3,525 matches
-
nu știu dacă o să vă scoată el, domnul comandant de secție, sau colegii care știe ei că, na!, suntem puțin certați“. Și-atuncea domnu’ comandant a spus că nu garantează pentru ei. Pentru ei, nu. Pentru că-i știe foarte bine temperamentu’. Și, ce pot să vă spun, că conflicte de certuri nu există. Ne-am întâlnit și-am dovedit unu’ cu altu’ că nu mai are rost să continuăm discuția, pentru că nu a fost o discuție mare, a fost mică; putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Pentru că, până să primesc această pedeapsă, eram repartizat în altă secție, cu alți deținuți în cameră. Peste 70 de inși în cameră. De la 30 și ceva deținuți până la o sută de deținuți. Ce-nseamnă să citești omu’, să vezi prin temperamentul lui cum se comportă și ce fel de om este. Și eu așa am considerat, că dacă e să-mi fac prietenie... eu, aicea, nu pot să spun că am prieteni adevărați... dar îi consider prieteni pentru că unii știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la clubul „Steaua“ ca trăgător de performanță, deci trăgea cu arma. Fusese în nenumărate țări, prin Europa de Vest, prin Est și era o fire liniștită. El întotdeauna a fost un copil liniștit. Dar mie nu-mi convenea, că eram altfel de temperament. La mine era altfel temperamentul, eram irascibil, eram mai nervos. Cam așa eram, dar acuma sunt cel mai iubit dintre toți, acuma. Culmea, odată am mulțumit, așa, în sinea mea, că am ajuns la pușcărie, deci nu-i ușor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de performanță, deci trăgea cu arma. Fusese în nenumărate țări, prin Europa de Vest, prin Est și era o fire liniștită. El întotdeauna a fost un copil liniștit. Dar mie nu-mi convenea, că eram altfel de temperament. La mine era altfel temperamentul, eram irascibil, eram mai nervos. Cam așa eram, dar acuma sunt cel mai iubit dintre toți, acuma. Culmea, odată am mulțumit, așa, în sinea mea, că am ajuns la pușcărie, deci nu-i ușor să omori un om, coșmaruri, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nenorocul să sufere denaturări. De altă parte, alături de ele am văzut furișîndu-se extravaganțe, aberații și în propagarea lor futuriștii au arătat o impulsivitate nesocotită, brutală, barbară, de casseurs de vitres, ceva antipatic, ca de prusianism trecut în literatură, uitînd că temperamentul latin, oricît de vioi ar fi, știe să pună în manifestările lui măsură, tact, să evite grotescul”. Influența „barbară” a iraționalismului postromantic german - cu trimitere directă la conflictul franco-prusac și cu trimitere indirectă la filozofia lui Nietzsche - este respinsă vehement
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Hugo Ball). Pentru Emmy Hennings, tînărul pare un băiat fugit de-acasă, suspinînd de dorul pentru cămin. Lui Hans Richter i-a lăsat impresia unui tip talentat, manierat, perseverent și răzbătător, organizator excelent și viitor impresar al grupării, cu un temperament „francez” sau „latin”, disonant în raport cu cel mult mai rece al germanilor... (Hans Richter, Dada, art and anti-art, Éditions de la Connaisance, Bruxelles, 1965). Împreună cu Tzara, „bateristul” Richard Huelsenbeck (emigrat din Germania) și Marcel Iancu vor interpreta, în costume tiroleze grotești sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sernet - vor fi adăugate în sumarul unei noi ediții franceze (1964). Un studiu comparativ al poemelor preavangardiste scrise sau/și publicate de către Vinea și Tzara între 1913 și 1916 este în măsură să evidențieze atît afinitățile, cît și diferențele de temperament și formulă poetică „inovatoare” dintre cei doi. Să luăm, pentru început, două fragmente de poeme „marine” scrise în 1913 de Vinea și, respectiv, Tzara: „Vreau să rămîn aci la Tuzla/lîngă valsurile moarte-n casa albă/ cînd pleacă școlarii rahitici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
între imageria acut modernistă și sensibilitatea simbolistă caracterizează atitudinea poetului Vinea la care, pe lîngă luările de poziție novatoare, există întotdeauna o rezervă, o distanță față de retorica „angajată”. Este, poate, expresia unei inerții „oblomoviene”, estetismul unui „om de prisos”, un temperament scindat, care-l împiedică să se angajeze pînă la capăt în atitudini radicale. Vinea rămîne un „postsimbolist” prins între două lumi, între estetismul fin de siécle de care nu se poate desprinde cu totul și tentația extrem novatoare a cosmopolitismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și „înțelept”, nu fără un anume complex de superioritate — pe pozițiile unei tradiții menite să relativizeze prejudecata noutății radicale: „...totuși nimic nou. Școala asta ține de cînd lumea. Cel mult, astăzi, pentru prima dată, cei ce sînt, prin puteri și temperament, adepții acestui libertarism estetic s-au