1,757 matches
-
în sec. VIII Proscomidia consta din următoarele acte: preotul sau diaconul tăia cu copia Agnețul (nimic zicând), îl punea pe disc, turna vin și apă în potir, iar preotul rostea rugăciunea punerii înainte: "Dumnezeule, Dumnezeul nostru..." peste ele, învelea și tămâia . Vezi articolele principale:
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]
-
cu apă sfințită și se împart credincioșilor după terminarea liturghiei. A doua metodă e următoarea. La vecernia din ziua întâmpinării, la stihoavnă, preotul merge la masa lăturalnică unde sunt gătite lumânările stinse. Îi urmează doi acoliți, cu apă sfințită și tămâie. Preotul rostește rugăciunea de binecuvântare a luminilor, cu voce medie, în timp ce strana continuă stihirile stihoavnei. După ce preotul stopește lumânările cu apă sfințită și le tămâiază, ia însuși o lumânare, o aprinde de la o candelă, apoi acoliții împart credincioșilor celelalte lumânări
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
a fost în satul Colți, Buzău. În România există un tip de chihlimbar specific munților Carpați, numit „rumanit”, de culoare galben-verzuie, despre care savantul Gheorghe Munteanu Murgoci a demonstrat în 1902, prin lucrarea sa de doctorat, că este chihlimbar, nu tămâie. Chihlimbarul este o substanță organică amorfă cu formula chimică CHO. Este o piatră cu duritate mică (1 - 2,5 din 10), solubilă în alcool, eter și benzină. Chihlimbarul este socotit piatră prețioasă încă din timpurile preistorice, fiind folosit ca bijuterie
Chihlimbar () [Corola-website/Science/308453_a_309782]
-
Decorațiile originale de chihlimbar nu au fost încă regăsite (2011). Chihlimbarul specific munților Carpați este numit „rumanit”, este de culoare galben-verzuie, iar savantul Gheorghe Munteanu Murgoci a demonstrat în 1902, prin lucrarea sa de doctorat, că acesta este chihlimbar, nu tămâie. La Colți, Buzău se află un muzeu al chihlimbarului. Înființat în anul 1979, muzeul a fost refăcut între 1980 și 1983. Acesta ființează într-o casă cu etaj, cu o arhitectură rurală specifică locului, construită între 1973-1974. Muzeul adăpostește o
Chihlimbar () [Corola-website/Science/308453_a_309782]
-
în Wadi el - Hudi. Vechii egipteni se angajau în comerțul cu vecinii lor străini pentru a obține bunuri rare,exotice ce nu se găseau în Egipt. În perioada predinastică, ei au stabilit comerțul cu Nubia pentru a obține aur și tămâie. Au stabilit comerțul cu Palestina, după cum reiese din ulcioarele de stil palestinian găsite în mormintele faraonilor din prima dinastie. O colonie egipteană staționată în sudul Canaanului datează cu puțin timp înainte de prima dinastie. Narmer avea vase egiptene de ceramică produsă
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
că pasărea Phoenix ar trăi cel puțin 1400 de ani. Este singura din specia ei, deși nu se poate reproduce. Atunci când lunga sa viață este pe terminate ea își simte sfârșitul, aceasta își face un cuib din plante aromatice și tămâie; dă foc apoi cuibului, se întinde, arzând odată cu cuibul, iar din cenușa sa se formează o altă pasăre. Noua pasăre o îngroapă pe cea precedentă, punându-i rămășițele într-un înveliș de smirnă și tămâie in formă de ou și
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
cuib din plante aromatice și tămâie; dă foc apoi cuibului, se întinde, arzând odată cu cuibul, iar din cenușa sa se formează o altă pasăre. Noua pasăre o îngroapă pe cea precedentă, punându-i rămășițele într-un înveliș de smirnă și tămâie in formă de ou și ducându-le la sanctuarul din Heliopolis. Herodot, Lucan, Pliniu cel Bătrân, Papa Clement I, Lactantiu, Ovidiu și Isidor din Sevilia au contribuit la răspândirea motivului păsării Phoenix. Acesta a fost adoptat ca și simbol al
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
ar fi prezis molimă. Monede găsite pe insulă datând din secolul al III-lea î. Hr. reprezentau câini sau stele emanând raze, subliniind importanța lui Sirius. Romanii sărbătoreau instalarea heliacală a lui Sirius în jurul a 25 aprilie, sacrficând un câine împreună cu tămâie, vin și o oaie pentru zeița Robigo astfel ca emanațiile stelei să nu cauzeze rugină grâului în culturile din anul respectiv. Ptolemeu din Alexandria a cartografiat steaua în Cărțile VII VIII din lucrarea sa "Almagest", în care el a folosit
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
care sunt legați printr-un liant de ulei care tinde să se usuce - de regulă ulei de in. De obicei uleiul, cum ar fi uleiul de in, este fiert într-o rășină, cum ar fi rășina de pin, sau chiar tămâie. Alte uleiuri utilizate ocazional includ uleiul de nucă, mac sau șofrănel. Aceste uleiuri conferă diferite proprietăți picturii, cum ar fi diminuarea tendinței de îngălbenire sau reducerea timpului de uscare. Câteva diferențe sunt vizibile în luciul picturii în funcție de uleiul utilizat. Pictorii
