4,810 matches
-
apărând siliști 3 (Siliștea la Satu Nou, Siliștea “Cioara’’ Oncești), altele au schimbat vatra, urmărind adăpostul sau terenurile roditoare, altele au apărut prin fenomenul „roirii” din așezările „matcă”, toți fiind urmași ai răzeșilor lui Ștefan cel Mare care au înfruntat tătarii la 11.06.1476, pe valea Berheciului, în luptele de la Tomozia și Gloduri. Așezările Tarnița de Jos, Satu Nou, Drumul Mare sunt un rezultat al „roirii”. „Roirea” este un fenomen general, o caracteristică a perioadelor cu spor natural accentuat, contribuind
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
donații. Împreună au organizat administrația (un fel de primărie) în fiecare sat, care se preocupa de strângerea taxelor, organizarea pazei și alte activități obștești, în timp ce evidența populației era ținută de preot. Declinul politic și economic, numeroasele dări și taxe, invaziile tătarilor, cazacilor sau turcilor, invazia lăcustelor din 1707, 1711 și 1749, epidemiile de ciumă din 1708, 1719, 1720 și 1738, inundațiile din 1716 și 1730, cutremurele din 1738 și alte evenimente nefericite, au determinat scăderea demografică și chiar restrângerea vetrei (microtoponimia
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
1968, din punct de vedere administrativ, făcea parte din comună și satul Tomozia, așezare situată la sud de Oncești. Acest sat data de pe timpul lui Ștefan cel Mare, timpuri din care a rămas în istorie bătălia de la Tomozia, cu tătarii, din 1475. Ca urmare a aplicării Legii nr. 2/1968, satul Tomozia a trecut în administrarea comunei Vultureni, județul Bacău. În urma tragicelor evenimente din anul 1907, administrația a fost reorganizată, legiferându-se conducerea unei plase ca unitate teritorial- administrativă de către
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
la Galați. S-au constituit centre de schimburi și fluxuri ale produselor, locuri de popas ale păstorilor transhumanți și ale negustorilor, s-au pus în valoare resursele locale, contribuind efectiv la prosperitatea economică a localităților. Dar în timpul repetatelor conflicte cu tătarii și cu turcii, în deplasările de pe valea Berheciului, populația autohtonă a avut de suferit, drumul în timpul ploios sau pe zăpadă era greu de străbătut - acest fapt constituind, probabil, și o soluție strategică împotriva dușmanilor. Primele amenajări rutiere au constat în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
independență din anii 1877- 1875. În decursul frământatei istorii a patriei noastre, de nenumărate ori românii au fost nevoiți să pună mâna pe arme, jertfindu-se cu sângele lor pentru apărarea pământului strămoșesc. Au înfruntat vitejește hoardele barbare, cotropitorii turci, tătari sau leși, sub conducerea domnitorilor noștri. În preajma anului 1877, România, fiind dependentă față de turci, nu putea să aibă o politică proprie, adică nu putea să-și aleagă aliați care-i conveneau, nu avea dreptul să încheie tratate cu alte țări
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Multe legende circulă și astăzi prin popor, evocând chipul luminos și faptele de arme strălucite ale marelui Ștefan. Regăsim în unele dintre aceste izvoare nescrise și date despre victorii repurtate în acele timpuri de către oștenii moldoveni împotriva unor pâlcuri de tătari pătrunse pe Valea Berheciului. Vrășmașii porniți pe jafuri și stricăciuni au fost urmăriți și zdrobiți în luptele de la Măldărăști, Tomozia, Dealu Perjului și Gloduri, în luna iunie a anului 1475. Biruindu-i pe dușmani, o parte dintre căpitanii lui Ștefan
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
stejarul lui Ștefan”, la umbra căruia se zice că domnitorul făcea popas pentru a servi masa cu căpitanii săi. Copacul secular se afla lângă locul unde învățătorul Nicu Huștiu și-a instalat conacul. Iată cum descrie Eugen Șendrea lupta cu tătarii de pe Valea Berheciului: „Cât a trăit Ștefan cel Mare și Sfânt, numai de dușmani a avut parte. Când intrau turcii în țară la sud, leșii năpusteau dinspre miazănoapte, prin pădurile și mlaștinile Moldovei la răsărit năvăleau tătarii. Era în anul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Șendrea lupta cu tătarii de pe Valea Berheciului: „Cât a trăit Ștefan cel Mare și Sfânt, numai de dușmani a avut parte. Când intrau turcii în țară la sud, leșii năpusteau dinspre miazănoapte, prin pădurile și mlaștinile Moldovei la răsărit năvăleau tătarii. Era în anul 1476, pe la 11 iunie, spre asfințitul soarelui. Pe valea Berheciului, în ținutul Tecuciului, mai sus de satul Vultureni, se așezaseră acolo tătarii ca la dânșii acasă și nu se dădeau duși, căpcăunii. Gândeau că au dat peste
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
