KorAP: Find »[drukola/base=taică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...67 68 69 ...136 >

3,383 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409

muced, străbătut de mirosuri amestecate, de prăjeli și varză fiartă. Milică îi povestise odată că stătuse aici la un bătrân care îl luase în spațiu și-i făcuse viză de flotant, și el îl slugărise, și-l îngrijise ca pe taică-său, vreme de doi ani, până murise. Se alesese cu buletin de București și cu garsoniera asta. Stătuse în ea cu câteva femei, dintre care ultima fusese probabil aia care-l dăduse peste cap până într-atât ca să plece de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-i, nea Ghețule, mai ales că și matale-mi ești dator. Și Adrian pe lângă matale. — Așa e! se repede Rafael să confirme, deși nu știe nimic de afacerile lui Mărgărit cu cei doi. Îi sunteți datori! Răzvănel îi amintește lui taică-său: — Ați dat în el, bă, îi sunteți datori pentru alea două palme. Tu și Adrian. Io unu nu m-am mânjit să dau în amărâtu’ ăsta. Sobolul bătrân se izbește cu palma peste frunte. — Uitasem, Mărgărite, mânca-ne-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
sută de mii și o flutura peste masă. Nu știu, io muncesc din greu pă banii ăștia, nu-mi pică din cer. — Hai, tată, dă-i, miorlăi Răzvănel, înduioșat parcă de soarta lui Mărgărit și plângându-l totodată și pe taică-său: să știți că muncește, toată ziua aleargă ca un cal ca să producă. După lungi ezitări, în sfârșit, sobolul bătrân îi întinse bancnota lui Mărgărit. — Că te-am auzit de mă-ta, mânca-ne-ai pula. Îmi pare bine că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
pe care le mânuia cu dexteritate și eficiență, mda, s-a luat cu altele, dar de fapt venise cu niște treburi precise. Avea nevoie de niște acte... — Buletinul tău și certificatul de naștere al copilului. Și o notă scrisă de la taică-său. Ne trebuie și acordul lui, ca să nu-l mai ducem să semneze în acte când o fi... Înțelegi? Să nu-l amestecăm mai mult decât se cuvine și cât ți-ar conveni ție. Să ne dea o hârtie scrisă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
luăm iarăși de la capăt. Las-o așa cum a căzut, că-i bine. Copilul nu poartă numele lui, nu-i așa? — Așa e. Poartă numele meu de familie. — E-n regulă. În cazul ăsta, nu ne mai trebuie nici o hârtie de la taică-său. Ridică din agendă fața cenușie, ștearsă de fumul țigării ce volatiliza un surâs contrariat: da’ de ce ești așa? Te văd cam supărată sau mi se pare? Să nu-mi spui... Lângă fereastră, pe jumătate întoarsă către ea, Mirela nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
mâine pleacă prin străinii și cine știe când ne-om mai vedea, așa încât față de ei poate să-i spună lui Rafael, singurul care a ajutat-o când a zis că moare sau înnebunește, că destul s-a dat bine pe lângă taică-său, botezând și copilul cu numele lui și tot cu inima frântă în nădejdea c-o să găsească înțelegere la el s-o ajute, da’ el habar n-a avut, și tocmai când îi era mai greu, și până la urmă, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
și nefolosind decât să te facă să sari de pe fix, fiindcă am înțeles că, de fapt, noi știm deja ce avem de făcut. Păi, să vindem și să plecăm de aici, și-n rest nu mă interesează relațiile tale cu taică-tău sau cu bărbații cu care-ai făcut copiii, dacă ar fi cineva dispus să cotizeze, să te-ajute... Chiar nu-i nevoie, tu ești o femeie care se poate ajuta și singură, da’-mi pare rău că insiști... Chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
copii, să crească așa cum am crescut io... Sau mai bine să-i dăm, ca pe celălalt, la francezi, ca să ne alegem și cu niște bani, și ea că s-o mai lase cu mizeriile astea, că o să-i dea lui taică-său să-i țină o vreme, un an, doi, cât o fi nevoie, ce mare chestie, toți bunicii își cresc nepoții, și Rafael iarăși că nu suntem sănătoși la cap dacă acum ai început să mă prostești cu bunicii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
