6,503 matches
-
așa cum te-am cunoscut". Și acum, în discuții, când Ioana vrea să mă pedepsească, îmi amintește vorbele mele: "Fapta noastră sfîntă!" Închiriasem o cameră de hotel special pentru ea! Făceam același lucru ca și celălalt! Și după împlinirea faptei sfinte toaleta de rigoare! Ioana are dreptate: spusesem cuvinte de roman-foileton, așa cum se întîmplă totdeauna când ești nenorocit, oricât de inteligent ai fi. Lângă mine, Ioana mângâie pe Ahmed și-i spune cu o nespusă dragoste: Are mămica o bucățică de pisică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
meu ar putea, străbătând orașul, să aducă gloria unui popor și libertatea unei patrii!". Celălalt deputat republican, umanitaristul Menezes, leșină - colaborând astfel la dramatizarea momentului care trebuia să devină istoric. Tribunul cere cuvântul, și recurge la vechea stratagemă: compară prețurile toaletelor Reginei cu costul pâinii săracilor. Impresia e, ca de obicei, profundă. În sfârșit, vorbește și Alexandre Braga, arbiter elegantiarum. Calm, disprețuitor, ironic, își alege ținta cea mai ușoară în persoana lui Don Carlos. Baionetele sunt chemate în ajutor, și - frumosul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vânt constant dinspre nord. Iată, acum e 1972, hm, treizeci și patru de ani la firmă, fără a socoti războiul; doisprezece ca director general. Astfel ajungea la cincizeci, anul acesta. Cincizeci? Cu un strigăt, Craig sări în picioare și se repezi în toaleta de lângă biroul său. Pe ușa spre duș se afla o oglindă în care se putea vedea întreg. Se opri în fața ei, cu răsuflarea tăiată. Imaginea de care dădu cu ochii era destul de familiară. Era cea a unui bărbat înalt, solid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
îmi propunea să mergem în una din zilele acestea la Văratic. Rochia Adelei, simplă, strânsă pe bust, îi accentua, rotund, toate liniile. Dădeam doamnei M... câteva explicații asupra regimului pe care îl urmează. Mișcările mâinilor, ridicate în diversele operațiuni ale toaletei, descopereau brațele Adelei până mai sus de cot. Acest incident, probabil cu totul neînsemnat în univers, îmi paraliză inteligența. Doamna M... abuzează de regimul vegetal. Îi recomandai, cred, o alimentație mai sub-stanțială. Adela își isprăvea toaleta. Pe fața femeii din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în diversele operațiuni ale toaletei, descopereau brațele Adelei până mai sus de cot. Acest incident, probabil cu totul neînsemnat în univers, îmi paraliză inteligența. Doamna M... abuzează de regimul vegetal. Îi recomandai, cred, o alimentație mai sub-stanțială. Adela își isprăvea toaleta. Pe fața femeii din oglindă se zugrăvea interesul intens cu care o scruta femeia din odaie. Când veni, în sfârșit, în balcon, cu o pelerină mică pe umeri, cele două puncte de lumină din ochi se jucau cu impresia pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Adela cu Timotin, cu doamna Jeny, cu Matilda Ioan și cu sora ei, care uitase să nu mai râdă. Înainte de Braniște, în bătaia unui foc mare, un țăran - un cosaș, ori un pândar al ogorului și al tradiției - își făcea toaleta de noapte. În pielea goală, cu capul în gura cămășii pe care o dezbrăcase, zvârlea în foc, la intervale egale, cu gesturi mari, liniștite, aproape auguste, de om echilibrat al pământului, obiectul mărunt al cercetărilor sale entomologice. Prin pădure, zurgălăii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
înaltă. Plecăm la Văratic. Dimineață am așteptat-o în cerdacul ei să se îmbrace. Știam că e în dosul storului dat în jos, la un metru de mine. Zgomote, la răstimpuri, produse de saltarele scrinului, de ușa garderobei, anunțau etapele toaletei. O vedeam, prin auz, îmbrăcîndu-se. A apărut peste un sfert de oră. - Ah, ce leneșă sunt! Aștepți de mult? - Da... Nu, de câteva minute. Venită de-a dreptul din odaia de culcare și cu fața ușor boțită de somnul neîmplinit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dă senzația realității ultime, indubitabile. M-am îndepărtat din nou de ea cu un pas mai jos și, cu mâna ei într-a mea, am continuat drumul. În sfârșit, priporul se isprăvi, și când eram aproape de poiană, Adela își refăcu toaleta cum putu mai bine. Rochia însă rămase cu importante avarii. Părul, care s-ar fi crezut că mărturisește urmările unei lupte, îl readusese la forma anterioară cu multă aproximație. Dar în poiană era încă lume. Oamenii serioși își isprăveau jocul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