Pictură în ulei () [Corola-website/Science/302899_a_304228]
-
indiscutabil" , cum îl numea Rafael Alberti într-o frumoasă carte de amintiri. Într-o schiță auto biografică publicată în revista "Renacimiento", Juan Ramón Jiménez trece în revistă principalele evenimente și stări sufletești care stau la originea operelor sale: " Miros de tămâie și de flori, o fereastră deschisă spre grădină, o terasă cu trandafiri pentru nopțile cu lună se transformă în "Arii triste""; o lungă ședere în munții Guadarrama se reflectă în volumul "Pastorale"; apoi vine o "toamnă galantă - cu azur de
Juan Ramón Jiménez () [Corola-website/Science/302955_a_304284]
-
creștinism. În februarie 364, un militar de profesie, Valentinian I , a fost proclamat împărat. La cererea armatei sale, l-a numit că împărat al estului pe Valens, ce locuia la Constantinopol și interzice sacrificiul precum și intrarea în temple și răspândirea tămâii. Și-a îndreptat atenția asupra consolidării urgențe a granițelor imperiului. I-a împins pe alemani din Galia dincolo de Rin și a construit forturi de-a lungul graniței, de la Marea Neagră până în Raetia. A demarat politici financiare, ce presupunea austeritate extremă, reforme
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
1700 î.Hr. încoace arăta un grad ridicat de organizare. Obiectele de fabricație minoică sugerează că au înființat o rețea comercială cu Grecia continentală (în special Micene), Cipru, Siria, Anatolia, Egipt, Mesopotamia și până în vest spre coasta Spaniei. Comercializau ceramică, șofran, tămâie și piper, staniu și cupru din Cipru, folosite pentru a produce bronz, dar și produse de lux confecționate din aur și argint. Declinul civilizației minoice și declinul în utilizarea de instrumente din bronz în favoarea uneltelor din fier par să fie
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
de stejar și de castan. Un copăcel necunoscut, care înflorea pretutindeni, spânzura pe toate coastele roiuri de fluturi galbeni. Mireasma atâtor mărăcini balsamici făcea din poteca noastră drum ca în inimă de catedrală, după ce cădelnițele au revărsat largi nouri de tămâie. De la apus, în apoteoza de heliante a soarelui pogorâtor, marea din golful Athonului năvălește, cu strălucirea ei de argint, prin miile de ferestre verzi ale pădurii... [...] Sântem în regiunea cea mai păduroasă și cea mai mănoasă. Devale, la Zografu, ne
Mănăstirea Zografu () [Corola-website/Science/303571_a_304900]
-
potrivit decretului, trebuiau să părăsească mănăstirea. Acest atelier funcționează și în prezent, transformat într-unul de tâmplărie, astfel că mănăstirea Samurcășești este singura din țară în care măicuțele fac mobilă. Între timp, s-au mai înființat alte trei ateliere: de tămâie, de pictură și de tricotaje. Biserica cea mare a mănăstirii adăpostește multe valori spirituale ale ortodoxiei românești, dintre care cea mai importantă este racla din argint în care se păstrează părticele din sfintele moaște ale mai multor sfinți: Sf. Apostol
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
poate fi lustruit, dar prelucrarea lui durează foarte mult. De culoare roșcată, lemnul acestui arbust este foarte prețios pentru confecționarea unor piese artistice, sculpturi în lemn, garnituri de birou sau chiar obiecte uzuale. De asemenea, acesta poate fi ars ca tămâie. Cu excepția arilului roșu, toate organele plantei sunt toxice, în popor, spunându-se că până și umbra tisei este otrăvitoare. Toxicitatea arborelui este determinată de un alcaloid numit "taxină" și de un glicozid - taxacatina și este dovedit că gradul de toxicitate
Taxus baccata () [Corola-website/Science/311958_a_313287]
-
schitul de plata dărilor cuvenite pentru 200 oi, 100 stupi, și 200 vedre vin (3000 l). În 1818, același domnitor, hărăzește schitului cîte o mie oca de sare (1250 kg) pe an, o ocă de untdelemn și jumătate ocă de tămâie în fiecare lună, precum și dreptul de a aduce doisprezece „"liudi"”(oameni din afara țării) pentru a lucra pe moșia sa. În 1827 domnitorul Ioniță Sandu Sturdza, miluiește schitul cu încă o mie oca de sare. Reparații s-au făcut în anii
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
Alexi în anulu 1858, s[fanta] evanghelie tipărită în Blasiu în anulu 1765, legată bine, lyturgiconu tipărit în Bucuresci în anulu de la facerea lumei 7225, tri [s]festnice de lemnu, și unu tabernaculu de lemnu, unu blidutiu de lemnu pentru tămâie, duo renduri de vestminte preotiesci, unulu bunu și unulu reu, ambele constase din: 2 felóne, duo petrafire, 4 mânecări, unu brâu de pansa, duo aerióne, duo cămăși de giolgiu comunu, duo cadelnitie de arema și unu clopotielu. Pentru masa punerei
