5,786 matches
-
de zi, pe sub genunchi de iarbă te strecori altar îți faci din umbre și din flori. Te poartă-n gând amurgul unui vânt rupând din colbul zilelor de plumb, pădurea-ți va fi veșnic căpătâi cu colți de șarpe te târai, s-o sui. Spinare dezbrăcată de-nfrunziri te stingi a rouă moartă în priviri, doar glasul tău mai zbate-n piept, pribeag iubiri de frunză și apus de drag. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: IUBIRI DE FRUNZĂ / Doina Bezea : Confluențe Literare
IUBIRI DE FRUNZĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370057_a_371386]
-
la "Nunta de argint", " Ochii tăi", cu "Măiestrie", " În amintirea nunții dragi", a scris mereu cu nostalgie ! " Lacrimi de iarnă" și "Ghețarii", despre " Durere", "Alungare" În "Destine" și "Coșmarul", se regăsește fiecare... În fabula " Papagalul", găsești mulți contemporani Care se târăsc reptilic pentru averi, funcții și bani... N-a uitat Coca să-l evoce pe Păunescu Adrian Pe care (nu metaforic !), îl vede drept un Titan ! Tenorul nostru slătinean, din "Rigoletto", "Traviata" Antonius, pe multe "arii", îl cântă Coca -"Cleopatra !" Peste
SĂ TRĂIM SPIRITUAL TRĂIRI , PRIN PANA ECATERINEI-COCA SOARE ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370521_a_371850]
-
Vară, cald, prea cald, îmi târăsc picioarele până la umbra unor stejari stufoși, mă așez pe iarba înaltă, răcoarea și moliciunea ei îmi fac bine. Mă las pe spate, privesc printre frunzele copacului cerul senin, fără strop de nor, o pasăre cântă pre limba ei, ceva duios
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
mă grăbesc, cum glasurile veneau de undeva din dreapta mea, era sigur că ne vom întâlni. Într-adevăr, pe potecă venea un bărbat, înalt, cu părul roșu, mare, vâlvoi, cu ochii tulburi, cu mâna înfiptă în părul unei tinere femeii, o târa după el, bărbatul o amenința, că odată ajunși la cabană, o va lăsa acolo, iar el va pleca, fără să spună vreo destinație. I-am lăsat să meargă înaintea mea, eu încetinind pasul, mă interesa ce făcuse femeia, de ce o
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
pas cu pas în devenirea lor. Dialogul cu alter ego-ul: „depărtarea de unde izvorăște imensa tăcere roșie incendiată a soarelui nu suntem liberi a rostit însoțitorul meu nevăzut nimeni nu este și nici n-a fost liber vreodată acum bătrânul eremit târăște cu sine la lumină cadavrul coșmarului târăște cu sine piatra de moară a tuturor viselor negre prin care-a trecut târăște cu sine coșmarul nocturn coșmarul diurn se târăște pe sine ca pe-o strivitoare povară pe drumul limpede măturat
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
cu alter ego-ul: „depărtarea de unde izvorăște imensa tăcere roșie incendiată a soarelui nu suntem liberi a rostit însoțitorul meu nevăzut nimeni nu este și nici n-a fost liber vreodată acum bătrânul eremit târăște cu sine la lumină cadavrul coșmarului târăște cu sine piatra de moară a tuturor viselor negre prin care-a trecut târăște cu sine coșmarul nocturn coșmarul diurn se târăște pe sine ca pe-o strivitoare povară pe drumul limpede măturat în zori de aceiași îngeri leneși, calmi
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
liberi a rostit însoțitorul meu nevăzut nimeni nu este și nici n-a fost liber vreodată acum bătrânul eremit târăște cu sine la lumină cadavrul coșmarului târăște cu sine piatra de moară a tuturor viselor negre prin care-a trecut târăște cu sine coșmarul nocturn coșmarul diurn se târăște pe sine ca pe-o strivitoare povară pe drumul limpede măturat în zori de aceiași îngeri leneși, calmi și romantici” Un final metafizic al unei parcurgeri depinzând de destin, un crez resemnat
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
este și nici n-a fost liber vreodată acum bătrânul eremit târăște cu sine la lumină cadavrul coșmarului târăște cu sine piatra de moară a tuturor viselor negre prin care-a trecut târăște cu sine coșmarul nocturn coșmarul diurn se târăște pe sine ca pe-o strivitoare povară pe drumul limpede măturat în zori de aceiași îngeri leneși, calmi și romantici” Un final metafizic al unei parcurgeri depinzând de destin, un crez resemnat, asumat sentinței finale, în sens ortodox și moral
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
