2,010 matches
-
exportul de minereu de fier către Japonia. Pe la mijlocul anului 1941, SUA au organizat "Grupul Voluntarilor Americani Tigrii Zburători". În decursul luptelor, americanii au acumulat 300 de victorii aeriene și au pierdut doar 12 dintre avioanele Curtiss P-40 din dotare. Tacticile dezvoltate de acești piloți de vânătoare au fost adoptate de întreaga aviație militară americană. În plus, Statele Unite, Anglia și Indiile Olandeze au declanșat embargourile țițeiului sau oțelului. Pierderea importurilor de țiței a împiedicat continuarea războiului mecanizat japonez în China. Aceste
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
Plan XVII, Armata a 6-a era staționată în sectorul central al frontului de vest, în Lorena. În august 1914, în timpul luptelor din Lorena, Armata a 6-a, sub conducerea lui Rupprecht, a reușit să facă față atacului francez folosind, tactica unei retrageri false, pentru a momi armatele franco-britanice într-o zonă puternic pregătită de germani pentru defensivă. După ce luptele de pe frontului de vest au ajuns într-un punct mort și războiul s-a transformat într-un conflict de tranșee, Armata
Armata a 6-a germană () [Corola-website/Science/308105_a_309434]
-
folosite în același fel cu distrugătoarele de suprafață. O asemenea abordare a fost încercată de germani în Iutlanda cu rezultate foarte slabe, în principal datorită tehnologiilor de comunicații submarine insuficient dezvoltate în acele vremuri. Japonezii au aderat de asemenea la tactica submarinelor atașate flotei și le-au folosit ori pentru blocarea traficului portuar ori pentru interzicerea convoaielor maritime. În acele timpuri submarinele erau văzute mai degrabă ca o armă a țărilor sărace. Această opinie era împărtășită și de mai-marii Kriegsmarine în
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
de acțiune Focke-Wulf Fw 200 cu bazele la Bordeaux și Stavanger, care erau folosite pentru recunoaștere aeriană. Principala sursă pentru semnalizarea convoaielor era însă observația executată de echipajele submarinelor. În loc să atace convoaiele aliate de unii singuri, submarinele germane au adoptat tactica haitei de lupi, atacuri în grup a submarinelor coordonate prin radio. Decriptorii germani au reușit să spargă codurile marinei britanice, ceea ce le-a permis submariniștilor să estimeze poziția convoailor la un moment dat. Submarinele se dispersau de-a lungul unei
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
ale submarinelor, care lansau torpilele noaptea la suprafață, deoarece dispozitivele de detectare ASDIC erau folositoare doar împotriva țintelor de adâncime. Primele radare, care funcținau în banda de frevențe VHF, nu erau eficiente împotriva țintelor mici, precum submarinele aflate la suprafață. Tactica „haitelor” a fost folosită cu succes pentru prima oară în septembrie - octombrie 1940 cu efecte devastatoare pentru convoaiele aliate. Pe 21 septembrie, convoiul HX-72 cu 42 vase comerciale, a fost atacat de un grup de 4 U-boot. Au fost scufundate
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
comerciale, în timp ce niciun submarin nu a fost măcar deteriorat. Pe 1 decembrie, șapte submarine germane și trei italiene au atacat convoiul HX-90, scufundând 10 vase comerciale și avariind alte trei. Aceste succese l-au încurajat pe amiralul Dönitz să adopte tactica „haitei de lupi” ca principala tactică de luptă a submariniștilor germani. Submarinele nu erau singura amenințare al adresa convoalielor aliate. După experiența câștigată în campania din Norvegia, Luftwaffe a contribuit cu un mic număr de avioane la lupta împotriva convoailor
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
vase comerciale scufundate de marile nave germane de suprafață a fost relativ mic comparativ ce succesele înregistrate de submarine, aviație și vasele scufundate de minele marine, raidurile crucișătoarelor și cuirasatelor germane au dezorganizat grav sistemul convoaielor, reducând serios importurile britanice. Tacticile crucișătoarelor grele germane de retragere atunci când erau angajate contrasta cu tacticile „nelsoniene” ale Marinei Britanice, de încleștare imediată în lupta cu inamicul, indiferent de raportul puterii de foc a celor două tabere. Dacă ar fi stat să lupte atunci când condițiile
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
relativ mic comparativ ce succesele înregistrate de submarine, aviație și vasele scufundate de minele marine, raidurile crucișătoarelor și cuirasatelor germane au dezorganizat grav sistemul convoaielor, reducând serios importurile britanice. Tacticile crucișătoarelor grele germane de retragere atunci când erau angajate contrasta cu tacticile „nelsoniene” ale Marinei Britanice, de încleștare imediată în lupta cu inamicul, indiferent de raportul puterii de foc a celor două tabere. Dacă ar fi stat să lupte atunci când condițiile le-ar fi fost favorabile, navele Kriegsmarine ar fi putut învinge
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
