28,530 matches
-
Dornelor. În zori, sub o tușă de lună violacee, lângă ruinele schitului, Petru rostea cântec de leagăn: "Al Domului este pământul și plinătatea lui, lumea și toți cei care locuiesc în ea." Ziua a șaptea a fost ca o desfacere supremă: din cărămidă s-a înălțat flacără, peste cenușă a curs apă, pământul (acolo unde catapeteasma își găzduia sfinții), tot mai orizontal, întregea absența. " Cine se va sui în muntele Domnului și cine va sta în locul Lui, mai întâi, în pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
domolește obsesia zilei de mâine. Alinierea! Capitalismul o vacă bună de lapte. Luați țâța în gură și sugeți! Laptele are gust numai dacă ai dinți de lapte; socialismul modelează proteze după maxilarul lui Dumnezeu. Limbricii târgului și-au recâștigat dreptul suprem de parazit într-o pagină de istorie. Revoluție! Sub acea vestimentație sărăcăcioasă se ascundea un copil scund: părul creț, capul plecat, umerii lăsați, palmele mărunte, privirea tristă, buzele cărnoase, mereu uscate, obrajii alungiți, tot mai alungiți. Un copil parcă coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ciudat, îl pun eu cu botul pe labe. În chilie, la lumina opaițului, Petru citea din învățăturile Sfântului Chiril al Alexandriei. 59. Dumineca Tomii. Domnul contabiliza necredințele. Golgota, precum o pușcărie pustie își lingea rănile, trecuseră 7 zile de la evadarea supremă. Hăitașii adulmecau urmele, sângele Mântuitorului însemna tocul ferestrelor; complicitatea înălțării, după fiecare ușă închisă. Hăitașii desenau hartă în jurul unei coaste împunse. Duminica Tomii. Prin acoperiș, cobora acrobatul cerului: "Pace vouă!" Doi unu: îndoială, șase șase: poartă-n casă, în inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Acareturile se topeau unul câte unul. ("Bogățiile ard cu flacără albastră în noaptea de Înviere", spunea mămuța Lențuca). Livada își cocea merele la lumina lunii. În mijlocul bisericii, două umbre aprinse se țineau de mână. Desculț, dansul pe jeratic este invocarea supremă: "Doamne, coboară din cer și vezi, și cercetează viața aceasta pe care a plantat-o dreapta ta și o desăvârșește pe ea!" Pielea, precum o coajă de apă ce se evapora a ploaie de patimi; părul, ca două troițe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu poate fi pusă în paranteze pătrate. Durerea începe acolo unde lumina face ciur pielea proaspăt ieșită de sub scutecele nopții și se termină în brațele morții. Bine ascunsă sub farduri, nebuna se oferă precum o curvă ieftină sub brazda plugului. Suprema durere își face cuib în suflet, trupul o ignoră, inimă nu o ia în seamă, mintea o trece cu vederea. Face tumbe în sânge și, Doamne, cum mai apasă și, Doamne, cum mai sufocă. Suprema durere se cheamă dor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
curvă ieftină sub brazda plugului. Suprema durere își face cuib în suflet, trupul o ignoră, inimă nu o ia în seamă, mintea o trece cu vederea. Face tumbe în sânge și, Doamne, cum mai apasă și, Doamne, cum mai sufocă. Suprema durere se cheamă dor și, Doamne, cum nicio iluzie nu-i poate plomba absența. Atunci, în decembrie, unghiile mâinii drepte i-au fost smulse la tocul ușii, arcadele sparte, palmele arse cu țigara, clavicula stângă dislocată, 3 coaste fisurate. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spune că e boală "la început e ușor de îngrijit și greu de diagnosticat, dar odată cu trecerea timpului... ea ajunge să fie ușor de diagnosticat și greu de vindecat." Judecata e infailibilă și analogia ingenioasă. Pentru Machiavelli prudența e semnul suprem al înțelepciunii, fără ca ele să fie riguros echivalente. Prudența poate fi învățată ca virtute practică, înțelepciunea e o însușire complexă, în parte înnăscută, în parte dobîndită în experiență. "Savio" sau "sagio" înseamnă inteligent și inteligența nu se învață, e un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Numa a fost una din principalele cauze ale prosperității Romei, însă, dacă atașamentul față de cultul divinității este garantul cel mai sigur al înfloririi republicilor, disprețul religiei este cauza certă a ruinei lor. Nenorocire pentru statul în care teama de ființa supremă nu există! el trebuie să piară, ori să fie susținut prin teama față de principe în absența religiei..." (Discorsi, 1,11). Genială previziune, împlinită, asupra statului totalitar. Lenin, ori nu citise Discorsi, cînd a dictat demolarea bisericii, ori s-a substituit
