5,710 matches
-
la epilepsie. K. Leonhardt, a încercat să nuanțeze tipurile bio-psihologice, vorbind despre personalități cu trăsături accentuate, dar clasificarea propusă de E. Kretschmer rămâne schema de referință. Înțelegerea tipologiilor sociale depinde de două aspecte (J. Szczepánski): concepția despre natura umană și tipologia valorilor promovate de modelul socio-cultural la care ne referim. Ambele au un raport direct, imediat, cu sănătatea mintală sau, altfel spus, sănătatea mintală se apreciază în raport cu acestea. După Szczepánski, natura umană „este un ansamblu de dorințe permanente, motive, scopuri și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cu conceptul cultural al personalității de bază. Pentru A. Kardiner, personalitatea de bază reprezintă un ansamblu de caracteristici ale personalității, comune tuturor membrilor societății respective și care nu apar și la alte societăți. Aceste aspecte diferențiază indivizii între ei, creând tipologii socio-culturale, pe lângă cele psihobiologice. E. Spranger consideră că omul este expresia organizării permanente a personalității sale. În sensul acesta, el distinge următoarele tipuri: a) omul teoretic, interesat de adevărurile științifice generale; b) omul economic, interesat de bogăție și de dobândirea
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
acuitatea senzorială (văz, auz, tact, gust, miros); se produce o diminuare a memoriei, în special pentru datele noi, recente; gândirea suferă o regresiune de tip infantil; sentimentele superioare și morale se șterg, fiind înlocuite cu egoismul, avariția și lăcomia. În ceea ce privește tipologia bătrânului, se descriu două tipuri: o bătrânețe fiziologică, manifestată printr-o stare de euforie senină, lipsită de griji, surâzătoare, mulțumită de sine și de lumea înconjurătoare, bine adaptată la realitate; o bătrânețe rea, urâtă, grea, apăsătoare, cu o stare de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
126 figură „Situația colectivă” caracterizată prin reunirea persoanelor prin comportamente. p1 comportament p2 comportament b) structura: dacă interacțiunile se situează în interiorul unei structuri definite, al unui cadru social stabil și organizat (familie etc.), se vorbește despre „situația de grup”. În ceea ce privește tipologia grupelor, acestea pot fi: a) grupul primar: După Cooley, acesta este reprezentat prin familie, grupele de joc, vecinii apropiați, presupunând relații personale suple și nefamiliale; Homans consideră că grupul primar este alcătuit dintr-un anumit număr de persoane care comunică
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
iubit; demonstrativitatea, constând, ca și narcisismul, în adoptarea unui statut social (bolnavul devine un „caz interesant”); valorizarea statutului social - cu cât bolnavul are un statut social mai precar, cu atât nevoia lui de valorizare prin boală crește. 2. Natura și tipologia bolilor psihice În ceea ce privește geneza și interpretarea bolilor psihice, trebuie avute în vedere două aspecte (K. Schneider): a) anomaliile psihice - varietăți normale ale ființei psihice; consecințe ale unor boli sau malformații; b) conceptele nosologice sau diagnostice, care sunt: somatologice; psihopatologice. Acest
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
patologic; b) de inspirație dinamistă, privind relațiile dintre fenomenele normale și caricaturile lor patologice. De aici rezultă că orice „obiect clinic” poate fi descris în funcție de diferențele, continuitățile sau similitudinile pe care le prezintă. Un rol important revine în acest sens tipologiilor clinico-patologice, și de aceea, în practica clinico-psihiatrică, se impune stabilirea unor modele ale personalității bazate pe trăsăturile imputabile sau vulnerabile ale acesteia, în cursul stărilor morbide ale individului. Acestea sunt: a) modelul etiologic, care pune accentul pe relația „cauză-efect” sau
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de suprafață, imediat observabile, dependente de variabilele personalității, și anume: - modelul lui Kernberg, ce pune accentul pe modalitățile generale de funcționare mintală ca nivele de organizare mergând de la normal la patologic; - modelul lui Bergeret, de tip categorialist, ce stabilește o tipologie discontinuă între nivelurile de organizare și aspectele cantitative (caracterele); c) modelul de acțiune, între N (normal) și P (patologic), care pune accentul pe starea de normalitate, ce precede boala, și starea de postmorbilogice, în cursul căreia „patologicul” (P) intră în
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
delictuală și tulburarea emoțională. Aceste aspecte se pot vedea clar în schema de mai jos: N tânăr normal tânăr delictual, fără tulburări emoționale -TE AN tânăr cu tulburări, tânăr delictual dar nedelictuale cu tulburări emoționale +TE D.C. Gibbons propune o tipologie a delincvenților juvenili considerată a fi una dintre cele mai bune, și anume: grupurile delictuale de tâlhari; grupurile delictuale de conflictuali; grupurile delictuale cauzale; delincvenții cauzali individuali, negrupați; hoții de automobile; toxicomanii cu heroină; delincvenții agresivi; delincvenții cu tulburări de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
