31,046 matches
-
Desperado răvășesc sensibilitatea (Fluxul conștiinței a distrus convențiile, autorii Desperado distrug sufletele distruse). Ce drum ați vrea să urmeze lectorul când vă citește? G.S.: Întrebarea se apropie de cea anterioară. Îmi place ideea că 'construiesc vieți' și îmi place cum sună 'încărcătură de viață.' În narațiunea, în intriga mea, nu e neapărat necesar să se cunoască toată istoria unui erou care a ajuns la o anume vârstă. Cred că aș fi totuși tentat să scotocesc, cât de cât, în tinerețea eroului
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
propagandistic de care se folosesc în mod curent îndrăgostiții. " Un act erotic - recită din când în când eseistul - nu este pur și simplu un gest, fie el și plăcut, de împerechere exclusiv fizică, ci o fuziune totală între două ființe." Sună poetic. Din nefericire, însă, autorul alunecă repede în prozaism. Liviu Antonesei ține să evidențieze avantajele practice ale erotismului în raport cu sexualitatea:" Spre deosebire de sexualitate, în erotism, niciodată nu se intră în post coitum triste, niciodată nu intervine șsic!ț cu adevărat epuizarea
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
l-a exclus din învățămîntul universitar, nu i-a interzis multiplele deplasări peste hotare, nu i-a impus un domiciliu forțat și, cu atît mai puțin, nu l-a condus la temniță. De ce să utilizăm o notă inutilă, cînd celelalte sună, în pofida micilor supralicitări circumstanțiale, atît de armonios? * Ultimul cuvînt pe care am fost pus în situația de a-l rosti în fața impunătorului profesor mai sus menționat, în ziua cînd acesta a fost uns cetățean de onoare al Clujului de către Gheorghe
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
electoral al "tribunului", popularizându-i cu un amestec de disperare și deșuchere amenințările la adresa candidatului P.D.S.R. Acest comportament ridică, din start, câteva întrebări: cum Dan Voiculescu și partidul său de buzunar sunt aliații oficiali ai lui Ion Iliescu, oare nu sună totul a aranjament de cea mai înaltă (sau, mă rog, de cea mai joasă) clasă? Asta numai dacă Dan Voiculescu n-a jucat la două capete, mizând și pe o victorie (absurdă) a lui Vadim și a securiștilor săi? Dar
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
îmbrățișează pe eroul zilei și tot declamă aferați: Ce caracter! Ce caracter! Mă desprind neutru. Întrebîndu-mă naiv cum dracu' trădarea are, și ea, nevoie de caracter. O știre la BBC, care, dacă n-ar fi, în realitatea ei, lugubră, ar suna mai degrabă absurd-comic. Ferească Dumnezeu de-așa absurd și de-așa comic! Pentru practicarea ("subversivă") a "respirației adînci". Punct. Apropo de schingiuiri. Parcurg în "R.l." un eseu excepțional, extrem de savant. Nu credeam că tortura, cu nelimitatul ei ambitus, se poate
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
cheamă un "Heldenbariton". În dorința sa de a se apropia de această imagine sonoră, Barnea forțează, pierde din vedere legato-ul făcînd fraze colțuroase, iar gravele nu se aud; doar atunci cînd cîntă respectînd natura vocii sale, în pasajele lirice sună foarte frumos. Cristiana Popescu a fost o Sentă energică, decisă, călcînd apăsat (este și opțiunea regiei) dar efortul vocal mult prea mare, a depășit-o. În rolul ingrat al lui Erik, Gabriel Năstase a cîntat impetuos, mai puțin preocupat de
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
se face că în timpul reprezentației se aud ronțăieli de floricele, foșnetul învelitorilor de napolitană, fîsîitul sticluțelor de Coca-cola, apă minerală etc. Se aud și melodii foarte variate ale telefoanelor mobile. Începe o întreagă tevatură pentru a găsi mobilul. Și el sună, și sună, și sună. Cînd este găsit, uneori este oprit, alteori se încing discuții mai laconice sau mai animate, în funcție de subiect și de temperamentul vorbitorului. Primele cuvinte sînt: Spune repede că sînt la teatru, în timpul spectacolului." Este o simplă formulă
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
că în timpul reprezentației se aud ronțăieli de floricele, foșnetul învelitorilor de napolitană, fîsîitul sticluțelor de Coca-cola, apă minerală etc. Se aud și melodii foarte variate ale telefoanelor mobile. Începe o întreagă tevatură pentru a găsi mobilul. Și el sună, și sună, și sună. Cînd este găsit, uneori este oprit, alteori se încing discuții mai laconice sau mai animate, în funcție de subiect și de temperamentul vorbitorului. Primele cuvinte sînt: Spune repede că sînt la teatru, în timpul spectacolului." Este o simplă formulă prin care
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
