1,900 matches
-
atâția năpăstuiți.“ Geana sângerie a zorilor se lățea din ce În ce mai mult. Pe fondul ei strălucitor, Începea să se contureze tocmai dincolo de o vâlcea silueta impunătoare a mânăstirii. Dintr-odată, Ambrosius fu În mijlocul lor. Nimeni nu-l auzise. Era Îndemânatic și agil, ticălosul. — Vine un călăreț. Singur, șopti el. și pun rămășag pe mântuirea sufletului meu că e omul nostru. Se ține bine În șa, mi-e teamă că treaba noastră n-o să fie tocmai ușoară. — Cu atât mai bine, murmură bătrânul. Mi-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Încredere În el și i-am atras mereu atenția ducelui asupra blestemățiilor lui. Dar chiar să meargă până acolo Încât să se unească cu trădătorul Otto, rușinea sfintei noastre Biserici! Da, dacă n-au reușit de prima dată, cei doi ticăloși au Încercat din nou s-o prindă pe Adelheid și chiar s-o ucidă... Părintele Bernhard se ridică din jilț, plimbându se neliniștit prin Încăpere. După un timp, șopti: — Bodo nu trebuie să afle nimic. și așa, cine știe dacă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și Sfântul nostru patron Trudperd nu mă vor pedepsi prea aspru. Ei citesc În inima mea și știu că intențiile mele sunt cele mai curate. Nu sunt un trădător, nobilă prințesă! Sunt un novice prost și nepriceput, dar nu un ticălos și un viclean. Ai dreptate, cum putea un călăreț fără pereche ca domnul Bodo să cadă ca un sac de grâu? Dar am vrut să te cruț de spaimă, domniță. Acum Îmi dau seama că minciuna are picioare scurte, cum
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nepotolită. În Eglord găsi repede un aliat cu care punea la cale planuri peste planuri, pentru a le face rău dușmanilor comuni. Să plătească amândoi, Adelheid și nemernicul de negustor! spumega acesta. Întâi el și apoi ea! Ce și Închipuie ticălosul? Că poate sfida un cavaler numai pentru că tatăl lui e cel mai bogat negustor din Zürich? și pentru că s-a băgat pe sub pielea lui Conrad și calcă amândoi În picioare tradițiile străvechi ale cavalerilor! Au ajuns acum cei mai buni
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a lăsat nobili și negustori și prostime de rând, și sângele lor nu are voie să se amestece. Monahul ridică mâna cu un gest de dispreț care vădea dezaprobarea lui pentru aceste cuvinte: — În fața lui Dumnezeu suntem toți nevrednici și ticăloși și n-ar trebui să ne fălim cu nașterea noastră, care e cu totul Întâmplătoare. Vor veni poate timpuri când oamenii vor Înțelege acest lucru. Nu Dumnezeu a orânduit așa. Numai oamenii singuri s-au Împărțit În tagme, cu silnicie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îți sunt cu desăvârșire devotat. știu că-ți datorez viața și astăzi ți-o voi datora a doua oară. Pe sfântul meu patron, niciodată nu te am ascultat cu mai multă bucurie. Îți voi Îndeplini cu sfințenie poruncile, răzbunarea Împotriva ticălosului este visul meu de-o viață. Ce fărădelege a săvârșit iarăși Satana din Opfingen? A răpit o fecioară! Mâinile mari ale uriașului frânseră ca pe o surcea o crean gă groasă de alun: — Iarăși?! Dacă ar putea să moară pentru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Spune-mi de Îndată ce afli ceva și vei putea cere de la mine orice vei dori. — Doamne, nu-mi trebuie nici o răsplată. Nici oamenii mei n-ar primi-o. Pentru noi, va fi o bucurie și o sărbătoare să-l vedem pe ticălosul de Eglord legănându-se În spânzurătoare. Pe prea mulți dintre noi i-a torturat și ucis, numai așa, pentru plăcerea lui. Stăpâne, vino mâine pe seară Încă o dată. Până atunci, cred că voi putea să-ți spun câte ceva. E mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Închipuit că vor merge atât de departe! și Adalbrecht, vasalul nostru! Fratele meu i-a dăruit toată valea, până la mânăstirea Sfântul Trudpert. Deci la el o ascunde Eglord pe nepoata mea? și el e un trădător! Oh, va plăti scump ticălosul de pe Stouff! Ca și ceilalți trădători care fac tagma cavalerilor de rușine! — Stăpâne, cuteză iarăși cerșetorul, am mai aflat ceva. După cum știi, oamenii noștri au cutreierat noaptea tre cută tot ținutul, călare sau pe jos, cum a putut fiecare, și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