grupat ca să-l afirme prin reviste, manifeste și șezători, prin farse, prin mistificări, prin tifle, piruiete, bufonerii și bravade riscante, trimise în figura placidă a bunului-simț public”. Caracterul publicitar al mișcării e subliniat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tinerilor generoși” din Partidul Socialist la Partidul Liberal, în urmă cu 25 de ani: „Acest deznodămînt urît și care a zădărnicit foloasele stîrnite prin luptă de cei cîțiva intelectuali de atunci ne interzice, împotriva identității de idealuri și, poate, de temperament, să vedem într-înșii pe precursorii noștri”. Față de cauționarea superfluă a dr. N. Lupu, textul lui Vinea este un adevărat editorial, stabilind o genealogie intelectuală și definind coordonatele unei acțiuni „revoluționare”: „Dar nu se poate nega că în publicistica română Contimporanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
volumele lui anterioare, suita de contraziceri, fructuoase în artă și rezolvate în Pe Argeș în sus, îl arată ca pe un poet pornit pe explorări”. Gustul pentru „contraziceri” și „explorări” este - în optica lui Ion Vinea - o marcă a veritabilului temperament artist așa cum originalitatea discretă, simplă, necontrafăcută este semnul tradiției locale autentice. Oarecum pe aceeași linie, va fi comentat și discursul de recepție al lui Mihail Sadoveanu despre Poezia poporală, rostit cu ocazia primirii prozatorului în Academia Română („Sadoveanu la Academie“, nr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
instinctului biologic în fața devitalizării „raționale”... „Luntre și punte“ (nr. 65-67) este o narațiune obsesională; eroul ei se declară mereu sfîșiat între nevoia evadării din lumea exterioară și „constrîngerea” relațiilor cu aceasta. Întîlnim, din nou, conflictul interior (propriu și autorului) între temperamentul romantic, sentimental, defetist și cel „avangardist”, instinctual, dur: „Sînt un romantic fără leac, un sentimental sortit înfrîngerii. Resorturile animalului primitiv din mine s’au frînt. Slava și biruința sînt numai pentru cei aspri și cutezători”. „Domnul cu servieta” este numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Gobineau: „Propagandistul confederației spirituale a Europei, Karl Anton von Rohan, paneuropenistul Coudenhove-Kalergi, pacifistul Fritz von Unruch, ecumenicul Hermann von Keyserling sînt mai degrabă oameni înzestrați cu un sentiment ascuțit pentru toate problemele noi ale momentului, spirite îndrăznețe și inovatoare, adevărate temperamente active de reformatori”. Păstrînd proporțiile și schimbînd tot ce e de schimbat, nu alta este și concepția celor de la Contimporanul... În nr. 96-97-98, D. Mihail semnează un articol elogios de prezentare a lui Leo Frobenius, părintele morfologiei culturale și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
impresiuni” foarte liberă și... deloc avangardistă (Povestea vorbei). Nu e exclus aici un mic schimb de servicii reciproce, căci în paginile Cuvîntului din 4 și 8 decembrie 1927, foarte tînărul publicist e prezent cu un eseu intitulat „Între experiență și temperament. Reflexii asupra modernismului românesc“, în care - cu toate că neagă modernismul românesc în calitate de curent constituit - recunoaște drept „moderniști” autentici doar cîțiva corifei ai... Contimporanului: Ion Vinea, Ion Barbu, Marcel Iancu, Brâncuși. O figură aparte, întru cîtva surprinzătoare - mai ales pentru cititorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rînd sacrificiu și singurătate. Și totuși, nu ne putem dumiri cum se poate alătura - în paginile unei reviste care a susținut cîndva o atitudine nouă - domnul Marcel Iancu, fostul revoluționar de la Zürich, principesei Martha Bibescu. Dacă domnului Vinea - al cărui temperament poetic nu-l punem acum în discuție - nu i-am cerut niciodată o atitudine de frondă - cunoaștem ezitările domniei sale, în schimb domnul Marcel Iancu - a cărui bunăstare materială l-ar fi putut pune la adăpostul atîtor concesii, atîtor scăderi față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reprezentativ al epocei”. Necrologul din unu e mai scurt și mai rudimentar decît cel din Contimporanul, însă mai afectiv și mai aprins militant: „A murit în Rusia Mayakowsky. Un nume care a răsvrătit lirica rusească prin 1915 cu dinamismul unui temperament în artă exploziv. Dintre futuriștii ruși a fost cel mai însemnat. Agitațiile lui ca orator, instigator și bard entuziasmau și spărgeau geamurile de mansardă ale academiilor vîscoase. A murit sinucigîndu-se. Un cîntec de lebădă în jazzband îi poate fi epitaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poetică underground împreună cu prietenul său Ion Vinea, în timpul vacanțelor la moșia Gîrceni din Moldova, stă mărturie). Spre deosebire de tendința centrifugă