2,223 matches
-
să plângă, urîțindu-și toată fața. Nu plângea de căință, ci din nervozitate. Dacă s-ar fi analizat, ar fi descoperit că invidia pe Otilia ca întotdeauna, însă acum invidia se prefăcuse în sentiment de înfrîngere, în casa ei. Apăsând, fără tact, pe partea cea mai dureroasă a sufletului ei, Stănică îi declamă aceste inepții: - Aurico! Nu mai plânge, că Stănică veghează. Viitorul tău abia acum începe. Am pentru tine niște partide strălucite. Aurica, însă, încetase numaidecât să plângă și examina cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se afla prin preajmă chiar când s-ar fi părut că nu este. Otilia îl găsi într-o zi în bucătărie, bând cafea. Zicea că numai Marina e în stare să respecte aroma cafelei ; a soacră-sei era infectă. Pascalopol, din tact, venea mai rar și convenise cu moș Costache sa-l cheme atunci când are nevoie de serviciile lui. Nu voia să deștepte bănuieli în Aglae că ar urmări ceva, și de aceea afecta oarecare răceală ceremonioasă față de Otilia, a cărei liniște
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Motto: (Nicolae Iorga) Dumnezeu a creat învățătorul și a întrebat îngerii cum ar trebui să fie acest dascăl. Îngerii au răspuns: „Să iubească copiii!”, „Să rămână veșnic tânăr, amabil, înțelegător, modest, creativ și corect”, „Să stăpânească prin tact pedagogic și talent un grup mare de învățăcei, fiecare având propriile idei și aspirații”. La auzul acestor cuvinte, Dumnezeu a spus: „Acestei ființe care primește atât de puțin și dă sau i se cere atât de mult, îi mai adaug
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Valeria Avasîlcei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1846]
-
vremea noastră destui vânduți care făceau jocurile străinilor sau ale puternicilor zilei, ca și acum, de altfel. Dar acum e mult mai rău. Dar a venit o vreme când "un simplu om", român viteaz și Gheorghe a preluat cu mult tact frâiele. Și avea curajul să se plimbe singur prin țară, nu cu Mercedes-ul ci cu trenul și pe jos ca să asculte plânsul românului. Și l-a ogoit bine. Și când a fost ucis de ei, a lăsat urmaș simplu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
din dans, Hipoclid ceru să i se aducă o masă; când veni masa, jucă mai întâi pe ea făcând figuri laconiene de pantomimă, apoi, altele, atice, iar în al treilea rând, sprijinindu-și capul pe masă, își mișca picioarele după tact. Clistene, în timpul primelor dansuri, cu toate că îndepărtase cu silă gândul că Hipoclid i-ar mai putea fi ginere, din pricina dansului deșănțat, se stăpâni totuși, nevrând să-și iasă din fire împotriva lui. Dar, când îl văzu bălăbănindu-și picioarele, îi zise
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ignoranței; fie lașitatea omului slab, lipsit de îndrăzneală, gata să accepte ușor ceea ce nu crede, întrucât el însuși nu crede în propriile sale convingeri. Zice Machiavelli în câteva considerații despre francezi, scrise pe vremea când era tânăr și lipsit de tact diplomatic: trufași când le merge bine și mizerabili când o duc prost. Cum am mai spus odată: au tăiat capete și s-au grăbit imediat să-și pună perucile câștigate. Artificiul este hemoglobina lor... Vorbind de francezi - nu știu dacă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mă răsfețe și îmi făcea toate caprițiile !... Seară de seară ieșeam la Continental, și la Mon Jardin, și la balurile de la Cercul Militar... Ne făcuserăm și un grup de prieteni... Avea o inimă de aur, numai că trebuia să ai tact, era coleric și se înfuria repede... He-he, îndrăcită ai mai fost tu la viața ta, îi zicea ea în gând. Îndrăcită și materialistă, și pentru tine, și ai știut mereu cum să cazi în picioare ! Ce noroc are unele-n
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai temperat, pentru ce te ambalezi atât ? Nu mai exagera, îi spune Muti lui Papa. Exagerezi, spune Muti, mica ta neurastenie totdeauna te împinge la a exagera... Muti surâde, îndemnându-l cu severitate din ochi pe Papa la mai mult tact, se aude motorul automobilului lui Jean, un prieten atât de devotat, un om atât de cultivat și de distins, care a făcut o carieră politică atât de frumoasă. Papa răsucește țigaretul de fildeș între degetele osoase și lungi, o ascultă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în discuție, nemaipăstrând nici cea mai mică ranchiună în glas, ba chiar cu un spor de amabilitate spre doamna casei ? Ca și când el ar fi fost agresorul și ea victima ! O adevărată răsturnare de roluri, care face ca intervenția plină de tact a soțului să-și piardă în parte valoarea, să pară inutilă și ridicolă unui ochi critic. Oooo, mici, foarte mici chițibușuri ale unei firi susceptibile, se mustră singur Profesorul, care, din fericire, suplinește neajunsurile firii sale excesiv de sensibile printr-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
