2,381 matches
-
totuși altceva decât el, tot așa cum opera de arta e o expresie a personalității artistului, rămânând totuși altceva. FRUMUSEȚEA NATURII în sensul teologic al frumosului, după cum s-a putut vedea, universul ne apare poleit cosmic, ca un reflex al frumuseții supranaturale. Lumea e capodopera atotputerniciei creatoare a lui Dumnezeu și armonia unitară în care se rânduiesc părțile ei componente exprimă în forme finite infinita înțelepciune plină de dragoste a creatorului. De aici decurge sofianismul estetic al naturii, termen prin care trebuie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
atâta energie spirituală încât urmașilor nu li se transmite nici măcar o inteligență mijlocie. Geniul e ireductibil la un factor comun. Pentru cei vechi el nu constituia o problemă de dezlegat. Enigma geniului și-o explicau printr-un adaos de putere supranaturală în omul ales, printr-o inspirație divină. Antichitatea considera pe artiști profeți ai zeilor. în fața gândirii moderne, geniul apare descoronat de vechiul prestigiu divin. El a devenit problemă de cercetat și soluționat. În cel mai rău caz, el e considerat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creatorii de frumusețe, care văd marea distanță dintre sublimitatea viziunii și insuficiența mijloacelor de expresie. Din acest punct de vedere ei se aseamănă cu scriitorii mistici care se plâng de sărăcia cuvintelor când vor să descrie lumina inefabilă a contemplației supranaturale. Frumusețea operei realizate stă în conformitatea ei cât mai intimă cu viziunea geniului. Din operă cunoaștem măreția acestei viziuni. Artistul terminând-o și contemplându-i conformitatea, ar putea spune, ca Dumnezeu, că e foarte bună. De fapt, aproape nici unul nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
neputința noastră de a sesiza acum, din plin, pe acest pământ, o dată pentru totdeauna, aceste bucurii divine și încântătoare, din care nu atingem prin poem sau prin muzică decât scurte și vagi lumini. Această strădanie supremă de a prinde Frumusețea supranaturală strădanie venind din sufletele normal constituite a dat lumii tot ceea ce ea a fost vreodată în stare să înțeleagă și să simtă în materie de poesie”(E.A.Poe: Du principe poetique, tr. fr. citat în Art et scolastique ). Dacă după
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai puțin una dintre cele mai greu de lămurit. Pentru cei vechi, explicația părea destul de ușoară. Uimiți de caracterul neobișnuit al acestui fenomen sufletesc, îl atribuiau zeilor. În frunte cu Platon, filosofii Eladei socoteau inspirația ca rezultat al unei intervenții supranaturale. Artiștii înșiși o considerau de obârșie transcendentă și invocarea muzei în versurile poeților e până astăzi o mărturie rămasă despre această credință. Mitologia e populată de zei ocrotitori ai artelor. Sub felurite simboluri, lumea veche împodobea cu prestigiu divin taina
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Henri Delacroix și James H. Leuba. Dar această asemănare sau aceste note comune, observă cu prudență Bremond, nu privesc decât „resorturile sau mecanismul complicat, al vieții psihologice. Fie că e pus în mișcare de o putere naturală, fie de una supranaturală, mecanismul sufletului nostru e același și reacționează la fel, sau aproape la fel. Pentru a susține acest punct de vedere, el aduce mărturia teoreticianului mistic Joseph de Guibert, care observă: „Caracterul supranatural al vieții noastre lăuntrice nu modifică în mod
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mișcare de o putere naturală, fie de una supranaturală, mecanismul sufletului nostru e același și reacționează la fel, sau aproape la fel. Pentru a susține acest punct de vedere, el aduce mărturia teoreticianului mistic Joseph de Guibert, care observă: „Caracterul supranatural al vieții noastre lăuntrice nu modifică în mod necesar configurația psihologică a acestei vieți; chiar acolo unde o modifică nu introduce în mod violent elemente cu totul streine, ci o face ajutând, completând, transformând, ridicând ceea ce constituie activitatea noastră psihică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
elemente cu totul streine, ci o face ajutând, completând, transformând, ridicând ceea ce constituie activitatea noastră psihică, naturală„. Același lucru îl spune mai explicit Joseph Marechal, după care ființa misticului își păstrează psiho fizionomia individuală chiar în cele mai înalte stări supranaturale ale contemplației. „Nici temperamentul, nici infirmitățile fizice, nici nervii, nici cultura intelectuală sau morală, nici receptivitatea față de mediul ambiant” nu dispar. Natura psihofiziologică a subiectului mistic, prinsă în focul unei viziuni divine, își păstrează întreaga configurație firească. Puterile omenești, pătrunse
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