16 august 1859 - 27 noiembrie 1859 este Ministru de Război în guvernul Manolache Costache Epureanu de la Iași . În 1874 se retrage din activitate dedicânduși timpul vânărorii, picturii și studierii tehnicilor militare. În 1885 publică tratatul „Cele Trei arme întrunite sau tactica divisionară”. Se căsătorește pe 24 februarie 1872 la Biserica Sărindar din București cu Helena Albulescu (născută în 1853), din familia Aristiței Romanescu, descendentă a Craioveștilor, cu care are trei copii: Ecaterina, Maria și Mihail. Moare la București în 1890 și
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
și caracterul șefilor exercită o influență decisivă". În acest sens, "teoriile bune, bazate pe principii adevărate și justificate de fapte, alături de lecții ale istoriei constituie [...] adevărata școală a comandamentului". Jomini disociază domeniul artei militare în două mari categorii: strategia și tactica. Introduce în limbajul curent de stat major noțiunea de "teatru de război", subîmpărțit la rândul său, în "teatre de război ofensiv", și "teatre de război defensiv". Pe de altă parte delimitează "teatrul de război" (întreg teritoriul în care beligranții își
Antoine Henri Jomini () [Corola-website/Science/307719_a_309048]
-
sociale, a fost acerbă înainte ca dominatorul/cuceritorul să se manifeste. Deasemeni este favorizată de comunicarea proastă sau lipsa comunicării, între membrii unei populații. În condițiile în care este greu de 'spart' o structura de putere deja existentă, se folosește tactica pașilor mici: se fac doar lucrurile/acțiunile realizabile (ex. cautare de 'fisuri' existente între membrii unei colectivități, nu de producere a unor 'fisuri' noi). Strategia a fost folosită efectiv și eficient de catre administratorii imperiilor vaste, inclusiv de către cei ai Imperiului
Divide et impera () [Corola-website/Science/307738_a_309067]
-
cum susțineau acuzatorii săi. În timpul procesului de fiecare dată când i s-a cerut să răspundă acuzațiilor, Carol a spus aceleași cuvinte "Aș dori să știu de care autoritate legală am fost chemat aici". Regele nu recunoștea autoritatea Curții, dar tactica de a nu răspunde nu a funcționat, fiind luată ca o admisiune a vinovăției. La sfârșitul celei de-a treia zi, Carol a fost înlăturat și au fost audiați 30 de martori în lipsa lui. În 26 ianuarie Curtea l-a
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
și a plecat către Iconium, capitala Sultanatului Rüm al turcilor selgiucizi. Conrad și-a împărțit armata în două coloane, dintre care una a fost distrusă de turci pe 25 octombrie 1147 în a doua bătălie de la Dorylaeum. Turcii au folosit tactica lor tradițională, prin care pretindeau că se retrag pentru ca apoi să contraatace. Musulamanii au atacat mica forță a cavaleriei germane, care se îndepărtase prea mult de infanterie în timpul urmăririi fugarilor. Conrad a început o retragere înceată spre Constantinopol, armata sa
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
africană cu căpetenii mai renumite ca Baba Arudsh, Turgut Reis, Uludsch Al, și Khair ad-Din preferă corăbii mai mici înguste cu catarg latin ușor manevrabile, așa numitele „fusta” (foist, galiota sau kalita) cu 15 -22 perechi de vâsle. Pirații folosesc tactica atacului rapid prin surprindere și abordare a vasului inamic, au răspândind prin cruzimea lor între secolul XVI - XVII groază și panică în bazinul mediteranean.In muzeul marinei din Istanbul se poate vedea o galeră turcească fără catarg „kardiga” cu 37
Galeră () [Corola-website/Science/306639_a_307968]
-
care doar 2 000 erau cavaleri. După un scurt consiliu de război, ofensiva a fost declanșată, scopul ei fiind curățirea regiunii din jur de trupele sultanului ayubid, Al-Adil. Om încercat în lupte, acesta a prefrat să evite o înfruntare, adoptând tactica retragerii și regrupării forțelor musulmane în jurul Damascului, în timp ce o parte din trupe erau trimise ca întăriri la Ierusalim sau lăsate în jurul unor cetăți cheie ca să oprească inamicul în drum să-l rețină o vreme, să-l hărțuiască până la epuizare. Cruciații
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
Tiberiada, bătălia-sperau ei-avea să decidă, ca și altădată, soarta Ierusalimului, dar de data aceasta în favoarea lor. La început ei au fost lăsați de dușman să cucerească localitățile și fortărețele din calea lor, de pildăBeisan. Procedeul făcea și el parte din tactica sultanului de a-și amăgi adversarul, pentru ca în fața unei rezistențe serioase să fie mai ușor demoralizat. Lucrurile s-au petrecut chiar așa. La sediul cetății Tabor, cruciați au fost respinși în mai multe atacuri repetate, încât în celedin urmă, descurajați
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
care armele de foc portabile, precum erau muschetele, au avut o contribuție decisivă la desfășurarea luptelor. Războinicii husiți erau, în principal, pedestrași, iar victoriile lor împotriva unor armate mai numeroase, în componența cărora erau mulți cavaleri în armuri, au revoluționat tacticile militare ale infanteriei. Mișcarea Husită a căpătat un caracter revoluționar de îndată ce vestea execuției lui Jan Hus , ca urmare a condamnării lui de către Conciliul de la Konstanz (6 iulie 1415), a ajuns la Praga. Cavalerii și nobilii din Boemia și Moravia, care