a fir a păr. Vecini și prieteni acolo la Câmpulung, laolaltă cu neamuri, părinți și frați, cumnați și veri, nu ca aicea, în Bucureștiu’ ăsta în care te pierzi și te rătăcești printre străini... Vlăduț îl știe mai bine pe taică-său și spune oftând că și el, de felul lui, e cam rău și căpățânos când își pune ceva în gând, iar Rafael, ciulind urechile, și el, și mai cine adică? Cum cine? face Vlăduț și că nu spuneai, cumnate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
vine de la școală... Degeaba i-a pus cheia de gât legată cu șnur, degeaba îi spune în fiecare zi să descuie. Sună în dușmănie, înadins, ca să-i toace nervii. Rău copil, încăpățânat, numai cu idiotu’ ăla de Ticuță seamănă. Și taică-său tot așa făcea, numai ce vroia, și nu ținea cont... Nu l-ai fi scos din rahatu’ lui, Doamne ferește. De ce să descuie dacă poate s-o înnebunească pe mă-sa, Mirelo, ba parcă mai mult cu tine ar semăna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
mai vrea s-o vadă, gata, a scos-o de la inimă, dacă pe ea atâta a dus-o capu’, să-i dea de rușine, să-i facă de râsu’ lumii pe mă-sa și pe tac-su cu înc-un copil, taică, adică doi, făcuți cu doi bărbați, și ea, tot fără om lângă ea... Asta a fost după ce-i trimisese vorbă, tot prin frate-său, că i-a făcut un nepot pe care l-a botezat ca pe el, Petre-Petrică-Petrișor, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
seama și ce s-o fi gândit el, deh, a avut destul timp să se gândească și să se pocăiască și acum să o ierte, Mirelo, doar o singură fată are. Păi, s-o ajute și el cum o putea, taică, îi adusese o sacoșă cu o găină tăiată, înfășurată într-un ziar, câteva bucăți de brânză, niște ouă... până de curând, Mirela l-ar fi așteptat friptă cu așa ceva. Câtă foame făcuse ea tot cu gândul la brânza și ouăle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
sacoșă cu o găină tăiată, înfășurată într-un ziar, câteva bucăți de brânză, niște ouă... până de curând, Mirela l-ar fi așteptat friptă cu așa ceva. Câtă foame făcuse ea tot cu gândul la brânza și ouăle, și găinile lui taică-său, și Crăciunul ăsta, ai ei au sărit-o cu cârnații și porcul de la țară, și tot din pricina copilului, pasămite, o gură-n plus și-o pagubă. Acum chiar că s-ar putea lipsi de ajutorul bătrânului, are destui bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
altă dată, păi, când cu nemernicu’ ăla de Ticuță, care nici ăla n-a fost om la locu’ lui. Destul rău i-a făcut și ăla, că i-a luat mințile și n-a lăsat-o să-și termine școala, taică, și cât am mai umblat cu tine și cât m-a mai costat să te bag la fabrica de pâine, și tot nu m-ai ascultat. Ai plecat cu el, taică, ai făcut ce-ai vrut, da’ să știi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
și n-a lăsat-o să-și termine școala, taică, și cât am mai umblat cu tine și cât m-a mai costat să te bag la fabrica de pâine, și tot nu m-ai ascultat. Ai plecat cu el, taică, ai făcut ce-ai vrut, da’ să știi că io mereu te-am ajutat și am făcut tot ce-am putut ca să-ți fie bine... Stătea pe pat între fiu-său și taică-său, întorcându-și obrazul împietrit de la unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
m-ai ascultat. Ai plecat cu el, taică, ai făcut ce-ai vrut, da’ să știi că io mereu te-am ajutat și am făcut tot ce-am putut ca să-ți fie bine... Stătea pe pat între fiu-său și taică-său, întorcându-și obrazul împietrit de la unul la altul. Se cuvenea să nu uite, vezi, că și altă dată o ajutase. Se sacrificase, își vărsase sângele, Mirelo, nu mai știi cine pe cine ajută când ne agățăm ca disperații unii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
Inima, împietrindu-se încă, parcă i-ar fi spus că-i mai bine așa. N-o să-l mai vedem niciodată, tataie, de vreme ce nimeni nu l-a vrut, toți au fugit de copilul ăsta... E ca și cum ar fi murit... Vorbea cu taică-său și se vedea la fereastră cu Petrișor în brațe, cu trei zile în urmă, așteptând-o pe doamna Petronela, care-i spusese că-i va aduce pe viitorii părinți - familia aceea; să vadă copilul și să-și facă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