țară la sud, leșii năpusteau dinspre miazănoapte, prin pădurile și mlaștinile Moldovei la răsărit năvăleau tătarii. Era în anul 1476, pe la 11 iunie, spre asfințitul soarelui. Pe valea Berheciului, în ținutul Tecuciului, mai sus de satul Vultureni, se așezaseră acolo tătarii ca la dânșii acasă și nu se dădeau duși, căpcăunii. Gândeau că au dat peste o țară fără stăpâni. Ștefan-vodă tocma- n vremea asta nu prea avea de unde să strângă atâta oaste ca să alunge tătarii cu nepusă-n masă, ori
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
satul Vultureni, se așezaseră acolo tătarii ca la dânșii acasă și nu se dădeau duși, căpcăunii. Gândeau că au dat peste o țară fără stăpâni. Ștefan-vodă tocma- n vremea asta nu prea avea de unde să strângă atâta oaste ca să alunge tătarii cu nepusă-n masă, ori se vede că nu și-a bătut capul să mai stârnească atâta lume pentru niște tătari. Și cea făcut Ștefan-vodă? I-a hărțuit cu meșteșug ș-a luat Ștefan vo câțiva ostași vrednici și buni
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o țară fără stăpâni. Ștefan-vodă tocma- n vremea asta nu prea avea de unde să strângă atâta oaste ca să alunge tătarii cu nepusă-n masă, ori se vede că nu și-a bătut capul să mai stârnească atâta lume pentru niște tătari. Și cea făcut Ștefan-vodă? I-a hărțuit cu meșteșug ș-a luat Ștefan vo câțiva ostași vrednici și buni de gură și toți călări. Cu dânșii a strâns o gireadă de boi la un loc cu vaci, cu viței, cum
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
călări. Cu dânșii a strâns o gireadă de boi la un loc cu vaci, cu viței, cum s- antâmplat, și a pus mai pe toate clopote, tălăngi, clopoței și le-a luat la goană cât puteau fugi înspre vetrele tătărăști. Tătarii, când au auzit huitul clopotelor, tropotul vitelor și mugetul lor, hoarda ostașilor nu știa ce urgie și mânie a lui Alah vine peste dânșii ca să-i prăpădească. Și nau mai așteptat să vadă ce și cum, au luat-o la
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
i-a bătut se numește și astăzi „Gloduri”, iar valea unde i-a îngropat poartă numele „Pe Glod”. Și i-a fugărit Ștefan într-o părere până ce-a socotit că nu le-a mai fi poftă altădată să mai poposească tătarii prin țara Moldovei. Astăzi încă se mai găsesc pe valea Berheciului oale pline cu oase tocmai din vremea tătarilor acelora și chiar de mai multe secole, cum ne înfățișează arheologia.” (Eugen Șendrea - „Fosta- au acest Ștefan-vodă”, Antologie de folclor, editura
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
i-a fugărit Ștefan într-o părere până ce-a socotit că nu le-a mai fi poftă altădată să mai poposească tătarii prin țara Moldovei. Astăzi încă se mai găsesc pe valea Berheciului oale pline cu oase tocmai din vremea tătarilor acelora și chiar de mai multe secole, cum ne înfățișează arheologia.” (Eugen Șendrea - „Fosta- au acest Ștefan-vodă”, Antologie de folclor, editura Junimea, 1984 - material pus la dispoziție de învățătoarea Aurica Bertea). Este locul să putem insera în acest context la
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
-se într-o mlaștină de unde nu au mai avut scăpare. Din nou, viclenia a condus la o victorie care, inițial părea imposibil de obținut. La fel s-a întâmplat și la data de 5 iunie 1456, în scurta confruntare cu tătarii de pe Valea Berheciului, evocată de către istoricul băcăuan Eugen Șendea. Prinși la strâmtori Din vremea lui Mihai Viteazul (domn al Țării Românești între anii 1593-1601), răsună ecourile biruinței de la Călugăreni, pe Valea Neajlovului, repurtată împotriva turcilor lui Sinan Pașa. Atrasă într-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
El mai are o armă inedită: murgul de patru ani care mușcă din dușmani. Haiducul Pintea, în principiu invulnerabil ca Sigfried, e totuși împușcat cu un glonț magic, din argint, singurul care îi vine de hac. Preda Buzescu și hanul tătar se bat cu spadele, care se frâng. După Bolintineanu, tătarul scoate o secure mică, dar adversarul ripostează cu o măciucă mare și rămâne biruitor. La Coșbuc, Mihai Viteazul poartă în schimb o secure mare, pe măsura lui, fiind înalt, se
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
care mușcă din dușmani. Haiducul Pintea, în principiu invulnerabil ca Sigfried, e totuși împușcat cu un glonț magic, din argint, singurul care îi vine de hac. Preda Buzescu și hanul tătar se bat cu spadele, care se frâng. După Bolintineanu, tătarul scoate o secure mică, dar adversarul ripostează cu o măciucă mare și rămâne biruitor. La Coșbuc, Mihai Viteazul poartă în schimb o secure mare, pe măsura lui, fiind înalt, se pare, de peste doi metri. Nu e de mirare că Pașa
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