reprezentației se aud ronțăieli de floricele, foșnetul învelitorilor de napolitană, fîsîitul sticluțelor de Coca-cola, apă minerală etc. Se aud și melodii foarte variate ale telefoanelor mobile. Începe o întreagă tevatură pentru a găsi mobilul. Și el sună, și sună, și sună. Cînd este găsit, uneori este oprit, alteori se încing discuții mai laconice sau mai animate, în funcție de subiect și de temperamentul vorbitorului. Primele cuvinte sînt: Spune repede că sînt la teatru, în timpul spectacolului." Este o simplă formulă prin care mersul la
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
o corespondență simptomatică pentru impenetrabila barieră de comunicare prin care cerberii staliniști au reușit să izoleze o întreagă lume. Cei doi cercetători occidentali nu știau că Osip Mandelstam murise de șapte ani, iar comentariul făcut de I. Berlin despre Ahmatova suna cam așa: poeta trăiește izolată în Leningrad și este inaccesibilă, fiind o supraviețuitoare a vechiului regim. La antipod, în Convorbiri cu Ahmatova și Pasternak 1), diplomatul britanic povestește cum, tot în '45, Pasternak, care lucra la Doctor Jivago îi mărturisea
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
observat cum Berlin sesizează încă din 1965 problema care va frămînta pe bună dreptate, după 1990 majoritatea criticii literare pusă în fața unei inevitabile reevaluări și a unei generații căreia îi lipsește cifrul de deschidere a sensului anumitor texte. Reacția Ahmatovei sună însă paradoxal din gura unei poete care în 1946 era deja conștientă de propria imortalitate. La puțin timp după întîlnirea cu Berlin, asupra consecințelor erotice ale căreia cartea de față insistă poate prea mult, poeta scria următoarele versuri : "Lunecoasă și
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
New Statesman și Sunday Times, critic de televiziune la Observer. După 1986 s-a dedicat în exclusivitate scrisului. A scris până acum Metroland, Before She Met Me (înainte să mă cunoască), Flaubert's Parrot (Papagalul lui Flaubert), Staring at the Sun (Cu ochii-n soare), A History of the World in 10 1/2 Chapters (O istorie a lumii în 10 1/2 capitole), Talking It Over (în discuție), The Porcupine (Porcul țepos) și patru romane polițiste, sub pseudonimul Dan Kavanagh
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
important, dar nu m-a ajutat câtuși de puțin să-mi scriu vreo carte. Am renunțat. E cu mult mai ușor să te lași de critică decât de băutură sau de fumat, credeți-mă. L.V.: Romanul dvs. Staring at the Sun e și un poem epic. în Talking It Over experimentați amestecul de narațiune și teatru. Aici topiți proza în poezie. E un roman care creează cititorului o stare de spirit binecuvântată. Apoi intervine ironia, care însuflețește reprezentația și reînvie intriga
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
caz, între zidurile trupului, și nu în afara lui. În supliciu se nasc scâncete, răsuflări speriate, sunete animalice, vorbe în răspăr, jumătăți de cuvinte, bolboroseli, vorbe înecate în gât, bufnituri: toate acestea alcătuiesc o sonoritate variată, întrucât fiecare parte atinsă violent sună altfel, iar semnul auditiv respectiv traumatizează. Atunci când victimele erau forțate să cânte ore întregi (chiar câte o jumătate de zi, de obicei în lagăre și colonii de muncă), glasurile lor deveneau niște discuri stricate care se epuizau, treptat, ajungând în
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
a cărei fotografie o are în portofel, și singurul său scop e să se scufunde cât mai adânc în mare/ocean, fără un tub de oxigen. Actorul merită laude pentru că, îmi dau seama în timp ce-l descriu, un astfel de personaj sună unilateral și static. Nu e. Jean-Marc Barr reușește să-i insufle gingășie, inocență și puritate care par extraterestre - mă gândesc acum la scena cu delfinul furat de la delfinariu într-o pătură și transportat astfel până la mare, fiind udat pe drum
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
Simona Vasilache O, critice, nu rîde de sonete..." sună, ca o captatio, un vers de Sainte-Beuve. E, măcar în parte, un "semnal" spre apărarea propriei cauze, fiindcă, nu o dată, ceea ce înșiși criticii scriu merită eticheta poeziei cu formă fixă. Lipsit, în genere, de "entuziasmele primei vîrste", sonetul (critic) e
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
o linie, încă una, alta, mai șterge, rade, adaugă: e gata - un nas și o riglă. Toți se adună și privesc uluiți: este Domnul! Domnul! Acesta este Domnul adevărat! Nasul din clasă al învățătorului nu mai are nici un haz. Când sună de recreație, toți dau fuga nerăbdători la zid, să privească mâzgălelile. Vă întreb acuma, - încheie Caragiale - ...fost-a vreodată rigla Domnului așa de bățoasă și nasul așa de comic?... Minunea e că demonstrația-i făcută cu cea mai mare simplitate