bucătărie în cameră cu copilul în brațe, legănându-l să adoarmă, după care i-l pune bătrânului în brațe, dând ochii peste cap spre Rafael, într-o strâmbătură mută. Vezi bine că iarăși lasă să treacă de la ea: ăsta-i taică-său, deh, știe ea cu cine are de-a face. Mă rog, Rafael l-a văzut bine intenționat după cum a venit cocoșat de sacoșe cu brânză, ouă, găini tăiate, o pulpă de țap, și peste trei săptămâni cel mult, o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
aici să curăț mizeria lăsată de alții, și cât am tras și m-am umilit, și tot nu mi-a ajuns. Sunt lucruri aflate mai presus de înțelegerea noastră, dragostea mea, și uite că nici tu nu-l cunoști pe taică-tău atât cât pretinzi... Nici pomeneală să-l atingă pe bătrân presupusele aluzii ale lui Rafael. N-arată că s-ar preta la numere lacrimogene. Rafael îl citește din mers: neclintit și tare ca stânca, pe cât o părea el de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-i ținem la noi o vreme. Pe amândoi, da, am înțeles că aveți nevoie de ajutor... Ne-a scris Vlăduț. — Le-a scris, face Mirela. Ai văzut, Rafaele, ce mult mă iubește frățiorul meu? Ea pare să-l ignore pe taică-său, neîndurându-se să-i arate în vreun fel că se bucură, așa încât Rafael se simte dator să-i mulțumească, taicule, foarte frumos din partea matale că vrei să ne ajuți... În momentul următor, își amintește că s-a cam văitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
de Pâine din Câmpulung, iar Mirela n-are decât să-și amintească iarăși că a fost ca o pedeapsă, fiindcă s-a înfierbântat cu Ticuță până într-atât că a lăsat baltă școală. N-ar fi conceput în ruptul capului taică-său s-o știe neagățată nici la școală și nici de o slujbă, și nici acum nu concepe, măcar că vremurile s-au schimbat să nu le mai recunoști, și nici ea nu mai e cea de atunci. Doar bătrânul a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
Romeo, să-și caute de lucru. Vlăduț le-a promis, de altfel, că o să-i cheme, așa că-i binevenit ajutorul lui, să le țină copiii, dar ar mai fi de așteptat... Ea vorbește de ajutor ca și cum i-ar mulțumi lui taică-său, dar totodată ca și cum n-ar mai avea nevoie... Cât de mult a tras nădejde la taică-său când a dat copilul și după aceea, și uite că, dintr-odată, i s-a tăiat tot cheful, văzându-l neschimbat, același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-i binevenit ajutorul lui, să le țină copiii, dar ar mai fi de așteptat... Ea vorbește de ajutor ca și cum i-ar mulțumi lui taică-său, dar totodată ca și cum n-ar mai avea nevoie... Cât de mult a tras nădejde la taică-său când a dat copilul și după aceea, și uite că, dintr-odată, i s-a tăiat tot cheful, văzându-l neschimbat, același de când plecase de acasă să se mărite. Fugise de el de fapt, acum abia își dă seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
Să nu-l mai audă cu abureli din astea și că nimeni nu-i singur și nici de tot străin și că de fapt toți suntem singuri și străini și așa mai departe. Păi, Rafael pe de o parte, și taică-său pe de alta. Fără să spună nimic, nea Petrică reușește s-o întoarcă pe dos. Ar fi cazul să-și dea seama, și uite-l că-și dă. Refuză să înnopteze la ei, în pofida invitației lui Rafael. Păi, are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695

apoi mi-am adus aminte să-l întreb: „Ce voiai de la Cibi?” „Nenorocitul ăla de tanc îl voiam. E un model a-ntâia. Englezesc.” „Și de asta îl scuturai pe ăla micu’, parcă scoteai banii din pușculiță? Știi doar că taică-său trage la măsea. Dacă află că te-ai luat de puștiul lui, ai încurcat-o. Are să se țină după tine și n-are să te slăbească până când nu ți-o plăti cu vârf și îndesat. Îți aduci aminte când a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]