a personalității lui Tzara, la Ion Vinea avem însă de-a face cu o tendință centripetă: mai contemplativ și mai liric, temperament poetic elegiac înclinat spre reverii melancolice, rezervat față de elanurile „activiste”, demolatoare ale avangardelor europene, acesta va alege să rămînă în țară, unde va desfășura o activitate publicistică militantă pe linia unei stîngi independente. Distanța temporală dintre discretele semnale poetice predadaiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a cerut să scriu „Viața lui Ravelstein”, a lăsat la latitudinea mea felul În care urma să‑i interpretez dorința și măsura În care moartea lui Îmi crea libertatea de a‑i reda trăsăturile esențiale - ori amprenta subiectivă imprimată de temperamentul și de emoțiile mele asupra acestor trăsături esențiale, versiunea mea răstălmăcită asupra lor. A gândit, presupun, că nu are mare importanță, pentru că el tot n‑o să mai fie, iar reputația postumă Îl interesa prea puțin. Puteți fi siguri că tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
simte ca un Moș Crăciun dintr‑un mare magazin, care‑i Întreabă pe copilași ce daruri să le aducă. Pentru că inima Împrumutată se Înstăpânise În centrul „uzinei lui fizice” (termenul Îi aparține), și acum simțea că Îi infuzase un nou temperament - tineresc, nesocotit, bucuros să‑și asume un risc, chiar dacă nu‑l căuta cu lumânarea. - Mă simt, oarecum, ca individul ăla care‑și spune Evel Knievel și care sare cu motocicleta Honda peste șaisprezece butoaie cu bere. Destul de curios, Îl Înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
i ironizeze. - Așadar vii la un om care n‑ar vrea pentru nimic În lume să moară și‑i expui proiectele tale de sinucidere. - De săptămâni Întregi Battle făcea aluzii la așa ceva. E un om foarte inteligent, dar are un temperament prea tumultos, pe care trebuie să‑l țină În frâu. Temperamentul Îl determină să fie nearticulat. Ea e cea rațională și a venit Îmbrăcată Într‑un taior albastru cu două rânduri de nasturi În față. E micuță. Sau poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pentru nimic În lume să moară și‑i expui proiectele tale de sinucidere. - De săptămâni Întregi Battle făcea aluzii la așa ceva. E un om foarte inteligent, dar are un temperament prea tumultos, pe care trebuie să‑l țină În frâu. Temperamentul Îl determină să fie nearticulat. Ea e cea rațională și a venit Îmbrăcată Într‑un taior albastru cu două rânduri de nasturi În față. E micuță. Sau poate că soțul ei supradimensionat o face să arate plăpândă. Oricum, are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
afară... ARTUR: Să-i aducem aici, să mă vadă! Trebuie să mă vadă! GARDIANUL: Trebuie să iasă ceva de aici... ARTUR: Nu cer cine știe ce. Altfel mor degeaba. GARDIANUL: Unde ne aflăm? La dracu’? ARTUR: Sigur! Puțină decență! GARDIANUL (Antrenat.): Puțin temperament! ARTUR: Eu n-am nimic de pierdut. Am să-i demasc! GARDIANUL: S-aduc hârtie și cerneală? ARTUR: Adu! GARDIANUL: Aduc! ARTUR: Trimitem hârtii în tot orașul! Se vor deschide ferestrele. Vor pocni ușile din încheieturi! GARDIANUL (Victorios.): Va sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
A! A! Picioarele mele... VIZITATORUL (Țipă isteric.): Domnilor! Domnilor! MAJORDOMUL: Taci, prostule! (etc., etc. etc.; regizorul va compune această învălmășeală cât mai grotesc și mai real cu putință; țipetele, urletele și strigătele personajelor vor fi alese în funcție de imaginația, posibilitățile și temperamentul actorilor; impresia de pericol real, violent și nebănuit va trebui însă cât mai evident sugerată; în sfârșit, cu eforturi supraomenești, BRUNO este scos din groapă; cei patru se prăbușesc pe marginea gropii, ceva mai departe de punctul primejdiei; jumătatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să mă audă, săracul de el. Lui Duggie nu-i plăcea când îi dispăreau artiștii în ceață, așa, câteva luni. Nu mi-ai răspuns la nici un mesaj, se plânse el. Eram atât de îngrijorat. Acu’ zi și tu, draga mea, temperamentul de artist e una și să nu răspunzi la telefon luni în șir e cu totul altceva. Până la urmă, mi-am zis că probabil că ți-ai găsit vreun amorez nou și n-ai timp să mă suni, dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ceva anume, există niște particularități care ne fac să reacționăm atît de diferit, adică așa cum ai spus, fiecare În felul lui? Sigur că există și chiar dacă n-ai fi fost student la medicină, sigur ai Învățat ceva În liceu despre temperament. Am Învățat Într-adevăr, dar nu mi-ar prinde rău să le Înțeleg mai bine, avînd În vedere ceea ce discutăm. Așa cum spuneam, zilnic sîntem bombardați cu tot felul de solicitări, Întîmplări, situații, fapte, probleme, la care fiecare om reacționează În
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]