alte trei partenere. Ca și în primul volum, T. oferă ipostaze caracterologice diferite, opunând lui Dan Deleanu atât pe echilibratul, pudicul și perseverentul Mircea Balmuș, cât și pe Tonel, licheaua simpatică și banală, ori pe epicureicul și practicul Puiu Deleanu. Tipologia feminină e sugerată prin punerea în contrast a două imagini ale feminității: Olguța e un personaj-sinteză, asociind inefabilul și statuarul frumuseții feminine de tip clasic cu spiritul lucid, disociativ al femeii moderne, în timp ce Monica va întruchipa, într-un grațios tablou
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
TRIBUNA POPORULUI, cotidian apărut la București între 15 septembrie 1944 și 11 februarie 1945. Director: G. Călinescu. Are și un supliment umoristic săptămânal, intitulat „Pinguinul”. Într-un editorial din numărul al doilea, după ce schițează tipologia ideală a unui cotidian de informație, arătând că „ziarul este un instrument de educație delicat, care are nevoie de oameni destoinici și de sforțări leale”, că trebuie să dea „educație literară mulțimii și prin urmare trebuie scris frumos și corect
TRIBUNA POPORULUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290257_a_291586]
-
ca și Vasile Coroban, o vocație de polemist, găsindu-și salvarea în studii ample de analiză a fenomenelor generale, îndeosebi a celor ce țin de evoluția literaturii. Configurează cu exactitate și cu o perspectivă de sinteză corectă tendințe și orientări, tipologii tematice și simbolice, practică o interpretare fenomenologică subtilă și nuanțată, meticuloasă. Textele au un pronunțat caracter eseistic, un aer de meditație lucidă, dezabuzată, țintind să surprindă sensuri mai adânci, privitoare la transformări istorice și de conștiință, schimbări de mentalitate. Mai
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
1985) sau despre Dinastiada (1990, în colaborare cu Virgil Tomuleț), predominant este umorul de factură politică. U. va apela la aceleași mijloace din registrul comic, la figura lui Ahile Bilă, la tablete sau la definiții hazlii, reușind să creeze o tipologie caracteristică, ilustrată de chipuri pitorești. Teatrul lui U., concretizat atât în volume, cât și în piese pentru radio și televiziune, este tot umoristic. În comediile din Cufărul Pandorei (1997), Transsiberianul de Fetești (1997) sau în cele din Salina de cărbuni
UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
cu volumul personal de proză scurtă, Anotimpurile după Zenovie (1988). Cartea lui U. reunește în jurul nuvelei titulare un sistem de texte satelit, diferite ca valoare și dimensiuni. Considerate în ansamblu, ele proiectează o lume fictivă, un mediu social și o tipologie care îl plasează pe autor alături de Tudor Vlad și de Alexandru Vlad sau de Viorel Marineasa și Daniel Vighi, printre cronicarii optzeciști ai satului ardelenesc. Un sat care în prozele lui se numește Apud și are o serie de semnalmente
URSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
fiind apoi transferată, scurtă vreme, la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor. Colaborează la „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Ateneu”, „Saeculum”, „Limbă și literatură” ș.a. După 1989 U. începe să scrie proză. Romanele sale, în manieră postmodernistă, se încadrează în tipologia campusului universitar, între formula romanului cu cheie, gen Bietul Ioanide de G. Călinescu, și formula umoristico-intelectualistă a englezului David Lodge. Prima experiență în acest sens este romanul (eseu, narațiune, comentariu psihologic, estetic, politic etc.) Universitatea care ucide (1995), dedicat „ultimului
URSACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
uman), peisaje celeste, peisaje terestre, modele de frumusețe și portrete eroice, geografia imaginară a iadului, geografia raiului, aceasta - aparent mai săracă - confirmând constatarea esteticii generale „cum că frumosul este mai uniform decât urâtul”. Alte considerații privesc râsul și obiectul comic, tipologia obiectului comic, în care, împotriva unei opinii exprimate de Mihai Ralea, se propune ideea că omul societăților arhaice nu avea capacitatea de a recepta situațiile comice, dar s-a distins „prin observații ascuțite, prin finețea disocierilor, iar după caz, a
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
în 1961 la „Luceafărul” cu nuvela O picătură de soare, iar editorial în 1967 cu volumul de proză Zidul. Mai e prezent în „Scrisul bănățean”, „Orizont”, „Tribuna”, în presa locală din Caransebeș și Cluj. În povestirile din Zidul V. adaptează tipologia „sucitului” la mediul muncitoresc, îmbinând proza cu tematică industrială cu una vag psihologizantă. Situația epică repetată în majoritatea scrierilor este următoarea: „sucitul” (aici un muncitor atipic) are o primă tresărire a conștiinței, o primă intuiție a unor emoții puternice, dar
VASILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290452_a_291781]
-
de miazăzi. A tradus din Francesco Jovine, precum și din Mihail Sadoveanu în franțuzește. Scrise, probabil, după al doilea război mondial, când sunt și editate, ceea ce explică, în parte, pasta groasă a caracterologiei, narațiunile lui Z. refac ambianțe și reînvie o tipologie din proza începutului de secol XX, dar într-un stil cu amprente proprii. Nuvelele din Fără frac și joben (1952) și Perfecții diplomați (1962) aduc situații și personaje din mediul funcționăresc, în speță din al Ministerului de Externe, și din