exagerată și ridicolă crezusem că am pierdut-o. Odată cu bucuria imensă că va trăi, izbucni, mai arzătoare decât oricând, durerea pasionată, comprimată un moment de compătimire și de spaimă și pe care acum o înăsprea insomnia, odaia ei de culcare, toaleta ei de intimitate, înfățișarea ei pasivă și senzația, abia acum conștientă, a corpului ei palpat în ziua trecută. Senzațiile, care ieri erau simple semne informative pentru medic, astăzi, rememorate, erau percepute de omul înnebunit de ființa ei. Pielea ei - de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
culca la loc, pândind cu urechea, cum cei ai casei, buimăciți de somn, se sculau unul câte unul, mai Întâi babulea, apoi mama ei, Fevronia, și, În sfârșit, Mașa, lipăind cu picioarele goale prin casă, Înainte de a se duce spre toaleta așezată tocmai hăt, În fundul curții. De fiecare dată, după o astfel de pățanie, babulea Îl fugărea În jurul casei agitând bastonul ridicat În aer, iar biata sa consoartă se punea pe plâns. Mașa se spăla pe mâini și tăcea chitic, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
crăpături și pete de grăsimi ori de alte ingrediente, În timp ce Întreaga Încăpere nu puteai afla o bancă ori ceva primitiv pentru a te așeza În așteptarea celor ce aveau să urmeze. Într’un colț al Încăperii se putea observa o toaletă, rămasă amintire de pe timpul ocupației turcești, fără ușă și pereți despărțitori unde cel În necaz era expus privirilor. De fapt În Încăpere se mai aflau câțiva arestați ce ședeau În tăcere pe cimentul neospitalier și care nu dădură atenție noului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să-i trezească de-a binelea, ordonând. „Bă nefericiților, ascultați ce vă spun eu, bine...? Ce-i care au dormit În paturi, potiviți saltelele de paie să corespundă liniar, În cea mai perfectă simetrie. Pe urmă, merge-ți repede la toaletă și vă spălați cu apă Înghețată mutrele, iar În privința necesităților firești va trebui să respectați urgențele...! Avem la dispoziție doar patru WC-uri turcești În timp ce voi netrebnicilor sunteți peste două sute cincizeci...!” Tony Pavone se considera sub protecția Șefului de cameră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
două sute cincizeci...!” Tony Pavone se considera sub protecția Șefului de cameră totuși, execută ordinul cu gândurile răvășite În ce-a mai teribilă stare de nesiguranță...! Într-o Învălmășeală de-a dreptul halucinantă unii arânjară saltelele În timp ce majoritatea dădură buzna la toaletă unii să aprindă țigările iar alții ocupară cele patru poziții de eliminare a excrementelor cu puternice crampe stomacale În timp ce restul cu pantalonii pe vine așteptau să le vină rândul, Îmbrâncindu-se și Înjurându-se Între ei: W.C.-urile turcești nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
O ființă umană, care se prețuiește pe sine cu motive Întemeiate, are și readuce ordinea, autoritatea. Când părțile interne sunt În ordine. Ele trebuie să fie În ordine. Dar cum era să fii blocat În stadiul când Înveți să folosești toaleta! Cum era să fii prins În capcana unui standard psihiatric (Sammler dădea vina pe nemți și pe psihanaliza lor pentru asta)! Cine ridicase drapelul de scutece? Cine făcuse din rahat sacrament? Ce mișcare literară și psihologică era asta? Domnul Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trebuia să facă o baie. Pentru că tânjise după el toată seara. „O, femeia e un sconcs. Atâtea mirosuri, unchiule“, spuse ea. Scoțând tot, dar trecând dresul cu vederea, se aruncase În cadă. Wharton era uimit și se așezase pe capacul toaletei În halat În timp ce ea, atât de rumenă de whisky, Își săpunea sânii. Sammler știa bine cum trebuie să fi arătat sânii. Puține, În fond, erau ascunse de rochiile ei decoltate. Așadar fu săpunită și clătită și dresul ud scos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fuseseră pioneri În 1848. Gruner era un emigrant Ostjude. Sarcina ei fusese să-l rafineze, să-l ajute să-și construiască cabinetul. Răposata doamnă Gruner fusese decentă, pusă la punct, cu picioare subțiri, păr bufant Înțepenit de fixativ și cu toalete de la Peck & Peck, geometric corecte la milimetru. Gruner crezuse În superioritatea socială a soției lui. — Nu ginul Îmi agravează tensiunea. Dacă nu ar fi cărțile, tot ar fi bursa și dacă nu ar fi bursa, ar fi apartamentul din Florida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Wallace cu ochi rotunzi, negri visa În continuare. Visa profund. De asemenea avea o culoare foarte albă. Apropiindu-se de treizeci de ani, Încă era fratele mai mic cu buclele, buzele unui băiețaș. Puțin neglijent cu obiceiurile ce țineau de toaletă, tot ca un băiețaș, adesea Îi transmitea lui Sammler pe vreme caldă (poate nasul lui Sammler era hipersensibil) un miros ușor necurat de la spate. Cea mai vagă urmă de neglijență fecală. Aceasta nu-l jignea pe unchi. Era pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
