4,043 matches
-
Toate Articolele Autorului Priviri pierdute, ochii moi Plini pe afară și pe-năuntru goi. Suflet care arde în inimile sloi Nefericiți cu toții, nefericiți și noi. Închiși între eșecuri, minciuni și disperare Închiși în mintea noastră, sârmani fără scăpare Imagini negre, sumbre ne facem din nimic Și mari și grele piedici dintr-un obstacol mic. Uscată stă să cadă petala de iubire, Nu-i loc de ea căci ura-i sădită-n omenire. Departe prin noroaie, ape și pământ Se risipește timpul
UN SINGUR RAND de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345199_a_346528]
-
Theiss Publicat în: Ediția nr. 810 din 20 martie 2013 Toate Articolele Autorului Să devenim doi Îngeri... Vocea inimii ascult...la miez de noapte Acorduri line, melancolice de șoapte. Învăluita în ceață visului cu... umbre Doresc s-alung acele gânduri sumbre. Iubitule, nu-mi dărui tăcerea Pe care-o simt ca-n adâncimi de Mare! Dintr-al tău suflet, gonește-acum durerea! Alungă-n noapte gândurile-amare! Îți dăruiesc în somnul nopții...Luna! Zîna Iubirii cu voalul de fior, Te-a fermecat, împletind
SĂ DEVENIM DOI INGERI de DOINA THEISS în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345342_a_346671]
-
De câteva zile ploua bacovian....toamnă bacoviană este sumbră, mohorâtă, înfiorata de frig, de clipocitul murdar al noroiului călcat în picioare pe trotuare, de melancholia sumbră a bolnavilor. Întregul peisaj e cuprins de fiorul înghețat al toamnei, de anotimpul galben al decorului toamnei. Dar oricum se vor chema vremurile
PLOUA BACOVIAN… de MIRON IOAN în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376900_a_378229]
-
De câteva zile ploua bacovian....toamnă bacoviană este sumbră, mohorâtă, înfiorata de frig, de clipocitul murdar al noroiului călcat în picioare pe trotuare, de melancholia sumbră a bolnavilor. Întregul peisaj e cuprins de fiorul înghețat al toamnei, de anotimpul galben al decorului toamnei. Dar oricum se vor chema vremurile pe care le taim, o axioma nu va putea fi trecută cu vederea. Este vorba, se înțelege
PLOUA BACOVIAN… de MIRON IOAN în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376900_a_378229]
-
și altceva decât o simplă fâlfâire-a văzduhului. Era și acesta un mod de credință - dar eu m-am depărtat, iute și fără nicio vorbă, de el. Am trecut peste zădărniciile popoarelor și istoriei. Am ajuns sub umbra unui munte sumbru. Acuma, tăcut. Acolo, în vârf, neclintite, stăteau crucile. Toate trei. Mereu - trei. Nu de mult tăcuse Dismas, din mărturisire. Hestas amorțise, resemnat în beznă și-n tulbure. Iar Crist cel din mijlocul lumii tocmai îi dăduse lui Dismas răspunsul - cu
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
mai presus de toate, ei au fost contemporani întru arta de a trăi cu demnitate, artă pe care au respectat-o cu sfințenie, la fel ca și pe cea muzicală, până la capătul vieții, aidoma unor niște eremiți trăitori în pustiul sumbru al vremii lor tulburi. Teoretic, pentru fiecare Ființă umană în parte, demnitatea ar trebui să fie echivalentă cu însăși condiția sa fundamentală de a fi, tocmai fiindcă ea nu reprezintă numai mijlocul acestei Ființe de a exista, practic, într-o
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
Cum oare conștiința mea lugubra provoacă atâta vacarm în rândul minților neatent culese? Cum altfel chipuri uitate ce apar și dispar, asemenea lui Hermes, de-a lungul și de-a lațul, ca gândul și că vântul, uneltesc în castelul lor sumbru? Mistic este oceanul în care îmi sunt întrebările, purtate de la un talaz la altul, la fel cum e și ecoul meu surd... Se tânguie ale mele strigate... Se aud difuz, din prăpăstioasa depărtare. Oare rolul meu, în teatrul tuturor, aduce
SUFLET STINS… de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377855_a_379184]
-
Acasa > Stihuri > Semne > PRELUDIU Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Lâncede funii lungi de umbră Se întind peste bietul pământ, Se presimte răsuflarea sumbră A aerului aruncat pe vânt. Mirat mai rotește pământul Un ornic cu acele-n soare, Iar vremea alunecă-n cântul Foilor de porumb șușotitoare. Razele soarelui se chircesc Printre genele-i blând alungite... Văzduhul, într-un fel copilăresc, Se-agață
PRELUDIU de LIA RUSE în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377867_a_379196]
-
Somn ușor! Pa, Pa! - Mulțumesc frumos, Emanuela! Te rog să mă ții la curent! Pa! Emanuela așeză abătută telefonul în furcă. Sperase atât de mult ca Dorina să-i spună ceva... Nu putea înțelege ce se întâmplă, avea o presimțire sumbră... „De ce este atâta mister? De ce au început să se ferească de Dorina? Să fie luată, cumva, în vizor din cauza prieteniei noastre?” se întreba ea în gând, fără să găsească răspunsuri. „Trebuie să fim mai prudente”, hotărî ea.. Nu și-ar