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
când reporter, cu talentul de a relata, când bun portretist (Alexandru Paleologu, Ion Caraion) sau maestru al caricaturii (Suzana Gâdea), când memorialist liric, când peisagist atras de culoare, când prozator de factură balzaciană în descrierea mediilor și a unei semnificative tipologii provinciale. În permanență este un analist, adesea amar-ironic și caustic, lăsând să se vadă, în afara sentimentului de frustrare generală, și drama personală, izolarea și singurătatea din acești ani. Jurnalul pare să fi fost de dimensiuni cu mult mai mari (autorul
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
culturii și civilizației românești, prin aceea că a dezvoltat substanțial ideile de romanitate, unitate și continuitate și a venit cu un avans de civilizație (Concluzii pentru cultura României întregite). Pe de altă parte, moralistul desenează cu o peniță acidă o tipologie unde se detașează în prim-plan „tipul politic”, sinonim cu lăcomia de putere, violența și agresivitatea, întrupare a politicianismului setos de autoritate și adulație, inspirator al celor mai negre fanatisme, stăpânit de instinctualitate și bizuindu-se pe „solidaritatea pumnilor” (Tipul
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
spune Tudor Vianu). Fenomenologul caută omul de profunzime ascuns în cuvintele lui și în combinațiile dintre cuvinte. Trecând peste alte disocieri (despre „ins”, „singurătatea insului”, „firea și chipul”, „rostul și soarta”, „teofania lumii”) și peste încercarea de a face o tipologie a spiritului european (Logos și Eros în metafizica creștină), sunt de urmărit ideile lui V. despre literatură și judecățile critice, unde se vede percepția lui estetică, cât de fin este gustul artistic al acestui om învățat și prob. Este suficientă
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
întâlnite, precum spirala, excizia, meandrele grupate în benzi, se vor transmite viitoarei culturi ce va lua naștere în acest areal (Ibidem). Tratarea unui subiect extrem de complex, așa cum este cel legat de spiritualitatea comunităților preistorice, presupune o metodologie de cercetare specifică ; tipologia propusă de noi, cu caracter orientativ, încearcă să ofere o imagine cât mai amplă asupra semnificației și funcționalității plasticii antropomorfe. Plastica antropomorfă a culturii Dudești este reprezentată prin figurine simplu modelate, stilizate, de mici dimensiuni, ceea ce indică existența unor canoane
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
marchează o unire sacră între femeie și conținutul germinativ asupra căruia se revarsă energiile creatoare ale zeității. X Statuetele aparținând culturii Dudești, deși sunt puțin numeroase, pot oferi, totuși, o serie de informații cu privire la maniera de modelare, la stabilirea unor tipologii sau chiar referitor la identificarea unor teme cultice. Tratarea simplistă a capului sub forma unei coloane, reprezentarea trunchiului plat sub formă romboidală și a brațelor ca niște prelungiri laterale (Planșa I/6, 9, 10), marcarea sânilor prin două proeminențe, accentuarea
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
cu bibliografia; a se vedea și sumarul revistei Corviniana, nr. 8-12). Abordarea de manieră sintetică, pe criterii standardizate, a aspectelor variate privind piesa pe care urmează să o analizăm, PLASTICA ANTROPOMORFĂ DIN M.D.A. 222 comportă mai multe paliere: contextul descoperirii; tipologia; descrierea; morfometria. De o atenție specială beneficiază aspectele paleotehnologice, esențiale pentru un astfel de demers, dar discutate, în general, mai puțin în literatura de specialitate de la noi; aceste aspecte sunt: criteriile alegerii materiilor prime; fabricarea - etape, procedee și operații; urme
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
de asemenea, în vechime. Pe circumferința feței inferioare lipsește un mic sector, fracturat recent (fig. 1). Suprafețele sunt puternic afectate prin acțiunea acizilor generați de rădăcinile plantelor ierboase; urmele specifice sunt observabile mai ales pe fața inferioară (fig. 2). 4. Tipologie. Descriere Idol/pandantiv/amuletă antropomorf(ă) feminin(ă) din corn de cerb, descoperit(ă) în inventarul Locuinței nr. 5. Piesa a fost publicată sumar în raportul anual privind cercetările arheologice din 2004 și într-un alt raport (extensiv) care expune
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
cu acest prilej a fost clasificat în categoria Tezaur în cadrul colecțiilor Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni din Sfântu Gheorghe, jud. Covasna (D. L. Buzea, Gh. Lazarovici, 2005, p. 31, 39, 76, 88, pl. XVIII/19; XXX/2; D. L. Buzea, 2008). După tipologia propusă de cercetătorul Dan Monah, piesa aparține tipului (b) - idol/amuletă plat(ă) (D. Monah, 1997, p. 136). Idol/pandantiv/amuletă plat(ă) din corn de cerb. Artefact fragmentar; sectoarele care lipsesc au fost fracturate în vechime, probabil intenționat (mutilare
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]