transfigurate ca fierul în flacără, care se înroșește și își mărește volumul, fără să și piardă conturul. Concluzia lui Marechal este că: „între modurile fundamentale ale activității psihologice omenești și între feluritele realizări mistice înțelegând cuprinsă aici chiar o mistică supranaturală există analogii de formă și comunități de mecanism”(Joseph Marechal: Etudes sur la Psychologie des Mystiques, p. 185 186, Vol. I. ). Același principiu e valabil și în experiența artistică. Pentru a-l înțelege mai bine, să luăm un exemplu la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e suprapersonalitatea și el e necesar tocmai pentru a păstra caracterul de dualitate al inspirației. E adevărat că această suprapersonalitate nu e văzută clar de artiști și nici nu e determinată cu precizia și certitudinea misticilor când vorbesc de prezența supranaturală și personală a lui Dumnezeu în extaz. Acest aspect nedeterminat suficient în mărturisirile artiștilor îl face, desigur, pe Leonce de Grandmaison să definească experiența artistică drept o imagine sau o schiță a experienței mistice. Raportate la starea de conștiință, cele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în imanent, crezând că astfel îl transformă în obiect de cunoaștere științifică. Am subliniat și altă dată că, pentru moderni, transcendentul degradat în imanent se confundă cu subconștientul sau cu inconștientul. Tot ceea ce se numește inspirație e dezrădăcinat din taina supranaturalului și transplantat în mâlul inconștientului omenesc. Pentru psihologia modernă, inspirația nu mai e decât un fenomen circumscris în imanent și care se ridică în obscuritatea sufletului ca broboanele de aer, ce se formează în adâncul unui lac și se urcă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
momentul hotărâtor al acestor creații? Cu alte cuvinte, locul unde se produce inspirația e într-adevăr inconștientul sau inteligența omenească? Credem că la această întrebare se poate răspunde mult mai limpede și mai satisfăcător consultând teoria teologică a inspirației. Inspirația supranaturală, prin care s-a dat omenirii revelația adevărului mântuirii, adică inspirația sacră sub puterea căreia au fost scrise cărțile canonice ale Vechiului și ale Noului Testament, are prin excelență un caracter dualist. Cărțile sfinte sunt rezultatul unei colaborări teandrice, adică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în sfârșit, colaborarea teandrică nu trebuie înțeleasă nici în sensul ce i s-a dat în veacul XIX că numai fondul ideologic ar aparține lui Dumnezeu, pe când forma literară ar fi contribuția personală a hagiografului. Inspirația sacră „e o acțiune supranaturală prin care Dumnezeu e în mod real autorul scrierilor canonice, prin mijlocirea omului”(H.Lusseau, op.cit., p.24 ). Dumnezeu e autorul real și principal; omul e autorul mijlocitor sau „instrumentar” cum zic lomiștii. Diferența de stil, de mentalitate istorică, de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și atât de misterioasă, încât nu putem spune că o parte aparține lui Dumnezeu, iar altă parte omului, ci Scriptura e în întregime opera lui Dumnezeu și opera omului(H.Lusseau. op. cit., p 69). Diferențele semnalate ne arată că inspirația supranaturală nu distruge nici libertatea, nici temperamentul, nici personalitatea hagiografului. Harul inspirator îi luminează spiritul ca să cuprindă adevărul ce i se revelează pentru a fi transmis oamenilor, îi dă impuls voinței pentru a scrie și o asistență specială și continuă până la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu inteligența”. Textul acesta e categoric în sensul ce ne preocupă. Și trebuie să notăm că aici nu e vorba de o rugăciune obișnuită, ci de o rugăciune mistică în gradul cel mai înalt, de o inspirație, de o prezență supranaturală a lui Dumnezeu în suflet sau de o contemplație. Pavel, care a fost răpit până într al treilea cer, cunoaște mai bine ca oricine gradele manifestării lăuntrice a Duhului dumnezeiesc. După propria-i mărturisire, el grăiește în limbi și profețește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îndemână o doctrină amplă și limpede, în care fenomenul contemplației apare ierarhizat cu precizie și după natura lui și după gradul de împlinire. După natura lor, avem două feluri de contemplații: contemplația naturală, care e activă și dobândită; și contemplația supranaturală, care e pasivă și dăruită. în contemplația naturală, distingem o contemplație sensibilă, o contemplație imaginativă și o contemplație intelectuală”.(Joscph Marechal: Etudes sur la psychologie des Mystiques, v.I, p.209-212 ) După obiectul contemplat și după timbrul sufletesc, această contemplație
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sensibilă, o contemplație imaginativă și o contemplație intelectuală”.(Joscph Marechal: Etudes sur la psychologie des Mystiques, v.I, p.209-212 ) După obiectul contemplat și după timbrul sufletesc, această contemplație poate fi artistică, filosofică sau religioasă. Deasupra ei se ierarhizează contemplația supranaturală, care e un dar deosebit al harului dumnezeiesc. Ea e nedesăvârșită sau desăvârșită, după cum sufletul e dominat parțial sau integral de puterea divină, ce i se descoperă. Contemplația supranaturală nedesăvârșită e de trei grade: reculegerea, liniștea și somnul puterilor. Contemplația