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ceilalți îl urmară. Dar de-abia se așezară, cînd, din ascunzișuri, ieșiră soldații, care îl omorîră pe Giovanni și pe toți ceilalți. După această crimă, Oliverotto încalecă și străbătu întregul teritoriu al cetății, apoi asedie în reședința sa pe magistratul suprem, astfel încît de frică oamenii fură nevoiți să i se supună și să alcătuiască un guvern peste care el se făcu principe. După ce fură uciși de asemenea toți aceia care, fiind nemulțumiți, puteau să-i facă rău, el își întări
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
îl alese împărat, de frică, iar lulianus a fost ucis. După acest început, îi mai rămîneau lui Sever două dificultăți de învins, dacă voia să se facă stăpîn pe statul întreg; una i se prezenta în Asia, unde Niger, comandantul suprem al armatelor din Asia, reușise să fie proclamat împărat; iar cealaltă se ivea în Apus, unde se afla Albinus care năzuia la rîndul lui să ajungă împărat. Și întrucît își dădea seama că este primejdios să se arate dușman față de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ceea ce, de obicei determină norocul și norocul asigură succesul, însă, dacă atașamentul față de cultul divinității este garantul cel mai sigur al înfloririi republicilor, disprețul față de religie este cauza certă a ruinei lor. Nenorocire pentru statul în care teama de ființa supremă nu există; el trebuie să piară sau să fie susținut de teama de principe, chiar dacă acesta suplinește insuficient religia; și cum principii nu stăpînesc decît atît cît trăiesc, trebuie ca acest stat să moară dacă nu ține decît la virtutea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Pentru a-l combate pe Machiavelli, nu fac decît să mă servesc de propriile sale cuvinte. Ce-ar fi de spus mai atroce despre el decît că el expune aici reguli pentru aceia ale căror crime îi ridică la mărirea supremă? Este chiar titlul acestui capitol. Dacă Machiavelli ar preda lecții despre crimă, dacă ar dogmatiza perfidia într-o universitate de trădători, atunci n-ar fi un lucru de mirare ca el să trateze materii de această natură, dar el vorbește
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a produs mulți oameni mari în lume și a dat naștere guvernărilor republicane, care stabilesc un fel de egalitate între oameni, apropiindu-i de statul natural. Machiavelli dă, în acest capitol, bune precepte de politică celor care ajung la puterea supremă prin consimțămîntul conducătorilor unei republici, iată aproape singurul caz care-ți permite să fii cinstit; din nefericire însă, acest caz nu survine aproape niciodată. Spiritul republican, gelos pînă la exces cu libertatea lui, este bănuitor față de orice ar putea constitui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dacă este mai bine să fii iubit decît temut] Comoara cea mai prețioasă care este încredințată suveranilor este viața supușilor lor. Funcția le dă puterea de a condamna la moarte sau de a-i ierta pe vinovați; ei sînt arbitrii supremi ai justiției. Cei care sînt buni suverani văd în această putere, atît de lăudată, asupra vieții supușilor, greutatea cea mai apăsătoare a coroanei lor. Ei știu că sînt și ei oameni, ca aceia pe care trebuie să-i judece; ei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sînt liberi, atunci înseamnă că Dumnezeu e cel care lucrează prin ei, că Dumnezeu e cel care comite, astfel, omorurile, hoțiile și toate celelalte crime; ceea ce e un lucru vizibil opus sfințeniei sale. În al doilea rînd, că dacă Tatăl Suprem este tatăl viciilor și autorul nelegiuirilor care se comit, nu s-ar mai putea pedepsi vinovații și n-am mai putea spune că există nici crime, nici virtuți în lume. Or, cum n-am putea să ne gîndim la această
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
inofensivă, sau considerată astfel, adică în momentele de administrație obișnuită. Vă imaginați un război proclamat prin referendum? Referendum-ul este perfect, de pildă, în chestiunea alegerii locului cel mai potrivit pentru amplasarea fîntînii satului. Cînd însă în joc sînt interesele supreme ale unui stat, atît guvernările ultrademocrate, cît și celelalte se feresc să le lase la judecata poporului. Chiar în acele regiuni confecționate de Enciclopedie care păcătuiau, prin Rousseau, printr-un exces incomensurabil de optimism conflictul subzistă, deci, imanent, între forța
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
menajuri diferite de a realiza economii de scară care au evident un efect financiar susceptibil de a fi măsurat). Dacă o persoană îi duce la școală pe copiii alteia, se poate desigur cifra avantajul corespunzător, dar nu acesta este scopul suprem. Într-o altă zi din săptămână, de exemplu, cealaltă persoană îi va duce la școală pe copiii celei dintâi. Un "echilibru" informal face ca serviciile să fie reciproc echitabile. Uneori, întrajutorarea filtrează cu independența economică, în special în zonele rurale
