1,739 matches
-
fenomenală ca act. Mai mult, regulativul stabilește un sens, care, ce-i drept, nu are nici el funcție constitutivă, dar se definește el însuși numai prin raport cu aceasta. Regulativul, prin urmare, nu are de-a face cu aparența. Ideile transcendentale o creează pe aceasta numai atunci când depășesc registrul firesc al regulativului, asumându-și sarcini constitutiv-fenomenale. Absența" timpului se traduce în termenii criticii ca mod regulativ de funcționare a Ideilor transcendentale. De fapt, este vorba despre imposibilitatea intervenției celor trei modalități
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin urmare, nu are de-a face cu aparența. Ideile transcendentale o creează pe aceasta numai atunci când depășesc registrul firesc al regulativului, asumându-și sarcini constitutiv-fenomenale. Absența" timpului se traduce în termenii criticii ca mod regulativ de funcționare a Ideilor transcendentale. De fapt, este vorba despre imposibilitatea intervenției celor trei modalități de timporizare, totodată căi de constituire fenomenală: ca apercepție transcendental-originară sau timporizare prin categorie, ca imaginație transcendentală sau timporizare prin schema imaginativ-temporală, ca punere în formă a unui obiect sensibil
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpului se traduce în termenii criticii ca mod regulativ de funcționare a Ideilor transcendentale. De fapt, este vorba despre imposibilitatea intervenției celor trei modalități de timporizare, totodată căi de constituire fenomenală: ca apercepție transcendental-originară sau timporizare prin categorie, ca imaginație transcendentală sau timporizare prin schema imaginativ-temporală, ca punere în formă a unui obiect sensibil sau timporizare prin intuiția sensibilă. Orice pretenție de timporizare prin rațiune, dusă la bun sfârșit, conduce la aparență dialectică. "Absența temporală", așadar, nu este "fenomen" al dialecticii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
intelectului. De aceea, ne-ar mai fi îngăduit să luăm aparența nu ca ceva în sine nefiind nici o posibilitate în acest sens, cel puțin fiindcă nici o categorie nu i se poate aplica, așadar nici aceea a existenței ci după Ideea transcendentală pe care o însoțește în exercițiul constitutiv al acesteia. Aparența poate fi, astfel, schemă de aplicare constitutivă a Ideii transcendentale; și sunt atâtea scheme câte Idei. De aceea aparența suportă variații de la o idee la alta. Sub aspect tehnic, judicativul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acest sens, cel puțin fiindcă nici o categorie nu i se poate aplica, așadar nici aceea a existenței ci după Ideea transcendentală pe care o însoțește în exercițiul constitutiv al acesteia. Aparența poate fi, astfel, schemă de aplicare constitutivă a Ideii transcendentale; și sunt atâtea scheme câte Idei. De aceea aparența suportă variații de la o idee la alta. Sub aspect tehnic, judicativul constitutiv este cu totul dominant în dialectica transcendentală, ca parte a unei critici a rațiunii pure. Mai sus a fost
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al acesteia. Aparența poate fi, astfel, schemă de aplicare constitutivă a Ideii transcendentale; și sunt atâtea scheme câte Idei. De aceea aparența suportă variații de la o idee la alta. Sub aspect tehnic, judicativul constitutiv este cu totul dominant în dialectica transcendentală, ca parte a unei critici a rațiunii pure. Mai sus a fost arătat că raționamentul, în sens logic, reprezintă operația principală rațională. Dar raționamentul, cum însuși Kant susține, nu este altceva decât o judecată. De altfel, în privința paralogismelor rațiunii pure
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
numai din afara unității posibilității experienței. Relația dintre timp și necondiționat cuprinde încă multe sensuri ce așteaptă să fie constituite; dar numai prin aplicarea unei reducții non-judicative a dictaturii judicativului în varianta sa kantiană. Cu toate acestea, sensul judicativ-constitutiv al dialecticii transcendentale nu poate fi contestat. Prezentarea dialecticii kantiene a avut tocmai acest scop: să-i reconstituie sensul judicativ. 