2,825 matches
-
mai bine pentru el. Cu toate acestea, bagaudul, care sângera pe nas și avea o buză crăpată, continuă să strige, cu suflul ce-i mai rămăsese: — Nu știu, vă spun! Jur că nu știu! Sebastianus îl fixă o vreme, apoi, suspinând, se trase îndărăt și, cu inima îndoită, Metronius făcu la fel. — Ce facem cu el? întrebă. — Cred că nu mai are altceva să ne spună și nu putem să-l cărăm după noi. Ar fi povară inutilă. Ucideți-l și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
grupuri, ca să nu bată la ochi. Divicone, pe care Vitalius îl lăsase iarăși să se apropie, confirmă: Nu mă surprinde, ba chiar mi-era teamă de asta. Am... Se întrerupse ridicând ochii spre cer, cerând parcă iertarea din cer, și suspină. Am mai făcut asta în alte cetăți. Un grup intră din timp, se amestecă printre voluntari, i se încredințează controlul unei porți și... Jocurile sunt făcute. Dacă nu poate să procedeze astfel, încearcă să demoralizeze populația, fac în așa fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
astea să fugi de un pericol ce te copleșește! Hippolita scutură energic din cap: Nu! Cu goții, tatăl meu a putut să ajungă la o înțelegere. Cu acești noi barbari, dacă va fi nevoie, se va întâmpla la fel. Bătrânul suspină: — Eu te înțeleg, domina. Fidelitatea ta față de Penați îți face cinste. După câte am auzit, însă, se pare că acești barbari sunt cei mai feroce din câți s-au perindat prin aceste regiuni și, dacă te gândești și că soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vitejește, o să prefere să ajungă la o înțelegere cu Atila și să-i dea pe mână cetatea, mai degrabă decât să rabde de foame. în sfârșit, am ajuns la capătul puterilor. Se întrerupse un moment, apoi, închizând pe jumătate canatul, suspină și reluă pe un ton grav: — Ce aș vrea să înțelegi tu, Prefectule, e că două zile ar putea fi mai mult decât ne-a rămas până ce turma mea o să fie sfâșiată de lupii aceia păgâni. Prin canatul întredeschis veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Eudoxiu, căpetenia bagaudă, care - probabil știi - a trecut de partea lui Atila, a pătruns în cetate cu câțiva acoliți de-ai lui. Are de gând să te asasineze sau, oricum, să-i ajute pe huni dinăuntru. încă o dată, bătrânul prelat suspină, iar mâna sa căută crucea de pe piept. Lăsând privirea în jos și scuturând cu amărăciune din cap, puse jos clopoțelul și murmură: — Până aici am ajuns! Tăcu pentru un moment, dar își reveni imediat și, aprinzându-se într-un acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bine, Aș zbura oriunde dac-aș fi cu tine, Spre locurile care durerea pot s-aline! Nu putem zbura și n - am nici o vină Însă avionul, răul ce se-nclină, Tainic îmi alungă secunda divină, Pe când două fete de frică suspină Și mă-ntreabă dacă ele prima oară Merg cu avionul ar putea să moară! Un vecin sfios nu știu ce-ndruga Poate înjura sau poate se ruga, Iar pe fața trasă ce paloare-avea Ținea capu-n mâini, cum de-l
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
M-am îndulcit cu patimă nebună, nebună, Mereu am sorbit-o din ochi cu plăcere, M-am aplecat spre pământ, cu durere Am privit cerul rugându- i pe zei Să-i scuture în cale flori de camei. Trist - o surprind suspinând câte-odată, O privesc, nu-înțeleg, și-s mirată Nu-i vorbesc și nici ea nu-mi vorbește Nici unul din noi nu vrea, nu-îndrăznește. Poate e - un vis, sau poate o nălucire, Poate că tristul liman vrea să respire, False zâmbiri și
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
înfricoșată ... De zborul către sfinți! SRIGĂT DE IUBIRE Aud glasul tău duios cum vine, Ca fulgerul, ca visul către mine Și întreaga noapte mă desfată Cu iubire mă alintă și mă-mbată. Așteptându-te cu tresăriri feline, Aud patul cum suspină fără tine, Fiori se furișează, nu- mi dau pace, Glasul inimii vorbește și când tace. Luna plină sus pe cer tresare, Soarele tresare când abia apare, La fel de luminoasă ești iubire, Aceiași minunată strălucire. Și-n orice dimineață ce răsare Te
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
or zice unii! VRAJA CODRULUI Vântul prin codru mă poartă, Urc poteci și serpentine, Vraja codrului mă-mbată, Clocotesc, mi- e cald, mi-e bine! Când spre codru mă îndrept Mă simt ca un prunc la piept, Codrul râde și suspină Pentru că nu-i sunt străină. Și când merg în țări străine Îi port freamătul cu mine, Seara, ziua, dimineața Mă mângâie cu verdeața. Trăiește codrul în mine, Lumea sa îmi aparține, Nicicând n-am să-l părăsesc, Mă iubește și