Biserica de lemn din Cizer () [Corola-website/Science/308792_a_310121]
-
altariului/tabernacului de argint de Chină cu chipul email, deasupra madona de sixtina, de masă proscomidiei servește o scândură acoperită cu 2 învălitori, potirul de metal aurit cu apartamentele necesari, 2 cădelnițe una alpacca altă de arama veche, navicula pentru tămâie, un clopoțel, un luminar mic sub sicriul odăjdiilor, 5 rânduri de vesminte preoțești, 3 stichare, 6 purificatoare, 1 ștergar, Euchologiu din 1868 de Blaj, vas pentru giăratic. Biserică bărbaților: iconostasul de lemn cu 3 uși, pe el atârnate icoanele Iisus
Biserica de lemn din Tusa () [Corola-website/Science/309823_a_311152]
-
de catifé. Se mai află în altariu 2 scaune, unul de spetéză și unul de lemn, dóue cădelnițe de aramă, un clopoțel, un mucariu de fier, un vas de fier de adus foc și o lăcruță de aramă pentru ținerea tămâiei. În altariu este mésa punerii inainte (a proscomediei) învelită cu o învelitóre de pânză pre care stă: un potir de aramă aurit cu auritura în mică parte stersă de pre fund precum și un discos asemenea cu auritura stérsă de pre
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
încă un sfecinic de plev, 2 purificatóre cu geolgiu, o copie de fer, și două lingurițe. Mai departe în altariu se află un stergariu de mână, 2 tăiere pentru anaforă de plev, una ladă pentru ținerea luminelor și eventual a tămâiei. În biserica bărbaților este iconostas întreg făcut în 1870 deodată cu biserica, 2 strane pentru cântăreți în cari se află următoarele cărți: Un mineiu legat și cu litere cirile din 1838, un orologiu mare, un apostolier cu litere cirile din
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
toate acestea, atât Ricci cât și Trigault s-au grăbit să sublinieze că mecanismele ceasurilor europene din secolul al XVI-lea erau cu mult mai avansate decât dispozitivele chineze obișnuite de masurare a timpului, catalogând astfel drept clepsidre, ceasuri de tămâie și „alte dispozitive... cu roți angrenate de nisip ca de apă.” (chineză: 沙漏) Consemnările chineze, și anume Yuan Shi (chineză: 元史), descriu un „ceas cu cinci angrenaje mișcate de nisip”, un mecanism inițiat de Zhan Xiyuan (cca. 1360 - 1380), care
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
Termenul ”parfum” vine din limba latină ”per” însemnând ”prin” și ”fumus” fiind ”fum”. Mai târziu, francezii au dat denumirea de ”parfum” mirosului plăcut care provenea de la arderea de tămâie, care a fost descoperit de către Mezopotamieni cca. 4000 de ani în urmă. În culturile antice se ardeau diverse feluri de ierburi parfumate la ceremoniile religioase. Adeseori înmuiau lemnurile aromate în apă și ulei, după care lichidul era aplicat pe piele
Apă de toaletă () [Corola-website/Science/304764_a_306093]
-
eria, sau artă preparării parfumurilor, a luat naștere în Mesopotamia antică și Egipt, si a fost rafinat în continuare de Români și Perși. Deși parfumuri și parfumerii au existat în India, o mare parte din aromele lor se bazează pe tămâie. Primul chimist înregistrat a fost o femeie pe nume Tapputi, o preparatoare de parfumuri. Ea a distilat flori, uleiuri și obligeana, cu alte aromatice, iar apoi le-a filtrat și le-a pus înapoi, repetând procedura de nenumărate ori. Arheologii
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
înfățișări subsidiare ale aceluiași personaj. Cultul devoțional este ornamentat de imnuri de laudă, rugi, formule sacre și daruri materiale cu valoare simbolică. Astfel credincioșii aduc imaginii sfinte jertfe ca florile, semnificând conduita omului, puritatea și frumusețea tuturor formelor de existență, tămâia, emblema vieții ascetice, lumânările, care amintesc de conștiința pură, neîncărcată de karma, orezul de casă, sămânță care nefiind capabilă să mai germineze face trimitere spre întruparea ultimă urmată de eliberare, mâncarea dulce, a cărei oferire este analoagă detașării de lume
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
arhiepiscopului și conducătorilor cetății tot ce se întâmplase și că trupul fericitei zăcea pe pământ, și că era cinstit de Dumnezeu cu strălucire cerească. Aceasta auzind, arhiepiscopul împreună cu mai-marii cetății și cu popor mult, au alergat cu făclii și cu tămâie și cu rugăciuni, și văzând sfântul trup strălucind cu acea lumină dumnezeiască, s-au minunat cu toții și au lăudat pe Dumnezeul minunilor, Care și acum, în vremurile din urmă, preamărește pe robii Săi care împlinesc cu fapta poruncile Lui. Apoi
Sfânta Muceniță Filofteia de la Argeș () [Corola-website/Science/313111_a_314440]