1,932 matches
-
o bănuială: „Nu cumva...?” Și fuma, pe deasupra. Răsturnat în fotoliu, lovea cu un creion în masă și scotea rotocoale de fum din gura cu dinți îngălbeniți și mici, de rozătoare. Aștepta să-i explic de ce venisem și gusta cu plăcere, ticălosul, încurcătura în care mă aflam, intimidat de metamorfoza lui. Nu părea deloc dispus să fie amabil, iar tăcerea se prelungea, stânjenitoare, în avantajul lui. M-am așezat pe scaun fără să mai aștept să fiu invitat. Din pricina asta sau dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acesta era omul care l-a mai găzduit. Puteau avea încredere în el. Intrând în casa lui, îi dezvăluiră taina nimicirii celor două cetăți. Lot cunoștea pe oamenii sărmani din bordeie și știa să aleagă pe cel cinstit de cel ticălos. Mulți dintre sărmani plecaseră, nădăjduind că zeii își vor abate mânia asupra celor două cetăți de pierzanie. În Gomorra nu mai rămăsese nici unul. Nu apucaseră însă cei doi să se culce, când oamenii din Sodoma înconjurară casa. Afară era larmă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Atențiune! Mă numesc Anghel Raicopol. Și pentru ce i-am făcut eu tânărului pe care l-am strivit între uși (mie mi se făcea onoarea). Și altora, pe care i-am zdrobit la fel de bestial... Declar că sânt o brută, un ticălos și-n aceste clipe grele mă gândesc la mama!..." - Zău, mă? - Lumea înmărmurise. Mi-am zis: "Lasă-l în pace. Poate coboară la prima. Garnitura a mai mers vreo două minute cu pas mărunt. Și apoi s-a oprit cam
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
râs sau în plâns și-ți venea să-i spui în dialectul băieților acelora cu care se întovărășea și pe care, evident, nu-i înțelegeam: Dina-mamă, ușcheală la tine acasă, că p-aicea s-a furat mult. Le învățasem expresiile ticăloșilor, de vreme ce mă apucasem să colind după ea, în mediile acela porcești. Nu mi-aș îngădui să vă mint, spunîndu-vă că mă bucuram foarte mult aflând că o porecliseră Pațachina. Mă strecuram prin cele mai scandaloase aventuri după ea, îmi alegeam
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Susan. Să știi că și eu o iubesc. E o femeie incredibilă. —Știu, a răspuns bărbatul. Și abia aștept să-i spun asta chiar eu. Nu-ți pune toate speranțele în același ticălostc "Nu‑Ți pune toate speranțele în același ticălos" Luca a mușcat cu poftă din croissantul cu migdale și l-a înghițit cu o gură de cappuccino. Era o dimineață din mijlocul săptămânii, dar masa era pregătită cu aceeași grijă cu care Alison o garnisea în diminețile leneșe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la fel cum îmi iubesc băieții, care au fost creați din dragoste, în mod natural. Dacă Alison ar fi primit un pumnal în inimă, n-ar fi putut să simtă o durere mai mare decât a simțit în clipa aia. —Ticălosule, a șoptit ea prin vălul de lacrimi care-i împăienjenise ochii. Asta a fost o lovitură ieftină sub centură. — Nu asta a fost intenția mea, a zis bărbatul ridicând din umeri. Tu mi-ai pus o întrebare, iar eu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
atunci m-am întors ca să pun mâna pe pușcă. NU MAI ERA ACOLO. O mutase de cealaltă parte a focului. Mamă, ce deștept mai era! Și-ți mai zic ceva, domnule Vânător stilat. Poate că nu l-am prins pe ticălos, dar el m-a făcut mai bărbat decât o să fii dumneata vreodată. VINO ȘI PRINDE-MĂ - parcă asta voia să zică atunci când se holba la mine. PRINDE-MĂ DACĂ POȚI. înțelegi? Mi-a arătat un drum fără întoarcere. Nu conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zgâlțâielile nu l-au putut ajuta cu nimic. Sfârșitul Vânătorului a fost cel mai rapid dintre toate. Cale-Bătută Peckenpaw își ieșise din fire, pradă unei emoții puternice. Nu-l va lăsa pe Vânător să moară. Nu-l va lăsa. Haide, ticălos mic ce ești! îl alinta el. Hai, tu, cel de două ori, hai că-i OK, e OK, e OK... Zgâlțâia leșul ca pe un preș mototolit. — N-are rost, spuse Flann O’Toole cu o blândețe neobișnuită. Lasă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Iocasta a zâmbit fără chef. — Nu, a zis ea și a dat să închidă ușa. Ce vrei să spun? a strigat Vultur-în-Zbor. Că am înțeles cât am greșit în felul cum m-am purtat? Am înțeles. Că am fost un ticălos inuman și egoist? Am fost. Că m-am purtat urât cu Virgil, deși aveam toate motivele