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Eram aproape sincer când vorbeam, poate cu totul sincer. Dar sunt sigur acum că am sfătuit-o să se mărite ca s-o derutez, căci mă simțeam ridicol la gândul că fata asta mă privește ca pe un bărbat care suspină după ea și poate gata să-i facă declarații, acum când, prin accentuarea contrastului cu dânsa, simțeam și mai mult nepotrivirea anilor. Dacă pelerina n-ar fi schimbat-o în fata de altădată și dacă nu era în cerdacul casei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
goale în papuci, silabisind Universul cu o voce mai tare decât era nevoie ca să-și ajute înțelegerea prin auz. Din casă veneau valuri de melodie. Cineva, probabil crâșmărița, cînta: "Suspine crude pieptu-mi zdrobește". Desigur că acela care o făcea să suspine atât de crud nu era crâșmarul, impropriu pentru rol chiar și prin natura lui de intelectual, probată (și fortificată) de citirea ziarului enciclopedic. Când apăru și ea, monumentală, brună și albă, grasă și răscoaptă, cu cârlionți pe frunte, cu nasul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Mi-a spus că a știut încă de la început că are să se despartă"), prepuielnicul bărbat o sfătuiește să se mărite "ca s-o derutez, căci mă simțeam ridicol la gândul că fata asta mă privește ca pe un bărbat care suspină după ea și poate gata să-i facă declarații, acum când, prin accentuarea contrastului cu dânsa, simțeam și mai mult nepotrivirea anilor". Un sentiment aparte îl încearcă și când află vestea căsătoriei Adelei: "am avut un sentiment de chinuitoare durere
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
afirm că adevăratul artist-vizionar, nebunul celest care poate să producă și produce frumosul, e orbit și împins la moarte de propriile sale scrupule, de formele și culorile orbitoare ale propriei sale sacre conștiințe umane. Mi-am declarat crezul. Mă reașez. Suspin - mi-e teamă că de fericire. Aprind un trabuc Murad și trec mai departe, sper, la alte lucruri. Acum un comentariu scurt - dacă o să pot - despre subtitlul O prezentare, cocoțat sus, lângă frontispiciu. Personajul central al acestor pagini, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fript...” Ajutat de nevastă-sa, fermierul lucra rapid. Mai avea de servit doi clienți după care curtea urma să intre În repaus. Așa dar, fermierul Îi lăsă În grija tovarășei lui de viață iar el se apropie de masa lor suspinând. „Viața trăită la țară e frumoasă Însă presupune unele sacrificii...” - Umplu din nou păhărelele, ciocni urându-le un an cât mai Îmbelșugat, după care Încercă o confidență: „Domnilor, poate o să vă mire, eu sunt născut, crescut la oraș...! Am Îndrăgit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
piață, dând adresa hotelului socotind necesar să se relaxeze, mai ales să centralizeze toate fazele Înbolnăvirii sale,În cea mai deplină singurătate...! A doua zi la birou, Atena Îi sări de gât cu lacrimi curgând șiroaie. „Nando m-a informat...” - suspină ea copleșindu-l cu Îmbrățișările. „Am fost atât de speriată....! Dece n-ai dat un telefon?” Tony Pavone strânse mâna lui Nando care-l privea duios, apoi trecu În revistă persoanele care-l așteptau. Șefi de echipă, muncitori cu mărunte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Eventual v-ași putea recomanda una...!” Tony Pavone privea la maior prostit!! Efectiv, rămase fără grai, mut de uimire. În mod sigur, maiorul Își bătea joc de el ascunzându-i adevărul. Cum nu descoperi nimic suspicios pe fața lui impenetrabilă, suspină. „Am Înțeles...Totuși, când pot intra În posesia analizei care mi se cuvine...?” „Păi, după părerea mea, În două-trei luni s’ar putea să terminăm cu clasificarea hârțoagelor...!” Văzându-l Încruntat, Atena nu Îndrăzni să-i mai pună vreo Întrebare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din ceaiul preparat, mai Înghiți câteva pilule, fapt ce-l Încurajă pe Tony Pavone să presupună pericolul departe, de data aceasta. „Of Doamne! Am atâtea probleme de rezolvat pe ziua de azi Încât nu știu dacă-mi va ajunge vremea...!” - suspină Șeful Șantierului Închizând ușa biroului. Coborând la parterul clădirii, Șeful Șantierului dădu unele indicații de complezență celor cu munca la hârțoage, mai atrăgând atenția celor doi tehnicieni ce Încă nu plecaseră pe teren să aducă producție mare cât se poate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