am bănuit eu, spuse tânărul duce și scoase de la cingătoare o pungă plină cu bani de argint. Iată, pentru osteneala ta și a oamenilor tăi! Nu, monseniore, nu vrem nici o răsplată, nici eu, nici oamenii mei. Veniți-i de hac ticălosului de Eglord și vom fi răsplătiți așa cum dorim. Conrad Îi Întinse mâna, pe care cerșetorul o sărută cu smerenie. — Omule, n-am să te uit! Ia acest inel. Dacă ai vre odată nevoie de ceva, sau ai dat de greutăți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
s-a atins de el. Când au isprăvit treaba, au Încălecat, l-au luat pe domnul duce pe sus, așa rănit cum era, l-au legat pe cal și-au plecat. În frunte călăreau cei doi, blestematul de Eglord și ticălosul de maestru de vânătoare, vorbind Între ei ca doi buni prieteni. Am așteptat până ce nu s-a mai auzit nimic, am coborât din ascunziș și i-am urmărit de departe, ca să văd Încotro o iau. Au luat-o spre Molsheim
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Cum de s-a putut el Înhăita cu ucigașii? — Poate nici nu s-a Înhăitat cu ei, spuse Conrad cu amărăciune. Poate că a fost de bună-credință când a Încuvi ințat ca Întâlnirea să se petreacă În casa lui. și ticăloșii au ales-o tocmai ca să nu avem nici o bănuială. Ca să venim neînarmați și să cădem În cursă. — Atunci de ce fapta nemaiauzită de azi-noapte? În trebă Nikolaus. Ministerialul Îl venerase toată viața pe Bertold și din clipa macabrei descoperiri din pădure
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Conrad va hotărî ce are de făcut. Drumurile spre și de la Stouff sunt supravegheate de oamenii noștri, cetatea e până la acest ceas Înconjurată, astfel că nici o pasăre măiastră nu poate trece. Stăpânul nu vrea să-i scape pe cei doi ticăloși, Eglord și Adalbrecht, care au târât cinstea cava lerească În noroi și s-au făcut vinovați de fărădelegi nemaiauzite. Veștile Îi umplură pe toți de neliniște, astfel că starețul porunci să se pună șaua pe cal și, cu o iuțeală
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
De afară se auzeau din ce În ce mai lămurit zgomote Înă bușite, chemări, porunci scurte, zăngănit de arme. — Nu cred că au timp de noi, spuse necunoscutul. Armata ducelui a Înconjurat castelul. Trebuie s-o găsim pe domnița Adelheid, Înainte ca cei doi ticăloși s-o folosească pentru a-și scăpa pielea. Sau s-o omoare ca o ultimă răzbunare, dacă nu mai au nici o nădejde. știi cumva unde se află? — Nu, ne-au despărțit după ce ne-au prins. Din câte am văzut, a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se află? — Nu, ne-au despărțit după ce ne-au prins. Din câte am văzut, a luat-o Adalbrecht cu el. Cred că n-o mai pierde din ochi după ce era cât pe ce să-i scape... Care sunt cei doi ticăloși? — E și Eglord aici. Mi-aș da sufletul la schimb dacă aș putea să-l sugrum cu mâinile mele! Simeon văzu cum se Întunecă dintr-odată chipul necunos cutului și cum Își Încleștează pumnii uriași. Gândul că ar putea să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe mântuirea sufletului că te voi strivi eu! — Adelheid? Eglord se Îngălbeni recunoscând-o pe nefe ricita care pă rea moartă. Zâmbetul batjocoritor Îi pierise de pe buze. — O, nu, jur pe numele strămoșilor mei că nu sunt eu făptașul! Prieten ticălos și sperjur, știu de ce țineai cu orice preț să rămân sus pe ziduri! Se Întoarse fulgerător pe călcâie și ieși din odaie, blestemând Îngrozitor: — Am să te ucid, trădător blestemat! Pământul va fi bucuros să scape de tine. Iadul va
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mare bucurie: — Sunt fericit că ești iarăși sănătos, Bodo! Cunosc toate Încercările prin care ați trecut tu și iubita mea nepoată. Să ne rugăm Domnului ca Împreună, cu puteri sporite, să o putem elibera și pe Adelheid din robia acestor ticăloși. și cred că nimic nu ar putea bucura-o mai mult decât ca tu să o scoți din cuibul acesta de vipere. Bodo se Înroși până În vârful urechilor și Încercă să spună ceva, dar Conrad continuă: — Prietene, ai auzit desigur
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