că "au puterea în mână" în ziua votului. Dacă aceștia erau beți înainte de prânz,... unde-au pus ștampila? E greu de crezut că n-au fost turmentați sau fără minte măcar, cei 564 pentru macedoneni (!), 396 pentru italieni, 369 pentru tătari turco musulmani... adică 4200 voturi pentru diverse minorități! Iar dacă unii au lăsat votul alb sau nul (10.000 în total) pentru ce s-au mai dus la "vot" ? Deci prostia a făcut casă bună cu beția și incon știența
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
oricum, îndelung obișnuiți cu relatarea pe o singură voce. Și astfel manualul persevera: în ciuda acestei dorințe de pace și numai din cauza vecinilor, voievodul "a purtat numeroase războaie". În ediția din 1989, se spunea că luptele au fost "mai ales cu tătarii și turcii"36, dar în aceea din 1991 se adăuga un paragraf despre confruntarea cu "ambițiosul rege Matei Corvin", înfrânt fără drept de apel ("cât era el de mândru") și nevoit să își salveze viața printr-o retragere umilitoare: purtat
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
autorilor, a fost momentul când Moldova "înregistra prima recunoaștere internațională pentru sine și pentru conducătorul ei politic"113. După un excurs asupra politicii de alianțe antiotomane, povestirea continua cu o țesătură de fapte din anii 1470-1474, în special conflicte cu tătarii (bătălia de la Lipnic, plasată în 1469 sau în 1470) și cu Radu cel Frumos. Dar miza lor depășea simplele neînțelegeri între vecini, vizând o adevărată competiție pentru gurile Dunării. În acest joc de putere, confruntările de la Brăila, Soci, Vodnău și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
maghiară 267. În ansamblu, ilustrațiile reușesc să redea un eroism necesar, datorat mai mult vremurilor decât prestației unor personaje anume: câțiva daci zâmbesc, un războinic roman ține în dinți capul dușmanului ucis, un călugăr fuge cu tonsura răvășită din calea tătarilor. Românii nu sunt singurii eroi și, în general, nu sunt singuri. Povestea nașterii poporului român este redată în imagini provocate, dar nu limitate la moravurile războinice ale vremii. Această narațiune multiplă poate părea supraaglomerată, de o erudiție uneori obositoare mai
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
nici mai nainte, nici după aceia l-au ajunsu (s.n. C.M.)" (Grigore Ureche, op. cit., p. 111). 63 Maria Ochescu, Sorin Oane, op. cit., p. 33. 64 Autorii afirmă că "tradiția populară îl înfățișează comandând în copilărie jocuri de luptă români împotriva tătarilor în părțile Borzeștilor" (Ibidem, p. 37). 65 Simona Grigore, Adina Berciu-Drăghicescu, Niculae Cristea, op. cit., p. 41. De altfel, pachetul didactic oferit de editură cuprindea, alături de caietul elevului și de ghidul învățătorului, o selecție proprie de "povestiri istorice". 66 Publicarea acestor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
europene, încă foarte vizibilă și în Franța, de exemplu (Jean-Pierre Rioux, Vivacité du récit français des origines, în "Vingtième Siècle. Revue d'histoire", nr. 76, octombrie-decembrie 2002, p. 131, 133). 211 "Întotdeauna agresorul este celălalt, oricare ar fi el, turc, tătar, polonez, ungur, german, grec sau grof, boier, arendaș etc." (Angelo Mitchievici, Povești, legende, utopii. Dumitru Almaș la școala istoriei..., p. 355). Ca și în manuale, de altfel. 212 Dumitru Almaș, Povestiri istorice, partea I, p. 78. 213 Așa cum pozează Iancu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
profunzimea nu va lipsi, așa cum nu lipsește din nici o scriere a lui Soljenițîn. Auditoriul este introdus în problematica istorică, iar prezentarea este făcută cu un ton oarecum didactic, subliniind importanța bătăliei de pe Câmpia Kulikovo, din secolul al XIV-lea, împotriva tătarilor conduși de hanul Mamai. Aici s-a produs o întorsătură a istoriei și s-a hotărât soarta Rusiei, care s-a eliberat de dominația tătară. Tonul patetic și o serie de interogații retorice exprimă indignarea provocată de faptul că locul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
această chestiune, ca și toate celelalte care țin de regimul de încarcerare stalinist, este complexă și implică o discuție mai amplă. Soljenițîn vorbește despre deportarea țăranilor înstăriți (chiaburi) coloana vertebrală a poporului rus, despre surghiunul popoarelor (cecenii, ingușii, kalmucii, kurzii, tătarii din Crimeea, grecii caucazieni), dar și despre exilul care succede ispășirii unei pedepse în lagăr. Ultima parte a Arhipelagului GULAG, intitulată "Stalin nu mai este", departe de a fi asociată cu un sentiment de ușurare și un ton optimist, este
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]