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
car era format din 18 - 21 soldați: 4 - 8 trăgători cu arbaleta, 2 trăgători cu muscheta, 6 - 8 soldați echipați cu lănci sau bice de luptă (care erau considerate armele naționale ale husiților), doi purtători de scuturi și doi căruțași. Tactica de luptă a husiților presupunea două faze: prima fază defensivă, a doua fază de contraatac. În prima fază a luptei, husiții își plasau carele în apropierea inamicului pe care îl provocau cu tiruri de artilerie. În ciuda preciziei reduse, artileria medievală
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
cicliști individuali, sau rutieri membri ai unor echipe sponsorizate. Cursa era împărțită în două categorii, cu regulamente diferite: una pentru profesioniști și cealaltă pentru restul participanților. La sfârșitul anilor '20, Desgrange ajunsese să se considere incapabil să mai lupte cu tacticile necurate ale fabricilor de biciclete. Când echipa Alcyon a reușit să-l ajute pe Maurice De Waele să câștige, deși acesta era bolnav, el a exclamat: „Cursa mea a fost câștigată de un cadavru”. Ca urmare, din 1930, au fost
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
cele mai importante etape ale Turului, ca de exemplu cele din munți, de la prânz până la lăsarea serii. De obicei, transmisiunea debutează cu prezentarea etapei din ziua respectivă, cu interviuri pe marginea șoselei, cu discuții privitoare la dificultatea traseului și la tacticile posibil de urmat și cu o retrospectivă de 30 de minute. Cele mai importante etape sunt transmise în direct de la început până la sfârșit și sunt urmate de interviuri cu cicliștii și cu alte persoane din anturajul competiției. De asemenea, la
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
de Cuéllar, a încercat o serie de discuții cu ambele țări pentru a se abține de la atacarea obiectivelor și populației civile, moratoriul formulat fiind acceptat de ambele țări aflate în conflict. Spre sfârșitul anului 1984, apărea tot mai evident că tactica aplicată de Irak pentru a determina Iranul să pună capăt războiului eșuase, deși afectase grav economia iraniană și exporturile de petrol. De cealaltă parte, Iranul a mutat punctele de livrare a petrolului în afara razei de acțiune a avioanelor Super Étendard
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
această sumă fiind datorată Japoniei, Uniunii Sovietice, Franței, Germaniei, SUA, Italiei și Marii Britanii. Cea mai mare parte însă a datoriei irakiene, era față de țările arabe din regiune, Kuweit, Arabia Saudită, Quatar, Emiratele Arabe Unite și Iordania, per total atingând 67 miliarde de $. Aparent, tactica iraniană de a forța Irakul să cheltuiască tot mai mult pe armament, muniție și alimente, a avut succes. După război, Irakul a acuzat Kuweitul de foraj înclinat și furt de țiței, incitând la invazia acestuia. Ca o consecință directă, situația
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
avut probleme serioase în realizarea de operațiuni militare combinate de blindate și infanterie cu suport aerian, rezultatele fiind mai degrabă mediocre și soldându-se cu mari pierderi umane și în tehnică de luptă. Ambele țări au avut carențe serioase în ceea ce privește tactica războiului modern, confruntându-se cu o lipsă acută de personal calificat, Iranul datorită epurărilor succesive la nivelul cadrelor militare superioare, iar Irakul datorită nepotismului și politizării practicate la numirea cadrelor superioare ale armatei. La modul general, Iranul a improvizat mai
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
cu forțe proaspete și experimentate la răsăritul soarelui, s-a dovedit extrem de eficientă în prima parte a războiului, micșorând drastic numărul de pierderi ale forțelor iraniene. Schimbarea ulterioară a tacticii irakiene în apărare, a determinat pe iranieni să renunțe la tactica "valurilor umane", în favoarea operațiilor ce foloseau trupe speciale, parașutate în spatele pozițiilor irakiene. Din punctul de vedere al numărului de vehicule blindate, dispunând la începutul războiului doar de 1700 de tancuri de luptă și 250 de tancuri ușoare, Iranul se situa
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
sprijin de infanterie orașul Susangerd, fiind decimate de apărarea antitanc irakiană. Bani Sadr voia să demonstreze astfel liderilor religioși superioritatea unei armate regulate față de gărzile revoluționare. Acest eșec militar a grăbit îndepărtarea lui de la putere, iar iranienii și-au reconsiderat tactica luptei în orașe, dar și tactica generală a luptei în câmp deschis, folosind tancurile ca principală forță de șoc, în cooperare cu valuri succesive de infanteriști, sprijiniți de tiruri de artilerie combinate cu suport aerian al elicopterelor de atac. Între
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]