Poeme > Rasfrangere > LEȘUL ATÂTOR CUVINTE ... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 347 din 13 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Atârnau cuvintele în ștreang undeva la marginea unui câmp părăsit ... ștreang biciuit de vremuri ploioase vântul istoriei și gestul grăbit târât prin noroaie ... și poate întâmplător mi-am amintit de Apostol Bologa eroarea istoriei și pământul presărat cu nevinovate cruci ... - “morții măsii! mi se părea că șopteau printre dinți osândiții ce săpau lăcrimând groapa bietului nefericit Și poate nimic n-ar
LEŞUL ATÂTOR CUVINTE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369433_a_370762]
-
n-ar fi fost de ajuns, totul era învăluit în praf și fum înecăcios. Văzuse cu ochii ei și încă mai simțea pe trup forța loviturilor și îmbrâncelilor... Încă nu se dezmeticise și respira greu, ca atunci când alerga și se târa pe străzi cu groaza întipărită în sufletul ei curat. Mai avea timp să se întrebe și să hotărască ce va povesti și ce va ascunde la școală, în fața profesorilor curioși și a colegilor de clasă. Era elevă în ultimul an
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369442_a_370771]
-
lume exterioară, care, după ce că se degradează într-un ritm aproape de neoprit, mai este și versificată. Iubirea, onoarea, respectul, mântuirea, patriotismul, lirismul, tot, absolut tot, din punctul meu de vedere, au murit în postmodernism. Limba română este ciopârțită, sentimente sublime sunt târâte prin mocirlă și duse la periferia existenței umane, cititorul este lăsat în ambiguitate, pentru că, nu-i așa... este la modă! Deja nu mai vorbim de o estetică a urâtului, ci de urâțenia esteticii. Jean-François Lyotard a descris acest curent drept
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]
-
cele trei partide, ei mai aveau de luptat împotriva unei populații îndârjite și totdeauna gata de a se uni la răscoală și de a se folosi de confuzia și neînțelegerea care rezulta din aceasta. În felul acesta Iisus a fost târât înaintea Arhiereului și condamnat la moarte. Cu această ocazie, Casa Arhiereului, a săvârșit umilul fapt de supunere; el și-a trimis prizonierul la mine ca să pronunț eu osânda definitivă, asupra lui. Eu i-am răspuns că, deoarece Iisus este Galilean
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
celui văzut la moartea lui Iulius Cezar cel Mare, care s-a întâmplat tot așa pe la mijlocul lui Martie. Eu, Guvernatorul provinciei răsculate, stăteam rezemat de o coloană a palatului meu, gândindu-mă la înfricoșătorul fapt al acestor oameni cruzi care târau spre execuție pe nevinovatul Nazarinean. Toți dispăruseră din jurul meu. Ierusalimul, scosese afară pe locuitorii săi, care se înșiraseră pe părțile funebre ce conduc spre Geronica (Golgota). Un aer de jale și întristare mă acoperea. Garda mea însoțise pe cavaleri, iar
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
real și crepuscul, Umbrind urzeau vremelnic un tainic univers, Când, în tăcerea ceții ce-nvăluia abisul, Visam? Era aievea? Nici azi n-am înțeles. Lumina sângerie - târziu apus de soare - Se prelingea pe arbori și picura pe drum. Eu îmi târam cu greu pașii prin satul care Se pregătea s-adoarmă sub vălătuci de fum. Izul de lapte dulce și acela de tămâie, Miros de iarbă crudă, miros de fân uscat, Și-au amintit de mine, cel din copilărie, Și mă
PRIVIGHETOAREA de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370711_a_372040]
-
mai curge nicio picătură de apă. E atât de întuneric. Eu însumi am devenit o stâncă întunecată. Mi-e frică de mine. (Se strânge sub plapumă și plânge iarăși.) Vreau să sorb lumina divină, dar fără voi sunt pierdut! (Se târăște învelit în plapumă spre pat și se sprijină pe scheletul acestuia. Pe urmă privește spre fereastră.) Lumina s-a pierdut în apus într-o baltă de sânge. (Se ridică.) De ce m-ați părăsit? (Aruncă plapuma de pe el și se apropie
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
ai vândut? Vicu (sobru): L-am dat unui prieten pentru o noapte. Mama: Ieri ai dat televizorul și astăzi laptopul. Ce se întâmplă cu tine? Vicu: (absent) Mâine o să vând un dulap. Mama: Acum mergem la medic împreună. Vicu: (Se târăște prin cameră, pe urmă se ridică, face câțiva pași în toate direcțiile.) Plec. Mă duc să caut stelele. (Mama se apropie de el și vrea să-l atingă.) Vicu: Nu mă atinge! (Face un pas în spate și cade.) Nu
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
suficient. Alt om din grup: Nu e suficient. Ăștia au șapte vieți. Mâine tot în drumul nostru o să-l aflăm. Alt om din grup: Eu plec. (Se depărtează. Ceilalți mai lovesc de câteva ori și se depărtează și ei.) Vicu (târându-se spre bancă) E atâta umezeală. Nu mai deosebesc mocirala de sânge. (Plânge. Ajunge lângă picioarele băncii.) Și nu am văzut stelele. Prafurile din noaptea asta au fost o înșelăciune. Și laptopul meu? Și soarele meu cu ochii verzi? (Privește