gândesc că nu trebuie trecută cu vederea o asemenea răsu flătoare prin care nemernicii ar putea scăpa. — Fratele Ulrich are dreptate, spuse Conrad. Poate că tunelul a fost astupat Între timp. Dar nu trebuie scăpat din vedere că cei doi ticăloși l-ar putea folosi. Frate Ulrich, du-te cu oamenii mei și arată-le ce trebuie să vadă. Apoi așteaptă În tabăra mea până se isprăvește totul, nu te Întoarce Încă la mânăstire. Pentru fapta cuvioșiei tale nu meriți mustrare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ucigător se strângea din ce În ce mai mult. Un herald care Înaintase călare fluturând steagul ducal strigă: — Predați vă. Deschideți porțile, ducele Conrad făgăduiește Îndurare pentru toți cei ce nu se Împotrivesc. Deschideți porțile. Nu-i vrem decât pe răzvrătiți, pe cei doi ticăloși Eglord și Adalbrecht, vinovați de crime strigătoare la cer și de Înaltă trădare, cei care și-au călcat jurămintele, ucigându-l pe stăpânul lor. De asemenea au răpit-o pe nobila Adelheid și-o țin prizonieră aici În cetate. Nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fie, nu cunosc pe nimeni care să aibă atâta forță și prestanță! — N-am spus nimic, de la mine n-ai auzit nici o vorbă! De ce atâta fereală? am Întrebat eu cu naivitate. Nu Înțeleg, de ce se teme Eglord de un asemenea ticălos, În loc să-i tragă o bătaie zdravănă, ca să-i fie Învățătură de minte? — Nu-i chiar atât de simplu cum crezi. În spatele acestei Întâmplări, așa cum apare ea, se ascunde o istorie cu rădăcini adânci, care, dacă s-ar afla, ar putea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de pază în interiorul buncărului improvizat aveau menirea să vegheze la protecția și integritatea corporală a tuturor celor din interior. Nu de puține ori bande de tâlhari își căutau victimele din rândurile oamenilor adăpostiți. Sub amenințarea bâtelor și a cuțitelor, acești ticăloși îi deposedau pe bieții oameni de toate bunurile valoroase: bijuterii, ceasuri de mână, brățări, verighete și bani. Ba și haine. Era imposibil să opui rezistență unei bande organizate. După ce-i jefuiau, se făceau nevăzuți în bârlogul lor. Astfel că cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fost bătuți degeaba, ca niște hoți de cai?? Nu ți-e milă de "mieii Tăi", Doamne?! "Mai degrabă-și va întoarce Dunărea cursul îndărăpt" (C. Negruzzi) decât să îl iert și încă să mă mai și "rog" pentru un asemenea ticălos. Nu! Subscriu din toată inima primului decret emis de Tine: "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte!". Voi da curs întru totul imperativului testamentar formulat pe patul de moarte de către Mihnea Vodă cel Rău, adresat fiului său, Mircea Ciobanul, vis-à-vis de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
imens repertoriu de imprecații și expresii licențioase unde se simțea în elementul său, ca porcul în propriile dejecții. Nu mai boscorodi și nu mai fă semne, boaită reacționară, nici tu și nici puii tăi de viperă! Gata! Știm cine este ticălosul de bărbatu-tău! O să vă lichidăm pe toți: și pe el, și pe tine, și pe năpârcile tale, clar?! Dacă ar fi după mine, v-aș împușca pe toți acum. Acuma! Lepădăturile dracului! Gata, s-a terminat! Dumnezeu a murit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
voie să ne deplasăm în exteriorul localității mai mult de 15 kilometri, iar cuvântul de adresare către oamenii în uniformă va fi "domnule milițian", și nu "tovarășe", acesta fiind rezervat doar clasei muncitoare, proletariatului, țărănimii cooperatiste colectivizate, și nu hoților, ticăloșilor, chiaburilor și criminalilor care se opuneau cu înverșunare construirii "mărețului viitor al socialismului victorios la sate și orașe". În perimetrul construibil al viitoarei localități de pe harta României comuniste, aflată sub cizma rusească a bolșevicilor, nu exista nicio sursă de apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
păr din capul lor. De aceea te rog, Doamne, pune mâna pe carnețelul ăla cu notițe, ori poate pe registrul ăla în care Ți-ai notat metodic "sine ira et studio" "fără ură și părtinire" toate faptele reprobabile săvârșite de ticăloșii acestui pământ și pedepsește-i exemplar. Ai promis?! Să Te ții de cuvânt, Doamne, că așa-i cinstit. Poate că nu-i mai ții minte pe toți așa, pe de rost. Poate că pe mulți ticăloși i-ai uitat. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
faptele reprobabile săvârșite de ticăloșii acestui pământ și pedepsește-i exemplar. Ai promis?! Să Te ții de cuvânt, Doamne, că așa-i cinstit. Poate că nu-i mai ții minte pe toți așa, pe de rost. Poate că pe mulți ticăloși i-ai uitat. E firesc. Și memoria asta are limitele ei. Iar Tu ești destul de bătrân acum și... se cam uită. Nu-i nimic. Nu te speria: e un proces absolut normal. De aceea, nu e nicio rușine să apelezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]