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
pătruns într-o curte lungă și îngustă. Am urmat traseul descris la telefon de Lyggia, am trecut pe lângă o cutie poștală pe care scria, cu vopsea, Gellu Naum, am ajuns în fundul curții, am urcat câteva trepte de piatră și am sunat la ușa cafenie. Imediat s-a auzit un glas vesel și în prag a apărut, mai tânără ca oricând, Lyggia Naum, iar îndărătul ei, înalt și ocrotitor, cel care o inclusese atât de original în numele lui, dublându-și consoana-pereche, Gellu
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
singur, de bîntuit, de temător în culise, în cabină, acasă. Piesa lui Cehov Cîntecul de lebădă este luată de Horațiu Mălăele - regizor și protagonist - drept pretext pentru o mărturisire foarte personală, în fond. Vasili Vasilici Svetlovidov sînt eu! poate să sune confesiunea lui Horațiu Mălăele. Fără suprapuneri, neapărat, cu similitudini, lucrate dincolo de piesă, sugerate, cu accente și tușe recognoscibile, cu ipostaze, cel puțin în zona emoției, noi. Cotrobăie în izbînzile și în tristețea lui Svetlovidov căutînd vocile interioare ale comedianului din
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
am zis, ca să priceapă. Nu, literatură, a răspuns el. Buum! Mormântul meu și-a dat cărțile pe față, cum se spune. Cărțile sunt pe masă. între noi, când suntem singuri, trăim viața reală, în timp ce în exterior domnește literatura. Plouă? Literatură. Sună telefonul? La fel. Că ce se întâmplă e aproape sau departe de noi, nu are importanță. Inundații în Olanda? Ficțiune. îndărătul ușii casei noastre, vreau să zic între cei patru pereți, domnește realul. Noi suntem noi, sau aproape noi. N-
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
fabula trebuie s-o facă pentru acasă (și, firește, el presupune o infinitate de variante). Celălalt mesaj, dependent de intenția auctorială, e pe jumătate ironic, pe jumătate trist (din psihologia lui nil novi sub sole & ŕ quoi bon...) și ar suna cam așa: Postmoderni, ridicați tabăra! Florina Pîrjol Triste frumuseți americane Am început lectura romanului lui Jonathan Frazen speriată de numărul de pagini: 546. Aveam să-mi dau seama imediat că teama mea era inutilă. Scrisă cu un soi de repeziciune
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
nu din rea voință ci din neputință de-a mai acționa cu energia enormă care se cere, angajându-mă la o nouă mutare. Mutare în care mi-aș pierde, la propriu, viața. Am sperat într-o nouă prelungire de contract. Sună patetic, știu, dar la această oră și în această situație, acesta este adevărul plin de consecințe cărora, mărturisesc, nu știu cum să le fac față. Iată cum sună textul notificării primite de mine ieri, text pe care-l resimt ca pe opera
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
mi-aș pierde, la propriu, viața. Am sperat într-o nouă prelungire de contract. Sună patetic, știu, dar la această oră și în această situație, acesta este adevărul plin de consecințe cărora, mărturisesc, nu știu cum să le fac față. Iată cum sună textul notificării primite de mine ieri, text pe care-l resimt ca pe opera impecabilă a unei mașinării birocratice implacabile, care funcționează silențios și legal: "Având în vedere că la baza convenției de cazare nr... în baza căreia ocupați imobilul
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
nou. Un răstimp dominat de isteria comercială, exacerbată de situația economică precară și de amenințarea războiului din Irak. Programele de radio și televiziune se întrerup mai des ca de obicei pentru a face loc unor reclame gălăgioase și precipitate. Telefonul sună des. Telemarketul e mai activ ca oricînd. Mi se propune să-mi schimb banca și compania telefonică, să beneficiez de soldurile diferitelor magazine. Cutia de scrisori e plină: invitații la serate unde voi întîlni omul vieții mele, oferte avantajoase pentru
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
în Statele Unite se pregătea o campanie electorală, am fost șocat să constat cu câtă acuitate politicienii își puneau problema cadrelor. Eram cu atât mai atent la această chestiune, cu cât termenul, "the cadres", nu numai că, vorba lui Petre Roman, "suna ca dracu", dar în urechile mele avea rezonanța unui timp revolut. Ei bine, americanii ajunseseră la concluzia la care inamicii tradiționali, sovieticii, ajuseseră de multă vreme. Și anume, că în procesul politic "cadrele decid totul". Sunt deprimat să constat că
Specialiști, cadre, nulități by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11965_a_13290]