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
venin și de amar, / Că n-am găsit un antidot, / Dar nici să mai suport nu pot. // Singurătatea-mi e vecină. / Accept să sufăr în lumină, / Neliniștit să fiu mereu, / Dacă acesta-i datul meu. Dar nu accept să mă târăști, / Să mă jignești și umilești, / Tu, care ești doar un păcat, / Lipsit de suflet, aruncat // Doar ca o pată, în neant! / E între noi un gol gigant, / Ce îmi sugrumă-ncet ființa. / Tu-Necuratul, eu-Căință!” Anaforă susținută cu virtuozitate (din păcate
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
n-am încetat să mângâi, amprentele durerii. Necrezând că totuși, odată o să doară, nu te-am oprit, sperând că soarta te va întoarce, la sărutul din toamnă de întâia oară, și la mângâierile ce-n suflet nu au moarte. Suspin, târându-mă prin ceața amintirii, mai cerșesc trecutului din zilele senine, blestem putreziciunea clipei despărțirii, râzând și eu de moarte, cum râde ea de mine. De-ți vor trece peste buze cuvinte de jale, să-mi mai șoptești odată, la locul
SĂ-MI MAI ŞOPTEŞTI ODATĂ … de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369575_a_370904]
-
să-l controleze. Ochii angarului clipiră privind nedumeriți zbuciumul care îi contorsiona membrele. -- Ce să fac pentru tine? -- Scoate-l din mine dacă poți! Angarul zâmbi trist. Altruismul speciei sale avea totuși limite. Cercetașul putea înțelege acest lucru. Părăsi creatură, târându-se afară din grota. Înainta cât putu de repede de-a lungul coastei, oprindu-se doar în momentele în care A-Ma îi asalta sinapsele rănite. O simțea, o auzea, dar găsise modalitatea prin care să o convingă că acționa
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
să realizezi că la un moment dat în viață vei depinde de un medicament, de o intervenție... că ultima soluție a a existenței tale. O supără șoldul drept, cartilajul se tot macină, noaptea avea dureri mari, ziua mergea mai mult târându - se....riscă în orice clipă să paralizeze... Pe atunci lucrăm la un cotidian local din Pitești. Există o rubrică în acel ziar care acordă sprijin oamenilor .Am prezentat cazul mamei colegei care se ocupă intens de problemele oamenilor, m- a
DR. FLORIN CATALIN CARSTOIU de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362553_a_363882]
-
îmi sângerează iluziile alergând după o Fata Morgana, mereu prea departe ca să o ating, dar atât de aproape ca să o aud cum mă cheamă, am devenit sclavul șoaptelor ei, mi-am transformat sufletul în deșert, doar ca să pot să mă târăsc pe umbrele ei, rațiunea m-a declarat indezirabil, am ajuns să trăiesc ilegal în propria mea viață, să mă furișez în propria mea inimă, ca un traficant de cuvinte. îmi sângerează iluziile alergând după o Fata Morgana, dar ce pot
FATA MORGANA de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362613_a_363942]
-
îi dedică un desen, semnat nu mult înainte de decesul său. ** Copilul Copilul nostru nu va merge la grădiniță sau la școală nu se va juca va-ți ascunselea nu va cânta la flaut nu va făcea armata nu se va târa sub canopia nunții sale nu va aștepta un fiu al său nu va ajunge bătrân, sau să regrete, nu va muri. Pe acest copil eu l-am oferit de sacrificiu ca pe dragostea noastră acolo, în clinica doctorilor (nu pe
POET STRADAL de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362690_a_364019]
-
valoare unul câte unul! Este tot mai singur. Este tot mai avid de bani. Spumegă, latră, mușcă și infestează cu invective pe oricine ar îndrăzni să-i spună că este o lichea. Abia așteaptă să-i pronunți numele ca să te târască prin tribunale. Săracul! Habar n-are că elevii dijmuiți de el au ajuns judecători. Abia așteaptă să-i scoată pe ochi favorurile pe care le-au făcut în silă și pe nedrept. Profită de bunul simț al celor insultați, crede
LICHEAUA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362729_a_364058]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ALPINISM Autor: Ion Pena Publicat în: Ediția nr. 1693 din 20 august 2015 Toate Articolele Autorului Pe piscuri goale, fără viață, Unde nici vulturi nu s’avîntă Eu mi-am tîrît povara sfîntă A trupului flămînd de viață. Cu patimă m-am strîns pe stîncă Strîngînd spasmodic piatra tare ... Și-i drept că gura-mi, nu arare Cerșea un sprijin de la stîncă. Prăpăstii mi-au surîs sarcastic, Guri de-abia înfiorătoare
ALPINISM de ION PENA în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/370162_a_371491]