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
a rostit Cuvinte ce pot să omoare, Paralel cu zidul s-au dus Pașii lui de om cumsecade, Părea un Ulise sedus De propiile lui Ulisiade, Părea un Matusalem Inaintând prin moarte și vremi. *** De ce păstrați sub soare-un aer sumbru? Oamenii vă vizitează fără teamă, Căci niciodată străbunul n-o să geamă, Iar eu aud un glas, mai multe, mii, Voi, cimitire, niciodată nu voi fi Ascuns sub piatra grea de titluri mari, Eu voi alege cerul -cenușar, Voi căuta în
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
spune totul. E un volum omagial. Încă din Prolog (Nirvana), Eugen Dorcescu ne previne că avem de-a face cu durerea genuină a celui rămas stingher, nepereche și pare că și-a pierdut partea de dinafară a ființei, “În ziua sumbră și vulgară”, punând pe seama visului o previziune a morții: “Murisem. Și-n văzduhul pur / Al celor care nu există, / Pluteam: un fluture de-azur, / Fără esență și contur. / Nici pomeneală să fiu tristă, / Să simt regret, teroare, vină, / Disarmonie, armonii
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
-n văzduhul pur / Al celor care nu există, / Pluteam: un fluture de-azur, / Fără esență și contur. / Nici pomeneală să fiu tristă, / Să simt regret, teroare, vină, / Disarmonie, armonii... / Nimic din toate-acestea. Ci / O fericire genuină”. Însă toate aceste previziuni sumbre nu au darul de a ne înfricoșa, ci de a ne oferi o dimensiune aparte a realității de după viață, unde nu există “Nici timp, nici spațiu, noapte zi...”. Starea de imponderabilitate învinge teama și orice fel de curiozitate: “Zburam, cu
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
poștă...”), opunându-i, insidios parcă, cunoașterea, acel determinism colocvial, impregnat în conștiința colectivă, potrivit căruia acțiunea umană este determinată cauzal de un lant succesiv de evenimente anterioare : “...nimeni nu știe exact încotro mergem/noaptea de la capătul vieții-i/geroasă/și sumbră/nimeni nu știe exact/dacă ajungem/undeva/ totuși/sau dacă rămânem/ în umbră...”. Oscilant între trecut și prezent, cu dese incursiuni în viitor, Aurel Conțu ne incită când la reflecții filozofice, de care el personal se dezice, când la lectură
CUVÂNT ÎNAINTE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376342_a_377671]
-
ai început a sufla în oala aceea. Doamne, înghețasem de spaimă. Nu te mai recunoșteam...parcă erai de pe alt tărâm. - De ce spui asta, Ioane? - Păi...am înghețat de frică la auzul acelor sunete neobișnuite. Erau plânsete, vaiere înfiorătoare, urlete, chelălăit sumbru...Țineai oala la gură și nu te mai opreai. Am strigat să încetezi, dar nu m-ai auzit. Chipul îți era transfigurat, iar ochii îți luceau sălbatic...Erai de nerecunoscut, unchiule. N-am povestit nimănui până acum, nici tata nu
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
fețele, prea supte, Tristețea și durerea iar ne leagă. Prelins din rănile primite-n lupte, Peste grumaz tot sângele se-ncheagă, Iar inima nu poate să-nțeleagă De ce sunt podurile, toate, rupte. Atunci ne mai rămâne disperarea Și întunericul cel sumbru și meschin, Nu ne mai spală fețele chiar marea, Nici ploile ce, iată, nu mai vin. Din lacrimă rămâne numai sarea, Doar tu nu vrei să mai rămâi. Puțin. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: SAREA / Leonte Petre : Confluențe
SAREA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375884_a_377213]
-
urme, că le ascunde ploaia și chiar zăpada, până la urmă, sunt urmăriți și prinși mai greu... Ehe! Chestiile astea nu vi se spun la academia aia a voastră, oare? - Păi..., se spun, dar nu cred că e treaba chiar așa..., sumbră, cum o descrieți dumneavoastră... - Ba, da! Așa este și încă este mai nasoală treaba asta, interveni agentul principal Mititelu, aplecându-se pe volan să observe mai bine șoseaua. Jigodiile pot fura și tâlhări mai ușor pe vreme rea. Oamenii merg
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
O ȚARĂ DE VIS, CU CASE FĂRĂ FERESTRE! Autor: Alexandru Topolenco Publicat în: Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Prin sate, pe dealuri , pe văi Aleargă un vînt singuratic; Cuprins de dușmanii călăi Cu chipul lor sumbru, sălbatic. Pădurea se apleacă la iarbă Să treacă flăcăii Moldovei, Dar, unde să plece ei oare Căci nu mai sunt astăzi Codrii... Și rumeni la față se roagă Ca cerul să dea o furtună, Să scape de monstrul sălbatic, De-