să mă port frumos cu el? E adevărat. Recunosc totul. Nu accepți recunoașterea sinceră a greșelii? Cum crezi că te simți atunci când ești responsabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bine că aici un vot de Încredere serios are Întotdeauna cel puțin patru zerouri În coadă. Ce altceva a mai zis? Dau să-i răspund, dar Îmi face semn să tac și-l văd trecând pe lângă noi pe Chris Bunce, ticălosul firmei, În drum spre toaleta bărbaților, transportând sub curea un prânz lung. Un bou incredibil, Bunce reușește să pară În același timp slăbănog și umflat. De când i-am explicat clar și destul de politicos că nu mă interesează conținutul boxerilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nimica, iaca-s cu tine! Auzind vocea mătușii sale, s-a Întors și văzând-o cu rochița ei frumos Înflorată a fost cuprins de o mare bucurie spunând: L-ai omorât, l-ai bătut și i-ai dat de cheltuială ticălosului? Ai reușit să-i iei rochița Înapoi? Brava! (a imitat el pe bunicu’ Ghiorghi). Ești vitează! (a zis așa ca tatăl său Victor, când acesta vorbea de niște neamuri de-ale noastre: Marele Ștefan, Viteazul Mihai și alții pe care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de către Dorița ori Didița, solicita să fie luat merchea de către fata ce dorea să fie lăsată cu gândurile ei Însorite și Îndreptate cu precădere către Niță. Niță? Și copilul, aflat În plină noapte, nu putu să-și rețină blestemul față de ticălosul care a nefericit-o pe cea care i-a dăruit oleandrul cel cu flori roz-siclam: Arde-l-ar focu’ de drac, cu care bine mai seamănă și să-l ducă unde-o dus mutu’ iapa și surdu’ roata! Nu i-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
plecăm acasă! În universul afectiv al băiatului, Ruzânița a urcat treipatru trepte, Mădălița a coborât una iar starea În care se afla era una nouă și inexplicabilă, una careți trimitea sufletul În zboruri printre fluturi și flori și gândul la ticălosul de Niță care Încercase să fure rochița Anetei! Cooperativizarea agriculturii era În toi, În Poiană, sat altădată de țărani clăcași și devenit firesc sat cu oameni săraci, organele și tovarășii de la raion s-au trezit cu o listă completă de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de femeia aceea în mahala, rudele lui Bică-Jumate -lar fi înmormîntat pe cămătar noaptea, pe neștiute, și nimeni nu -lar fi dus cu atâta alai la cimitir. Rândurile se îngroșaseră, pentru că de pe Grivița mai veneau oameni care-l cunoscuseră pe ticălosul de răposat. Până la cimitir mai era cam un kilometru. Atunci se întîmplă ceva neașteptat. Din cauza unei hurducături, coșciugul alunecă cu totul spre spatele dricului și capacul bătut în cuie se desfăcu, alunecând într-o parte. Giulgiul sfâșiat de cuiele smulse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o furtună, deschise brusc ușa biroului și, într-adevăr, spațiul din colț era acum liber, partea de covor pe care stătuseră cele două cutii fiind mai compactă și având o nuanță ușor diferită de restul. Se repezi înapoi în bucătărie. —Ticălosule, în cutiile alea erau... scrisorile și fotografiile mele... toată viața mea nenorocită și tu le-ai aruncat pur și simplu? Maggie ieși în goană pe ușa de la intrare. Dar simțind, cu siguranță, pericolul, gunoierul își luase tălpășița. Apăsa încontinuu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
asta îi aduce împreună, ambele părți sunt disperate să continue negocierile. Voi, mediatorii, numiți asta „proiect comun“, nu? Ceva de genul ăsta. Chiar îi unește împotriva unui dușman comun: voi. Genial. —Ai tras cu urechea. —Antrenamentul, ce pot să zic? —Ticălosule. — Îmi place cum pronunți. Ticălllllosule. Accentul tău are ceva sexy. — Ieși afară. Deși văd că nu prea îți mai exploatezi latura sexy. Nu-ți mai lași părul peste ochi. Aici e mâna lui Edward, nu-i așa? — Pleacă. —O, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a fost nevoit să facă asta decât de vreo șase ori, poate chiar mai puțin. Jaafar pierduse șirul. Dar nu putea spune că era mulțumit. După o binecuvântare precum invazia americană, ar fi trebuit să fie în culmea succesului, ca ticălosul de Kaslik, care a construit un imperiu în regiune datorită războiului din 2003. Dar Kaslik avea fii pe care se putea baza. Jaafar Naasri nu se putea baza decât pe el însuși. Acesta era motivul pentru care era acum prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