terasa cu clematite ce dă spre salonul Profesorului, acolo cel puțin ușa niciodată nu se deschide... Te uiți în toate părțile, numai la ea nu te uiți, și astfel n-ai cum să-i prevezi gestul ! Ooo, ce lipsă de tact ! Să-ți ia mâna și să încerce să te tragă spre ea. Asta este ultima picătură care varsă paharul ! Ești roșu tot, urechile zmeurii, sângele îți vâjâie în urechi, nici nu ești sigur că ceea ce auzi este răspunsul ei încăpățânat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu mai pot sta măcar o clipă, singur, cu mine ? Până când am să mă întind în pat, frisonând de oboseală, trebuie încă din acest moment să suport năvala lor indiscretă ? Să-i întâmpin cu zâmbete false și cuvinte pline de tact ? Formidabil ! Formidabil și de neiertat ! Vasăzică oricine trece prin fața casei mele poate să și sune la ușă ! Fără carte de vizită înainte, fără telefon, poate să sune la ușă și pe urmă să-i aud deodată pașii în hall ! Eu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cum poți - singură... în primul rând, negândindu-te. În secolul al XVIII-lea, când oamenii și-au adus la perfecțiune arta de a trăi plăcut, o aventură galantă era dreptul oricui. Viața cere să faci compromisuri cu grație și cu tact, pentru că viața este altceva decât o conformare la principii, sans queue, ni tête. Mare eroare, a spus Ștefan atunci când i-am amintit că toate acestea chiar el mi le-a explicat pe vremuri ; pe urmă, mi-a mai spus (de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lăcomie. Binecuvântata aromă a ceaiului. Cu un frou-frou incitant, cu pași ușori, Sophie trece de la unul la altul. Chipul ei grav și copilăresc plutește acum în penumbra salonului, întinzând cu grație ceașca aburindă. Atât de exactă și de plină de tact, încât, desigur, nu poate exista un lucru în care să nu aibă ea dreptate. încât nu poate exista eroare... — Ștefan ! Te rog !... I-a luat din mâna prea fierbinte cleștișorul, iritată de neîndemânarea cu care el încearcă să prindă cubulețul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-o faci niciodată... Profesorul Mironescu intră în salon cu un oftat fericit... — Ce-ai spus, dragul meu ? Că tocmai de la serbare ai vrea să pleci ? Nici prin gând să nu-ți treacă o asemenea infamie ! Altfel, ai avut suficient tact ca să nu faci această declarație trădătoare în fața doamnelor ! Ți-ai dat seama la vreme că în niciun caz așa ceva nu ți se va ierta ! Așa că, te rog, acum fă bunătatea și mă însoțește la catul de sus, să mergem să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
marivaudage, în care - îndrăzneață generație a ultimilor tineri ! - s-au schimbat priviri tandre și surâsuri cu subînțeles, ce făceau perfect abstracție că mă aflam și eu de față. Și cum de n-ai adormit, deci ? l-am întrebat eu, cu tact. Ordonanța mea, devotatul Ion, care m-a ridicat cu forța, eu însumi purtându-mă cu o brutalitate la care instinctul contrazis și nebunia somnului mă împingeau : a doua zi abia, înțelegând, am regretat-o. Acest moment al povestirii ne-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă țineam după el ca o umbră și chicoteam la toate glumele lui, de care Muti pretindea că nu sunt prea reușite. N-a fost niciodată Muti sensibilă la genul de bărbat chic, și în privința aceasta nu a avut deloc tact... — Ei, nu ! O dată n-am auzit la madam Ioaniu un cuvințel de domnu Geblescu ! Ba chiar nu vorbea de el niciodată. Nici cum s-a lăsat ei, madam Margo și cu el, nici asta nu mi-a spus-o... — Nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai puțin dispus să poarte orișice greutate pe umeri. Nu va mai fi aici nici măcar Tudor, a cărui simplă prezență mai ținea situația în echilibru. Nu va mai fi, după o vreme, nici Muti, ce și-a folosit totdeauna cu tact ascendentul. Va rămâne doar ea cu acest bărbat egoist și lunecos, lângă care, din păcate, va trebui nu doar să trăiască, dar și să moară. Va fi nevoie să decidă de-acum ea în toate, și pe el doar să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