după care plăti ospătarului, oferind un surplus În raport cu consumația, oftând ușor perceptibil. Făcură cale Întoarsă către șantier, după o mică escală de câteva ore timp În care Tony Pavone cheltuise salariul său pe o lună de zile, iar În dreptul șantierului suspină. „Dacă n’am reușit să mă Încadrez În programul de lucru propus, mă voi ocupa de scriptologie așa dar, dute singur Șefule...” „Ascultă la mine, inginerule, tu nu mă cunoști prea bine.Eu am puterea, forța de-a aprecia la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ori incomodând procesul producției. Gică Popescu aprecie. „Te rog să crezi, pentru mine constitue o adevărată enigmă. Cum e posibil ca acest om să nu doarmă nopțile, turnând În stomacul lui cisterne Întregi cu băuturi alcolice??” „Până Într’o zi...!”suspină Tony Pavone cu gândul la banii cheltuiți cu Șeful Șantierului iar uneori la aventurile amoroase la care era obligat să participe irosind timpul și suportând prezența prostituatelor! Soarele dimineții Își făcu apariția În timp ce Gică Popescu Îl Întrebă suspinând. „E ora
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o zi...!”suspină Tony Pavone cu gândul la banii cheltuiți cu Șeful Șantierului iar uneori la aventurile amoroase la care era obligat să participe irosind timpul și suportând prezența prostituatelor! Soarele dimineții Își făcu apariția În timp ce Gică Popescu Îl Întrebă suspinând. „E ora de Începere a programului de lucru. Ce hotărâre iei? Vii cu mine la birou, ori te duci acasă...?” „Să mă duc acasă? Nici vorbă. Sunt hotărât ca astăzi să rămân toată ziua la birou pentru a rezolva unele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pot căpăta o notă bună...?” Evident pesimist În ce privește compoziția din paharul oferit, Gică Popescu gustă o picătură, apoi alta. Alchimia se dovedi a fi la Înălțime iar el contrariat, ar fi băut tot paharul dacă nu-i cunoștea compoziția...!! „Incredibil, suspină el - adresându-se celorlalți. Nici o deosebire Între vinul din struguri și acest produs. Mai mult: pot afirma cu toată convingerea, acesta e mai gustos...!!” Tony Pavone căruia Îi mai trecuse amețeala din cauza nopții pierdute, a excesului de băutură, socoti necesar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de dumneata a salvat viața mea și-a prietenei mele! Nu am suficiente cuvinte pentru a-mi exprima recunoștința.Mulțumesc...!” Auzind vaietele mai bine zis, urletele ucigătoare a muribunzilor, Tony Pavone reveni la normal, o luă de mână pe Atena, suspinând. „Vino cu mine...! Trebue să dăm o mână de ajutor...! Sărmanii oameni...!” Atena se opuse. „Nu te necăji...! Are cine să-i salveze...! - preciză fata arătând cu mâna unele echipe de intervenție ce alergau la locul dezastrului. „Oare locuința noastră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
comite o faptă care va provoca mânia Cerului...!” „Va trebui să ne ascuțim vigilența...!” - fu de părere Șeful Șantierului. „Acest imbecil ocupă o Înaltă poziție În erarhia caraliilor iar gradul pe care-l posedă Îi generează puteri nelimitate...!! Ehe-i domnilor...!” - suspină el cu amărăciune. „Generația mea, adică noi care am adus comuniștii la putere, nu așa am conceput Societatea noastră. Toate promisiunile anterioare, au alunecat pe „Topoganul” intrigelor, minciunilor, suprimarea adevărului, desființarea cu brutalitate a personalității celor cu vederi diferite, burdușind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Dacă accepta suma, cum va putea recupera banii...? Medită câteva secunde, silabisind. „Imposibil domnule...! Șpaga e astronomică...! Dacă l’ași fura vânzându-l particularilor cu condiția să nu descopere nimic miliția, tot nu a’și putea recupera banii investiți...!” Afaceristul suspină. „Îmi pare rău... Mărturisesc sincer, mie nu-mi rămân toți banii...! Nicidecum domnule...! Presupun, mata cunoști filiera de aceea fii sigur, eu personal dacă voi reuși În final să colectez câțiva bănuți...!” Timpul Îl presa. Totuși, În afara acoperișului propiu zis
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să te pot ajuta, ce să zic...Pe a mea răspundere, Îți ofer două mii de metri pătrați. Ești mulțumit...?” Tony Pavone cumpăni fulgerător situația. Hotărât, cu Îndrăzneală Îmbulzi restul cartușelor În sertarul Întredeschis oferindu-i drept suvenire și bricheta japoneză, suspinând. „Vă rog din suflet, tovarășe Ministru, dați-mi aprobare pentru toată cantitatea. În caz contrar, nu mai garantez de libertatea mea...! Generalul Balaur, Comandantul aviației militare mă poate trimete În fața tribunalului militar Întrucât am făcut o imprudență: am dezvelit două
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]