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
poate fi artistică, filosofică sau religioasă. Deasupra ei se ierarhizează contemplația supranaturală, care e un dar deosebit al harului dumnezeiesc. Ea e nedesăvârșită sau desăvârșită, după cum sufletul e dominat parțial sau integral de puterea divină, ce i se descoperă. Contemplația supranaturală nedesăvârșită e de trei grade: reculegerea, liniștea și somnul puterilor. Contemplația desăvârșită e și ea de trei grade: unirea, extazul și căsătoria duhovnicească(P.E.Lamballe: Die Beschauung, o bună sinteză a doctrinei contemplației supranaturale ). Din această schemă ierarhică a doctrinei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
divină, ce i se descoperă. Contemplația supranaturală nedesăvârșită e de trei grade: reculegerea, liniștea și somnul puterilor. Contemplația desăvârșită e și ea de trei grade: unirea, extazul și căsătoria duhovnicească(P.E.Lamballe: Die Beschauung, o bună sinteză a doctrinei contemplației supranaturale ). Din această schemă ierarhică a doctrinei teologice despre contemplație, se poate vedea că fenomenele cu aspect mistic din domeniul esteticii se orânduiesc în prima categorie și anume în categoria contemplației naturale. Extazul artistic e una din culminațiile contemplației naturale, în vreme ce
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
despre contemplație, se poate vedea că fenomenele cu aspect mistic din domeniul esteticii se orânduiesc în prima categorie și anume în categoria contemplației naturale. Extazul artistic e una din culminațiile contemplației naturale, în vreme ce extazul mistic e una din culminațiile contemplației supranaturale. Dacă din punct de vedere psihologic, efectul sublimului se manifestă punând în mișcare același mecanism sufletesc, între extazul artistic și cel religios există, din punct de vedere teologic, distanța care există între natura omenească și între harul dumnezeiesc. Domeniul de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
punând în mișcare același mecanism sufletesc, între extazul artistic și cel religios există, din punct de vedere teologic, distanța care există între natura omenească și între harul dumnezeiesc. Domeniul de înrâurire al harului mistic, dăruit prin Iisus Hristos, e contemplația supranaturală. Mai mult decât atât, contemplația supranaturală, după cum se poate vedea din schema de mai sus, nu se confundă cu extazul, fiindcă ea are mai multe moduri de realizare, dintre care extazul e numai unul. Ceea ce se numește extaz în unirea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
între extazul artistic și cel religios există, din punct de vedere teologic, distanța care există între natura omenească și între harul dumnezeiesc. Domeniul de înrâurire al harului mistic, dăruit prin Iisus Hristos, e contemplația supranaturală. Mai mult decât atât, contemplația supranaturală, după cum se poate vedea din schema de mai sus, nu se confundă cu extazul, fiindcă ea are mai multe moduri de realizare, dintre care extazul e numai unul. Ceea ce se numește extaz în unirea mistică e constituit din anume semne
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fiindcă ea are mai multe moduri de realizare, dintre care extazul e numai unul. Ceea ce se numește extaz în unirea mistică e constituit din anume semne fizice și fiziologice, pe care le suferă corpul celui rămas în contemplație. Dar contemplația supranaturală poate să fie desăvârșită chiar dacă trupul nu e supus fenomenelor extatice. Sunt mistici care consideră aceste fenomene, cum e încremenirea într-o atitudine, încetinirea sau suspendarea respirației, răcirea extremităților corpului, levitația și stigmatele, drept o stare de slăbiciune a subiectului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
stare de slăbiciune a subiectului contemplativ. Dincolo de asemenea fenomene, esența unirii mistice, în care culminează viața religioasă, e pur spirituală și constă din descoperirea luminii dumnezeiești de orbitoare strălucire și frumusețe, de infinită măreție și afectivitate în sufletul contemplativului. Evidența supranaturală a acestei lumini e atât de imperioasă și de categorică încât misticul, care o experimentează într-o stare de fericire paradisiacă, știe imediat că nu poate fi altcineva decât Dumnezeu însuși care se descoperă. Inefabil în esența lui, sublimul mistic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
naturii subomenești, cum e un leu sau un tigru, naturii omenești, cum e eroul, naturii supraomenești, cum sunt obiectele religioase ale sublimului, sau pur și simplu imaginației, cum sunt fantomele întunericului sau ficțiunile mitologice! în raport cu sublimul mistic, pur, real și supranatural, sublimul estetic e variat, eterogen și în totalitatea izvoarelor lui, foarte impur din punct de vedere teologic. Această eterogenitate, acest conglomerat cu aspect aproape grotesc ne face să înțelegem la ce distanță ne găsim în contemplația estetică de contemplația mistică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]