2,542 matches
-
mă sprijină Aia. Mă târăsc așa, pas cu pas, până ajung într-un loc care-i mereu același: acel punct înalt al peisajului din care pot să văd marea mai bine. Pontul Euxin Observ zilnic marea și sunt atras de tonalitățile culorilor ei care se schimbă continuu. O privesc la fel de fascinat de fiecare dată. Dimineața apa e limpede, luminoasă, așa încât pot să văd foarte clar peștii și crabii de pe fund. Apoi, odată cu trecerea orelor, se tulbură și capătă o întunecime nemișcată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
scriu, într-o culegere de aforisme de acum câțiva ani, că sfârșitul omului înțelept este acela de a se epuiza în înger. Cer scuze că mă autocitez, dar m-am întrebat dacă cuvintele lui Mincu nu sunt dictate de aceeași tonalitate gnostică (aceea, între altele, ce străbate întreaga operă a compatriotului său Cioran), dacă androginia la care aspiră, în ipostaza lui Ovidiu, nu reprezintă excesul produs de acel pariu ultim, de acel rămășag ce opune lumii acesteia (și, prin urmare, acestui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în schimb, la fel de simplu de decodificat de către reprezentanții celor două culturi cu un pattern diferit. Prin urmare, s-a observat cum japonezii au întîmpinat dificultăți în decodificarea emoțiilor negative, deoarece este mai puțin dezirabil social să exprimi emoții cu o tonalitate negativă în Japonia decît în SUA, asiaticii "închizîndu-se în sine" cu mai mare eficacitate în registrul expresivității emoționale negative. Despre Japonia știm că este caracterizată de un tipar cultural colectivist (Hofstede, 1980/2001). Colectivismul este specific unei societăți în care
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Bond, 1993, p. 63). W. Gudykunst și colaboratorii (1988) au examinat modul în care indivizi ce aparțin unor culturi naționale diferite se exteriorizează în fața autorității. Autorii au constatat că reacțiile verbale și nonverbale ca indicatori ai exteriorizării unor emoții cu tonalități diverse în interacțiune cu o autoritate simbolică sînt semnificativ mai puternice în culturile naționale cu un individualism crescut. Tot astfel, M. Argyle și colaboratorii (1986) au observat că regulile care restrîng exprimarea socială a "supărării" și a "nefericirii" au parte
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
răspântia secolului al XIX-lea, sau în vremea revoluției spaniole - perioade pe care le-am studiat în mod special - motivul unei asemenea atitudini ținea mult de încetineala evoluției mentalităților, în ciuda pozițiilor de principiu mai degrabă progresiste adoptate în rezoluțiile oficiale. Tonalitatea moralistă a dezbaterilor din mișcarea muncitorească a pus în evidență de nenumărate ori nu numai conservatismul dominant cu privire la locul ce le revine femeilor în familie, ci și pregnanța prejudecăților în tot ceea ce are legătură cu viața privată, și în special
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
momente prin care mi s-a arătat că nu mă comport adecvat, așa cum norma de gen predefinește. Mult mai târziu, profesoara mea de română din liceu, mi-a spus la începutul clasei a IX-a că trebuie să îmi moderez tonalitatea vocii pentru că este deranjantă și o femeie trebuie să fie suavă, nu gălăgioasă și deranjantă. De altfel, vocea mea este mult mai baritonală decât a femeilor în general, și inclusiv prilejul interviului admiterii mele la doctorat a scos în evidență
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
limbii de sub arcada dentară superioară, desprinzând doar vârful limbii. Se repetă exercițiul cu expir puternic exploziv până se obține vibrația surdă a limbii. În a treia etapă se reia exercițiul introducând vibrația laringeană în articularea vocalei î. Se pot folosi tonalități diferite la hipoacuzici. Același exercițiu se execută cu voce șoptită. - Exercițiile de obținere a vibrației limbii prin transfer fonemic se realizează cerând subiectului să articulează la început rar și apoi din ce în ce mai rapid grupurile: tîî, dîî, tuu, duu, tdt, bdo, bdu
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
ce pleacă de la 20 mm până la amplitudinea maximă de mobilitate. În timpul expirului oral, vălul palatin se ridică, iar curentul de aer pulmonar pune în vibrație corzile vocale prelung și rezonatorul bucal, format din palatul osos și partea anterioară a limbii. Tonalitatea vocalizării este dependentă de frecvența vibrațiilor laringiene și localizarea rezonanței, caracteristică ce face diferența dintre „vocea de piept”, în care tonalitatea este medie, rezonanța este orală anterioară și care constituie obiectivul demutizării, iar pe de altă parte „vocea din cap
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
pulmonar pune în vibrație corzile vocale prelung și rezonatorul bucal, format din palatul osos și partea anterioară a limbii. Tonalitatea vocalizării este dependentă de frecvența vibrațiilor laringiene și localizarea rezonanței, caracteristică ce face diferența dintre „vocea de piept”, în care tonalitatea este medie, rezonanța este orală anterioară și care constituie obiectivul demutizării, iar pe de altă parte „vocea din cap”, în care tonalitatea este înaltă cu rezonanța orală posterioară, sau „vocea guturală”, în care tonalitatea este joasă, iar rezonanța este faringeană