calmeze. În schimb, vorbea pe un ton prozaic și suna complet calm. Cu ochelarii fumurii arăta deosebit de rațional. Ca președintele unei comisii senatoriale care asculta o mărturie scandaloasă fără să-și piardă cumpătul. — Unde e Angela? — S-a dus la toaletă să tragă o porție de plâns, bănuiesc. Asta dacă nu se linge cu vreun infirmier sau trage o tăvăleală În grup. Nici când dă colțul nu știi la ce să te aștepți. — O, păcat. N-ar trebui să vă certați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
departe de mine. Un puști mai mare a venit și m-a salvat. Și el chiulea și s-a târât pe gheață cu o creangă. M-am agățat de ea și m-a tras afară. Apoi ne-am dus În toaleta bărbaților de la debarcader și mi-am scos hainele. M-a frecat cu cojocul lui. Mi-am Întins hainele pe calorifer, dar nu se uscau. Mi-a spus: „Aoleu, puștiule, o să dai de dracu“. Și chiar am dat de dracu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În fosta cameră a Angelei. De pe vremea când era o tânără fată. Sau ucenică În ale preacurviei. Ei, oamenii mergeau la războaie. Luau ce arme aveau la dispoziție și se Îndreptau spre front. Sammler ședea așezat pe un scaun de toaletă acoperit cu creton de culoarea piersicii. Neauzind nici o mișcare din baie, strigă: „Te aștept“ și ea se ridică din apă. Auzi zgomotul făcut de picioarele ei, puternice, iuți. Când mergea Întotdeauna ștergea cu corpul obiecte. Niciodată nu mergea pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
prea multe. Zâmbind, Sammler goli plicurile și aruncă ghemotoacele În coșul Angelei de hârtii, din piele florentină, poleită. Achiziționat de mama ei În timpul unui tur. Cheilor le dădu drumul În buzunar, aplecându-se mult Într-o parte pe scaunul de toaletă pentru a ajunge la clapa buzunarului. Shula, urmărindu-l În tăcere, zâmbea și ea, ținându-și brațele Încrucișate peste piept, cu degetele Încleștate peste Încheieturile mâinilor ca să Împiedice halatul să se deschidă. Sammler, În ciuda cârpei cu care se spăla, văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
treji. Cei adormiți, brute, fanteziști, visând. Apoi se trezeau și cealaltă jumătate se ducea la culcare. Și ăsta este felul În care sclipitoarea rasă umană conduce acest glob rotitor. Se alătură celorlalți adormiți pentru o vreme. VI Lavoarul din mica toaletă de lângă cabinet era din onix negru, accesoriile aurii, robinetele delfini, savoniera o scoică, prosopul pufos ca blana de nurcă. Oglinzile de pe patru pereți Îi reflectau domnului Sammler imaginea din mai multe perspective decât și-ar fi dorit. Săpunul era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
despre ipocrizia lui Sue. Ea o lăsa să stea acolo, s-o stoarcă de puteri ore în șir, fără să-i arate măcar o clipă că e plictisită. O dată, când Sue s-a ridicat de la masa noastră ca să meargă la toaletă, am făcut greșeala să-i spun „vacă proastă“, iar Sheba s-a încruntat la mine și mi-a zis liniștită: „Câtă energie consumi ca să urăști oameni!“ Sheba era foarte directă în asemenea cazuri - niciodată nu se dădea înapoi de la a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu bibelouri religioase. Dețin cel puțin douăzeci de Iisuși din ghips (bebelușul Iisus beatificat în scutece de ghips; Iisus-bărbat cu bicepșii răsărind dintre dughenele de la Templu; Iisus de treizeci și ceva plimbându-se sumbru în grădina Ghetsemani). Deasupra măsuței de toaletă din dormitorul lor, se află o reproducere delicios de proastă a cinei celei de taină cu toți ucenicii afișând coafuri pompoase și într-o ușoară levitație. În camera din față, unde dormim eu și Sheba, există un afiș de șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ea repezit. Îmi dă fiori. Și-a rulat mâneca în jos. Apoi a sunat telefonul, iar Sheba a sărit să răspundă. Știam că era Connolly după cum a început să șoptească și să chicotească. A luat telefonul, s-a repezit în toaleta de la subsol și a închis ușa. Am stat, dând nervoasă din picioare, așteptând-o să se întoarcă. Când a ieșit, zâmbea. — O, nu-mi place deloc să fac asta, Barbara, dar va trebui să ies. El era. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]