deloc cu cel pe care și-l amintea. Era mai curat, mai ordonat și infinit mai solitar. Maggie păși în lift și, numai în momentul în care ușile se închiseră, își dădu seama. Bineînțeles. Asta voise să spună Shimon Guttman. Ticălosul ăla bătrân și viclean! Cum putuse să nu-și dea seama până acum? Haide, haide, spuse, nerăbdătoare să se întoarcă și să-l trezească pe Uri. Se uită în sus, la cifrele luminoase, numărând etajele. Șapte, opt, nouă. Ieși încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ceremoniile, strângerile de mână de la Casa Albă - vă plac la nebunie toate astea. Dar ai stat vreodată să te gândești timp de o secundă nenorocită cum de sunt posibile toate astea? Te-ai întrebat vreodată ce îl face pe un ticălos însetat de sânge ca Slobodan Miloșevici să se ducă la Dayton și să participe la unul din amărâtele voastre de tratate de pace? Te-ai întrebat? Păi, îți spun eu. Nemernicii descreierați ca mine și ca prietenii mei mascați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
frunte. Sesizați diferența? Și dacă da, Îmi concedeți măcar un minimum de circumstanțe atenuante? Vă mulțumesc anticipat... - Scopul scuză mijloacele, nu-i așa domnule profesor? - Detest vorbele astea. Cu ele, Machiavelli a cauționat mii de josnicii și pe tot atâția ticăloși, care nici măcar n-au habar ce-a vrut să spună florentinul când le-a scris. - N-aș vrea să vă supăr, dar s-a constatat că, de regulă, detestăm acest „scopul scuză mijloacele” numai când avem impresia că alții coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la iveală asteriscurile Întunecate produse „de expectorație“ pe nisipul alb de pe pardoseală. Într-un alt an de grație - și anume 1941 - am prins câțiva frumoși fluturi de noapte la lumina de neon a unei benzinării dintre Dallas și Fort Worth. Ticălosul ajunge după gratii - acel Cassius Cahloun din Mississippi care-și biciuia sclavii, ex-căpitan de voluntari, un bărbat chipeș, fudul și veșnic Încruntat. După ce a băut pentru ca „America să fie a americanilor și să-i ia naiba pe toți intrușii străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să o pot numi, că o forță mai grozavă decât tot ceea ce credeam eu că însemn mă biruise iarăși. Și aceeași forță nu-mi poruncea nimic altceva decât să mă întorc la Ester și să mă supun. Povestea se sfârșise. Ticălosul însă nu se spânzurase în curtea bisericii. Nu-i stricase somnul Domnului. Și m-am întors să rătăcesc pe străduțele acelea. Ulițele troienite, casele negre, reci, copacii chirciți, sârmele troleibuzelor închiciurate, cu scame de nea, toate nu puteau să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în când că „am greșit“, e o mare minune că mai trăim. Că mai există poporul acesta minunat. Poate că, într-adevăr, Dumnezeu are grijă de noi și nu ne lasă să pierim. Încercările pe care ni le trimite, prin ticăloșii care ne hotărăsc viețile, nu sunt de fapt decât dovezi ale dragostei dumnezeiești, ale credinței și dorinței Sale de a ne mântui. Cred în Dumnezeu și în bunătatea Sa revărsată asupra noastră. Ticăloșii pe care ni-i trimite sunt tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Încercările pe care ni le trimite, prin ticăloșii care ne hotărăsc viețile, nu sunt de fapt decât dovezi ale dragostei dumnezeiești, ale credinței și dorinței Sale de a ne mântui. Cred în Dumnezeu și în bunătatea Sa revărsată asupra noastră. Ticăloșii pe care ni-i trimite sunt tocmai spre a ne întări sufletele, spre a ne însănătoși și spre a ne da încredere că în noi există drumul spre mântuire. E credința mea profundă, descoperită poate mai limpede, în acest an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Cine? Fusesem lovit de panică într-o clipă: cine erau acești „toți“? Câți bărbați se mai țineau după fata mea în afară de mine? — Ticăloșii. Ciudații. Ăia care zic porcării pe stradă și așa mai departe. — Așa fac? Cine? Ce fel de ticăloși? — Știi tu. Bărbații care încearcă să pună mâna pe tine sau să-ți spună chestii. Ca tipii care umblă după Andy. Și ei zic tot așa. „N-am mai făcut niciodată așa ceva. E prima dată când mă simt așa - sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]