colț al acesteia și la fusta cea nouă care stă atîrnată de ușa de la garderobă. — Cancer Research ? spune nedumerit, privind eticheta. Ce Înseamnă... — E un magazin, spun ușor sfidătoare. Un magazin second-hand. — A. Aprobă din cap cu Înțelegere plină de tact. Frumoasă cuvertură, adaugă zîmbind. — E o glumă, spun iute. E la mișto. Doamne, ce jenant. Trebuia s-o fi schimbat. Acum, Jack se uită uluit În sertarul deschis de la masa de toaletă, plin pînă la refuz cu farduri. — CÎte rujuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
urmă de chef, lîngă el. — Și Jack... lucrezi și tu pentru companie ? spune tata, turnîndu-i un pahar de vin. — Se poate spune și așa, zice Jack după o pauză. Să zicem că... am lucrat. — Ești Între slujbe ? spune mama cu tact. Da, cred că se poate spune și așa. Chipul i se destinde Într-un surîs. — Of, of ! face mama cu compasiune. Ce păcat. Și totuși, eu sînt sigură că vei găsi tu ceva. O, Doamne. N-are nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e un individ cu atât mai interesant și mai însemnat cu cât se concentră-n el elemente esențiale a naturei noastre ideale, cu cât reprezintă mai otărît interese, împregiurări și tendințe generale care a devenit în el espresiune individuală. Din tact natural măsurăm deja în viață însemnătatea sa după asta. O viață care nu presupune ceva mai înalt, care n-a câștigat puterea d-a forma în sine o tendință (direcțiune) generală substanțială și de-a o aduce la espresiune personală
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de moravuri grece vechi, III, p. 275. " Se urmărea reprezintațiunea cu atențiunea cea [mai] espansivă; fiecare manc la poet sau la reprezintator era la moment semnalat printr-un semn de dezaprobare. " Becker, într-alt loc, pag. 277: "Unde domnea un tact așa de fin în public că după zisa lui Cicero (Paradoxa, 3. 4) " un vers esprimat de (era) se-ntîmpla cu o silabă mai lung or mai scurt era țistiit sau (persiflat) aplaudat în râs de spectatori=, acolo putea într-adevar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și a criticei, apoi a irupt iar întru critica reprezintațiunei dramatice acest tren într-o formă atât de nedesciplinată și sălbatică încît zărim aici toate, furnicând între ele, întrunite, respingătoarele calități îndealtfel risipite, a obrăzniciei a inoranței, a lipsei de tact, a sans-cuelottismului brutal și a celui mai dulciu elogiu (Lobhudelei). Acest fenomen e atât de bătător la ochi încît nu trebuie să ne mirăm de disprețul în care a căzut critica reprezentațiunei dramatice la artiști chiar. E instinctul artistului de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
activități științifice și care e așa de mult folositoare artei reprezentative ea e numai atuncea posibilă când critica va fi întemeiată pe profunditate științifică, adică să stea la înălțimea inteligenței - una, și două, când aceste vor fi susținute de un tact fin și de un adevărat orga-a artistic (? ), cari două abia îi dau circumspecțiunei filozofice influința cea vie pentru domeniul speciale al artei. Numai prin pătrunderea evidenței (Erkenntnis) filozofice și a intuițiunei de o fantazie avută, care e însoțită de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
neapărat mai apropiată de tema artei decât un bărbat pe care-l zărim pe această treaptă a simțirei nemijlocite. Mai adaogă pe lângă asta că o femeie de organizațiune nobilă e ținută cu mult mai mult în mărginele măsurei prin un tact al ei natural și e mai asigurată contra esagerărei în simțire decât bărbatul, a cărui viață instinctuală e mai puțin dezvoltată (tact, bun gust). Femeia avizată la simțirea ei nemijlocită face ca espresiunea afectului în originalitatea sa în ea să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asta că o femeie de organizațiune nobilă e ținută cu mult mai mult în mărginele măsurei prin un tact al ei natural și e mai asigurată contra esagerărei în simțire decât bărbatul, a cărui viață instinctuală e mai puțin dezvoltată (tact, bun gust). Femeia avizată la simțirea ei nemijlocită face ca espresiunea afectului în originalitatea sa în ea să fie mai curată și mai înrudită cu artea decât în bărbatul care-i avizat la simțirea sa nemijlocită. Cumcă acest asert nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]