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
dependentă de frecvența vibrațiilor laringiene și localizarea rezonanței, caracteristică ce face diferența dintre „vocea de piept”, în care tonalitatea este medie, rezonanța este orală anterioară și care constituie obiectivul demutizării, iar pe de altă parte „vocea din cap”, în care tonalitatea este înaltă cu rezonanța orală posterioară, sau „vocea guturală”, în care tonalitatea este joasă, iar rezonanța este faringeană - tipologii de emisie ce trebuie evitate. Important în emisie sunt două aspecte: menținerea unui grad de deschidere suficient de amplu al mandibulei
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
dintre „vocea de piept”, în care tonalitatea este medie, rezonanța este orală anterioară și care constituie obiectivul demutizării, iar pe de altă parte „vocea din cap”, în care tonalitatea este înaltă cu rezonanța orală posterioară, sau „vocea guturală”, în care tonalitatea este joasă, iar rezonanța este faringeană - tipologii de emisie ce trebuie evitate. Important în emisie sunt două aspecte: menținerea unui grad de deschidere suficient de amplu al mandibulei și lipsa oricărei mișcări de ridicare sau retrage a limbii. Subiectul reproduce
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
se trece la pronunția pe silabe sau pe litere, ca în final prin sinteză să reușească recompunerea cuvântului și să indice noțiunea exprimată prin cuvânt. În final se lucrează la ritmul și intonația exprimării propoziționale. Deformări în articularea fonemului u - Tonalitatea înaltă a fonemului u, cu așa numită „voce de cap', este datorată frecvenței înalte de emisie a fonemului, ridicării laringelui, îngustării spațiului cu vălul palatin, mutării posterioară a rezonanței orale și dispariției rezonanței toracice. Defectul tulbură inteligibilitatea vorbirii de aceea
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
transmise în cazul emiterii cu „voce din piept' a fonemului, respectiv lipsa vibrațiilor în cazul emiterii cu „voce de cap'. Se reia acțiunea de poziționare a sistemului articulator și se explică pe imagine sau pe programul de simulare modificările de tonalitate și poziționare a laringelui. Dacă e fost emisă corect vocala a se reia pronunția ei și prin deviere se trece succesiv la sunetul o și în final la fonemul u. - Deformarea fonemului u în sunetul o este cauzat de poziționarea
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
retragerea limbii și micșorarea deschiderii mandibulei. - Deformarea fonemului ă în vocala o se corectează ușor prin relaxarea obrajilor și îndepărtarea comisurilor bucale în pronunție. - Deformarea fonemului ă în vocala e impune retragerea limbii, nu ridicarea ei. - Desonorizarea sau nazalizarea în tonalitate înaltă îvoce de cap) a fonemului ă necesită redobândirea unei fonații laringiene, cu vibrații toracice îvoce din piept), prin exersarea articulării diapozonului vorbirii - fonemul a. (22, 184, 228) Demutizarea vocalei I Fonemul i este o vocală închisă, dispunând alături de fonemul
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
consolidării emiterii sunetului i ascuțit și închis. Se pronunță petec în loc de pitic, șepcă în loc de șipcă. Se reiau exercițiile de ridicare a limbii și de menținere a contactului ferm la arcadele dentare superioare. Se ajută ridicarea limbii prin apăsare sub mandibulă. - Tonalitatea acută a fonemului i pronunțat cu „voce de cap” se datorează emiterii cu o frecvență prea ridicată a fonemului - asemeni unui țipăt, și cu un efort muscular și respirator crescut, care se observă pe fizionomia logopatului prin injectarea ochilor, congestia
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
respirator crescut, care se observă pe fizionomia logopatului prin injectarea ochilor, congestia feței și căldura care cuprinde extremitatea cefalică până în creștetul capului. Logopatul va percepe dispariția vibrațiilor toracice, iar prin gestul de relaxare și coborârea vocii, făcut de recuperaționist micșorează tonalitatea vocii. - Nazalizarea fonemului i se resimte de către logopat ca o vibrație la rădăcina nasului și prin răcirea curentului de aer. Vocea nazală are tendința de a se extinde și la celelalte foneme, influentând inteligibilitatea vorbirii. Pentru corecție se fac exerciții
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
ale mandibulei; - exerciții de mobilizare prin suflu expirator a unor obiecte ușoare; - exerciții de respirații cu vocalizare diversă prin intrarea în acțiune a corzilor vocale. Obținerea vibrației corzilor vocale este indispensabilă emiterii vocalelor. - deprinderea de a efectua vocalizări pe diverse tonalități cu perceperea vibrațiilor toracale și a celor de cap. 2. Exerciții de gimnastică a limbii, mandibulei, buzelor și uvulei: - mișcări de ridicare - coborâre a mandibulei; - mișcări de lateralitate a mandibulei, asociate sau nu cu devierea facială; - mișcări de ridicare - coborâre
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