O ȚARĂ DE VIS, CU CASE FĂRĂ FERESTRE! de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375993_a_377322]
-
pentru mulți, viața admirabilei artiste Florina Cercel rămâne curată. Au purtat-o frământările succedate în cadență demonică și în conlucrare cu adânca tristețe prin iadul în furtună în care și-a văzut câteodată sfâșiați pe cei mai dragi ai ei. Sumbră și ucigătoare imensitate de chinuri pentru o viață de copil, odinioară, apoi de femeie cu frăgezime sufletească! Numai și numai bunătatea, forța răbdării, lumina înțelepciunii, temelia statorniciei i-au cruțat spiritul până azi, singurul scut al sieși! Așa a rezistat
FLORINA CERCEL. SPIRITUL, SINGURUL SCUT AL SIEŞI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375998_a_377327]
-
în nemurire, ca-n veșnic început, Le posedăm esența, le-așternem cu sfială, Amprenta lor plonjează din zbor care-i pierdut. Se-agață cu asprime de umbre fără urme, Se cuibăresc în mituri care deznoadă porți, Animă viziunea cu strigătele sumbre, Create-n închisoarea unei prea terne sorți. Citește mai mult Din degete ies vorbe, se ceartă între ele,Sunt pescăruși din suflet ce vin de peste zări,Se-aștern posterității prin cuiburi de nuiele,Privesc prin ochi eterici învolburate mări.Din
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
în nemurire, ca-n veșnic început,Le posedăm esența, le-așternem cu sfială,Amprenta lor plonjează din zbor care-i pierdut.Se-agață cu asprime de umbre fără urme,Se cuibăresc în mituri care deznoadă porți,Animă viziunea cu strigătele sumbre,Create-n închisoarea unei prea terne sorți.... XXXIII. IRELEVANT, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014. Irelevantă clipă, se-ascunde-ntr-o idee Prin fumul de iluzii, îmbracă în răstimp O viață, prinde formă, e mit sau epopee
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
de miere.... II. O ȚARĂ DE VIS, CU CASE FĂRĂ FERESTRE!, de Alexandru Topolenco, publicat în Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016. Prin sate, pe dealuri , pe văi Aleargă un vînt singuratic; Cuprins de dușmanii călăi Cu chipul lor sumbru, sălbatic. Pădurea se apleacă la iarbă Să treacă flăcăii Moldovei, Dar, unde să plece ei oare Căci nu mai sunt astăzi Codrii... Și rumeni la față se roagă Ca cerul să dea o furtună, Să scape de monstrul sălbatic, De-
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
horă Și cîntec de neam ei mai cîntă, Dar, care neam Doamne, Cînd țara ne este risipă. Prin forfota neagră a vremii, ... Citește mai mult Prin sate, pe dealuri , pe văiAleargă un vînt singuratic;Cuprins de dușmanii călăiCu chipul lor sumbru, sălbatic.Pădurea se apleacă la iarbăSă treacă flăcăii Moldovei,Dar, unde să plece ei oareCăci nu mai sunt astăzi Codrii...Și rumeni la față se roagăCa cerul să dea o furtună,Să scape de monstrul sălbatic,De-a corupției cunună
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
fericirii De pare suspendată și lungă-i agonia. Se irosesc cuvinte și îngropăm speranțe, Pe-altar de neputință se năruie din vise, Nemulțumiți de noi, ne pierdem în nuanțe, În mii de întrebări și patimi interzise. În tonuri mult prea sumbre și fără strălucire, Neclară e culoarea iubirii dintre noi, Am alungat lumina... Ce tristă convertire! Celeste răsărituri se-mpart acum la doi. Suntem actori banali pe-o scenă părăsită Și jalnic e decorul, doar timpul spectator, Ce vor să joace
PRIN IARNA ZDRENŢUITĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376634_a_377963]
-
o târâiți prin colbi când știți dintotdeauna că vine dinspre sori ? și-n toată bătălia purtată`n jos și`nalt ridică glas subțire un ciob de diamant: eu sunt atot-puterea între lumini și umbre dacă gândiți altminteri, vă faceți gânduri sumbre ! uimită de ieșire, dă glas chiar aurora: eu modelez lumina când se preschimbă ora ! și apele din mine stârnesc nesaț de vise opriți-vă din joacă ! doar asta le mai zise. căci se`nălță năvalnic tumult de apă mare cu
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376653_a_377982]
-
Văzându-i fapta cea bună, ce-învăța la Liturghie, O pâra mereu la tatăl, să stârneasc-a lui mânie... Filofteia, milostivă, pe cei goi îi îmbrăca, Da mâncare la flămânzi, pe-însetați îi adăpa ! Tatăl ei tot urmărind-o, într-o sumbră zi a prins-o Și aruncând spre ea cu barda, (doar) trupește a ucis-o... Nimeni n-a putut veni...locul era prea luminos ! O Aură pe Fericita, arăta Slava lui CHRISTOS ! Crescându-i foarte greutatea n-au putut ca
SF. MC. FILOFTEIA FECIOARA DE LA CURTEA DE ARGEȘ de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376726_a_378055]