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Lumina abia-mi mai pîlpîia la doi centimetri În preajma nasului, dar senzația de cub atotstăpînitor n-am s-o uit niciodată: o fanfară se Împingea peste noi, cu muchiile ei cu tot, afară din acel televizor. Murise... Da, murise un suprem și-l Îngropau, iar acel martie cînd mama m-a dus cu sine Într-o sală imensă, plină de batiste și unde m-am Întîlnit cu televizorul, a fost, ca pentru colonelul Aureliano Buendía copil, după-amiaza În care tatăl său
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să se numere un asemenea individ precum cel descris de Ioan și care nu prea concordă cu Iuda din Sinoptice? Dar să mergem mai departe, fiindcă povestea nu s-a încheiat. Aș spune că Ioan face din ultima Cină momentul supremei răfuieli (13,1-30). Dacă, în Evanghelia după Luca, lui Iuda nu i se acordă nici o atenție și dacă Marcu, deși sugerează ceva, nu dă absolut nici un nume, încercând parcă să pună în umbră lucrurile dezagreabile în această „seară de adio
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Lyonului (secolul al II-lea) și Epifanie al Salaminei (secolul al IV-lea), doi dintre cei mai importanți ereziologi creștini din primele veacuri. Primul notează, în Adversus haereses I,31,1: Unii afirmă că șșiț Cain a ieșit din Puterea supremă, și că Esau, Core și Sodomiții și toți cei de felul lor erau de aceeași rasă: din motivul acesta, deși sufereau de atacurile demiurgului șcel răuț, nu li s-a întâmplat nimic, întrucât Înțelepciunea veghea peste cele ce erau ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acum? Sub privirile lor pământești, transfigurate însă, se perindă tot felul de peisaje stranii: locurile de beatitudine fără sfârșit, precum și sălașuri de pedeapsă neîntreruptă, mări de întuneric traversate ici-colo de câteva fâșii de lumină, palate concentrice având în mijloc Palatul suprem, Cetatea Sfântă, Ierusalimul ceresc. Toate aceste splendori - refulate într-un dincolo inaccesibil deocamdată, dar tot atât de real pe cât de reală este urâciunea istoriei prezente - au menirea de a echilibra viziunea pesimistă despre care vorbeam adineaori și de a conferi literaturii apocaliptice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Garrigou-Lagrange, de pildă, reproșează acestei „noi teologii” că încearcă să „relativizeze” și să „subiectivizeze” noțiunea de adevăr (care nu mai este adequatio rei et intellectus, ci conformitas mentis et vitae) și că substituie filozofiei ființei, proprie catolicismului și a cărei supremă expresie rămâne ontologia tomistă, o filozofie a acțiunii, inspirată din lucrările lui Blondel 247. Scandalul declanșat și întreținut de acești tomiști vexați, pe de o parte, de articolul lui Daniélou, iar pe de altă parte, de cărțile despre Sfântul Toma
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
leninist-stalinist pus în operă în Uniunea Sovietică. De altminteri, dându-și pesemne seama că sărise destul peste cal și că dispariția "Genialului" de la Kremlin îl punea într-o postură nu tocmai favorabilă, Gheorghiu-Dej făcuse precaut un pas înapoi, cedând funcția supremă în partid lui Gheorghe Apostol. Chiar dacă tot el rămânea de facto conducătorul, mișcarea sa politică putea fi înțeleasă drept un semn că vremurile se mai îmblânziseră. Ca și cum tăișul ferocei lupte de clasă se mai tocise întrucâtva și de acum înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
până la rezolvarea tuturor problemelor legate de alimentație în tot Saiuzul. Apoi a repetat pentru toți cu aceeași vădită tristețe în glas: No, nicevo!... Nicevo, rebiata!... Iar adjunctului ei, un învățător de la Herța, pe numele său Viorel Purice, i-a împărtășit suprema ei nedumerire, surprindere și dezamăgire: Boje moi! Boje moi! Și în final, vî svabodnî! Suntem liberi! Suntem liberi! au exclamat câțiva copii vorbitori de limbă română din detașament. Să vizităm tabăra... Să ne facem prieteni printre frații noștri români! * * * Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se recunoască identitatea huțulească, apartenența la străvechiul spațiu al dacilor liberi și asemănarea cu neamul valahilor. Caiete fără de număr s-au umplut atunci cu semnături... peste opt mii, vere... Și au fost înmânate de către delegația noastră specială celor de la Rada Supremă!.. Și?? Și au venit haidamacii! Cu nagăicile, vere! Și ne-au învățat cine sîntem! Și la cursuri academice pe câte doi-trei ani ne-au trimis! Să iei aminte, vere Trifane!! Și, și?? Și haide să jucăm în draci Huțulca! Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]