vedea în clipa aceea deschizându-se porțile încinse ale iadului și năvălind în lume, slobozi, toți nenumiții, toate diavoliile, toți copiii Piedicașului, nefârtații cei nerușinați, sluții sluților, șchiopii și belzebuții, bălțații și cei care au supt de la țâțele balaurițelor neînțărcate vreodată, toți cei azvârliți de mamele lor în mlaștinile de la răsturnarea lumii și crescuți doar de viperele nespuselor blesteme. În ușa apartamentului, unde stătuse nedescrisa femeie, mai apăruse un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la ușă. Spatele ei, cu carnea sfâșiată, cu cheaguri negre de sânge, scorțoase, cu zdrențe de piele atârnând ca țoalele păduchioasei de cerșea la intersecție, chiar în față la „Clodie’s dandy“ (cu club de zi privat), cu coastele albicioase, supte de orice urmă de carne, cu plămânii uscți și mațele strânse în ghemotoace vineții, era o găună plină de șerpișori în foșgăială, de broaște râioase, bulbucate, strângând între ghiare râme mari, negre, șerpești, iar cucuvele țâșneau din noaptea afundului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o ling, să-mi lingă coaiele, să mă slobozesc în gura ei, să mă lege de tăblia patului, să mai chemăm o femeie pe care s-o facem sclava noastră și care s-o lingă pe ea și să mă sugă pe mine, s-o las să se ducă cu un alt bărbat și s-o văd posedată, s-o fac cu o femeie și ea să se masturbeze privindu-ne. Oboseam și nu mai găseam nimic de imaginat. Ori aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
poate îi voi mângâia o șuviță sau îi voi spune cu voce joasă, apropiindu-mi capul: mă gândesc des la tine; mă exciți; vreau s-o facem; vreau să ți-o pun; vreau să te fut; vreau să mi-o sugi; vreau să te ling etc. Poate că nu-i voi spune chiar așa, dar în orice caz voi fi îndrăzneț, voi încerca să mă strecor pe sub pielea ei și s-o dau gata din vorbe; știu să vorbesc frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Samuel simți pentru prima oară o părere de rău pentru restricționarea accesului la fișierele ei. Ar fi putut-o vindeca pe loc, dar acum trebuia să lase rana să se închidă singură. — E o zgârietură, o nimica toată... spuse ea sugându-și sângele curgând din încheietură. Ce faci acolo? De nicăieri apăruse un terminal. După o consultare rapidă, exploratorul îl închise. Erau colibri. Stoluri de colibri. Colibri? Păsările astea nu zboară în stoluri. Și nici nu se ridică atât de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Capătul îi atingea buzele. Stomacul lui Alice se contracta de atâta dorință. Femeia a clătinat din cap, și-a mai tras o dată nasul și a zâmbit. Sigur că nu. A strâns-o și mai tare în brațe pe Rosa care sugea mulțumită. — Cum aș putea să regret? — Foarte bine. Și eu sunt fericit, draga mea. Jake i-a sărutat buzele prelung. — Și, dacă o să te străduiești și mai tare cu alăptatul la sân, o să fiu și mai fericit. * * * În Fitzherbert Place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prea puține mâini la dispoziție. I-am zâmbit. Mi-a zâmbit. Văzut. Plăcut. Am ieșit, am lăsat pungile pe o bancă, am așteptat sfârșitul programului. Am invitat-o la mine, n-a zis nu. Am venit aici și i-am supt degetul mare de la picior până i-a trecut și amintirea durerii. De atunci a rămas cu mine. Spală. Gătește. Citește ceea ce scriu. Spune multe prostii, se crede cultă. Nu e. Lipește bilețele pe ușa frigiderului, poți să mergi să le
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
doar s-o potoli vijelia de chin dintr-însul. Mintea i s-a închis, scăpătată din cheutori... Câteva pâlpâiri de lumină licărite printre pleoape... și, își pierdu stăpânirea... prăbușindu-se în el însuși ca într-o bulboană care l-a supt până la fund. Pleoapele începură să-i alunece... somnul îl birui, apărat de întuneric... și, cu un suspin de ușurare, alunecă în vis... Totuși, ochii încă mai căutau, în inima tavanului vedenii ciudate... ... Se făcea că, în fața lui, la capătul patului
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
senzații nedefinite, cine să i le explice, cum, nou-venitului? Plăcerea era dominantă, după durerile pricinuite de travaliul epuizant al mamei, resimțite din plin și de el: se simțea bine Într-un scutec uscat, gîngurea cînd era mîngîiat, alintat, se liniștea sugînd cu mîna apăsată pe sînul mamei, dădea zglobiu din picioare cînd i se spăla și ștergea cocoșelul; cu trecerea anilor, plăcerile dominante deveniseră altele, vinovate, niciodată epuizate; plăcerea era un dat, trebuia consumată, cei mai mulți, În numele unor morale absurde, și-o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
experimentezi, să-mi găsești concurente. - Otilia, tu mă jignești. - Oh, Felix, ești un fanatic. N-aș zice că nu-mi placi.Dar ridică-te repede în picioare, că vine Marina, și ne vede în poziția asta patetică. Uf, mi-ai supt genunchii! În sfârșit, Felix, eu aș vrea să înțelegi că eu în tine caut mai mult decât un june frumos și un adorator, eu caut marele prieten, care să mă stimeze cum nu m-a stimat nimeni și să-mi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vorbă. Moș Costache, ascultă-mă pe mine, că-s avocat, pentru o femeie se fac crime, se strâng de gât frații între ei, se fac războaie. Femeia, asta-i discordia lumii. Moș Costache se plimbă sumbru și cocoșat prin odaie, sugând cu îndărătnicie un muc de țigară și privind, din când în când, cu neîncredere și dispreț pe Stănică. Nu credea o iotă din ce-i spunea. - Ce-aveți cu băiatul ăsta, zise el în sfârșit, de nu-l lăsațiîn pace
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lirică? Weissmann vorbea cu un entuziasm extraordinar și gesticula, oprindu-se din când în când și rezemîndu-se de balustrada cheiului, spre a demonstra mai bine și a-i declama unele versuri, persuasiv, în șoaptă, trăgîndu-le cu mâna din gură și sugând din buze voluptuos, ca după mușcarea unei piersici. Îi puse lui Felix repetate întrebări, dacă nu cunoaște cutare sau cutare poet român sau străin, și Felix trebui să recunoască rușinat că nu era atât de informat. - Ascultă o poemă delicioasă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pascalopol și să-l rogi să vină după-amiază, că l-a chemat papa, cum a fost vorba. Pascalopol veni, și bătrânul puse pe Otilia și pe Felix să pândească întîi prin toată curtea și apoi să se ducă sus. Apoi, sugând un muc de țigară, moș Costache vorbi văietăreț: - Am strâns niște bani și nu știe nimeni, pentru Otilica,dacă eram sănătos îi făceam o căsuță colea, poate tot i-o fac. Dar ce-i al ei e pus deoparte. - Așa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]