Subiectul este antrenat într-un dialog de povestire, iar logopedul trebuie să imprime un ritm de vorbire adecvat, cu articularea accentuată a vocalelor care au creat probleme în pronunție. Cele mai frecvente dislalii ale vocalelor, care necesită corecție imediată, sunt: tonalitatea înaltă, nazalizarea și deformările interfonemice. - Tonalitatea înaltă crează „vocea de cap' stridentă și neinteligibilă, cu pierderea vibrațiilor toracice și o concentrare a rezonanței la nivel faringean înalt și în oasele cutiei craniene. Prin palpare, surdomutul sau hipoacuzicul ia cunoștință de
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
de povestire, iar logopedul trebuie să imprime un ritm de vorbire adecvat, cu articularea accentuată a vocalelor care au creat probleme în pronunție. Cele mai frecvente dislalii ale vocalelor, care necesită corecție imediată, sunt: tonalitatea înaltă, nazalizarea și deformările interfonemice. - Tonalitatea înaltă crează „vocea de cap' stridentă și neinteligibilă, cu pierderea vibrațiilor toracice și o concentrare a rezonanței la nivel faringean înalt și în oasele cutiei craniene. Prin palpare, surdomutul sau hipoacuzicul ia cunoștință de diferențele de transmitere a vibraților laringiene
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
în contextul "omului nou". Frumoasă ideea lui G. Liiceanu: ceea ce leagă cititorii unui jurnal de autorul lui e aceeași dispoziție afectivă (Întâlnire cu un necunoscut, p. 286). Ar fi vorba de o deschidere către perceperea de sine ce îmbracă aceleași tonalități afective; așteptarea de sine se face pe același fond afectiv. Jurnalul livrează grade de comparație pentru judecarea eului propriu. * Uneori scrisul, în loc să se rezume la redarea gândurilor și trăirilor, adaugă un conținut nedefinit existenței mele și claritatea unui observator obiectiv
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a fost definit de Turner, în prelungirea lucrărilor lui Tajfel despre categorisirea socială. El trebuie poziționat în raport cu cercetările despre relațiile inter-grupuri: în materie de relații inter-grupuri, Sherif propusese o teorie a conflictului obiectiv de interese. Ea constă în a explica tonalitatea relațiilor inter-grupuri prin compatibilitatea sau incompatibilitatea proiectelor urmărite de grupuri. Dacă proiectele care privesc două grupuri sunt incompatibile, se va manifesta o diferențiere perceptivă: individul va percepe celălalt grup ca diferit de cel propriu. Această diferență este însoțită de atribuirea
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
Impresia de ansamblu este că mai tot ce ține de o atare „dimensiune” a prezenței personajului/ personajelor în Baltagul trece, mai vizibil marcat, ori, dimpotrivă, mai estompat, prin „narator”: însă, oare, mereu cu aceleași implicații și sugestii (de perspectivă, de tonalitate, de „coloratură” a unor răsfrângeri stilistice în configurarea/ edificarea personajelor și a raporturilor lor, într-o procesualitate a devenirii, „lentă” - mai curând nebruscată, „fluidă” -, dar sigură), în eclerajul naratorial (arhitectură voit nereliefată, aproape evanescentă, a montajului-joc de ordinul „punctului de
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
și petrecerile solstițiului de iarnă i-au fost pentru întâia oară străine și depărtate. [...] și toată zvoana și veselia cotlonului aceluia din munte le respinsese de cătră sine”. Întrepătrunderile, glisările etc. imprimă momentelor de fulgurantă, concentrată, dezvăluire - „iluminare” a interiorității tonalitatea unui mod scriptural în acord cu un stil al lumii distincte în care se înscriu, modelate de tiparele acesteia, existența, destinul, experiența pe care o traversează eroina capodoperei sadoveniene. Delimitările nete, distanțarea frapantă - narator vs. personaj = protagonista - reprezintă excepția. În
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
ușa din stânga a altarului [...]”. „Fără să vadă pe nimeni”: aceasta e marca emoției de vârf, o marcă, iată, discret pusă, cu mult firesc, fără urmă de afectare retorică. Notațiile, ca din afară, urma gândului și a stărilor lăuntrice, captată în tonalitatea stilistică a personajului (și montată în tipare de stil indirect liber), crescendo-ul emoției sugerate, toate acestea spun nu „analizei psihologice” și procedeelor predilecte subordonate ei: recursul la ele le-ar falsifica „lumii” și eroinei din Baltagul mentalitatea, imaginea, tonalitatea
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
tonalitatea stilistică a personajului (și montată în tipare de stil indirect liber), crescendo-ul emoției sugerate, toate acestea spun nu „analizei psihologice” și procedeelor predilecte subordonate ei: recursul la ele le-ar falsifica „lumii” și eroinei din Baltagul mentalitatea, imaginea, tonalitatea, cărora astfel de procedee nu li s-ar potrivi, resimțite ca străine lor, de către cititor. Intuiția și inteligența artistică i-au „dictat” lui Sadoveanu, artei sale, o altă abordare a necesarei dimensiuni interioare a prezenței personajelor în structura epicului din
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]