3.2.2.6. Concluzie În Critica rațiunii pure, Kant reconstruiește analitica și dialectica într-un sens judicativ-constitutiv tare; e drept, sunt schematizate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a face atât cu sensibilitatea, cât și cu intelectul, iar în ultimă instanță, ele constituie "posibilitatea experienței". Totuși, "ultimul" lor sens este acela al unei reducții: la timp. Potrivit cercetării de față, din punct de vedere operațional, analitica și dialectica transcendentale kantiene, ca părți ale logicii transcendentale, aceasta din urmă în mod necesar unită cu estetica transcendentală, se desfășoară astfel: 1. reducția (reducția transcendentală a conceptelor de spațiu și timp în sensul constituirii intuiției sensibile ca parte a unei constituiri fenomenale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și cu intelectul, iar în ultimă instanță, ele constituie "posibilitatea experienței". Totuși, "ultimul" lor sens este acela al unei reducții: la timp. Potrivit cercetării de față, din punct de vedere operațional, analitica și dialectica transcendentale kantiene, ca părți ale logicii transcendentale, aceasta din urmă în mod necesar unită cu estetica transcendentală, se desfășoară astfel: 1. reducția (reducția transcendentală a conceptelor de spațiu și timp în sensul constituirii intuiției sensibile ca parte a unei constituiri fenomenale); 2. deducția (deducția transcendentală a categoriilor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
experienței". Totuși, "ultimul" lor sens este acela al unei reducții: la timp. Potrivit cercetării de față, din punct de vedere operațional, analitica și dialectica transcendentale kantiene, ca părți ale logicii transcendentale, aceasta din urmă în mod necesar unită cu estetica transcendentală, se desfășoară astfel: 1. reducția (reducția transcendentală a conceptelor de spațiu și timp în sensul constituirii intuiției sensibile ca parte a unei constituiri fenomenale); 2. deducția (deducția transcendentală a categoriilor, în sensul unei constituiri fenomenale integrale, considerată sinteză formal-intuitivă); 3
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al unei reducții: la timp. Potrivit cercetării de față, din punct de vedere operațional, analitica și dialectica transcendentale kantiene, ca părți ale logicii transcendentale, aceasta din urmă în mod necesar unită cu estetica transcendentală, se desfășoară astfel: 1. reducția (reducția transcendentală a conceptelor de spațiu și timp în sensul constituirii intuiției sensibile ca parte a unei constituiri fenomenale); 2. deducția (deducția transcendentală a categoriilor, în sensul unei constituiri fenomenale integrale, considerată sinteză formal-intuitivă); 3. reconstrucția (constituirea fenomenală, prin schemele imaginației transcendentale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ale logicii transcendentale, aceasta din urmă în mod necesar unită cu estetica transcendentală, se desfășoară astfel: 1. reducția (reducția transcendentală a conceptelor de spațiu și timp în sensul constituirii intuiției sensibile ca parte a unei constituiri fenomenale); 2. deducția (deducția transcendentală a categoriilor, în sensul unei constituiri fenomenale integrale, considerată sinteză formal-intuitivă); 3. reconstrucția (constituirea fenomenală, prin schemele imaginației transcendentale și prin principiile inetelectului pur: axiome ale intuiției, anticipații ale percepției, analogii ale experienței și postulate ale gândirii empirice, a unității
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
transcendentală a conceptelor de spațiu și timp în sensul constituirii intuiției sensibile ca parte a unei constituiri fenomenale); 2. deducția (deducția transcendentală a categoriilor, în sensul unei constituiri fenomenale integrale, considerată sinteză formal-intuitivă); 3. reconstrucția (constituirea fenomenală, prin schemele imaginației transcendentale și prin principiile inetelectului pur: axiome ale intuiției, anticipații ale percepției, analogii ale experienței și postulate ale gândirii empirice, a unității posibilității experienței); 4. reducția (reducția la timp a tuturor operațiilor de constituire, adică a "prezenței" timpului; reducția la condiția
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
plănuită, ci construită ca atare. Din proiectul inițial filosoful a realizat numai două secțiuni din prima parte 155 și putem înțelege că mai cu seamă partea a doua ar fi fost o "critică" deși nu în genul analiticii și dialecticii transcendentale kantiene, nici în cel al analiticii și dialecticii logice aristotelice a trei reconstrucții filosofice despre timp și ființă: schematismul și concepția kantiană asupra timpului, fundamentul ontologic al lui cogito sum cartesian și conceptul aristotelic al timpului. Proiectul întreg ne îngăduie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și ființă, doar produsul unei distincții operate de intelect (ens rationis)."169 Nu este întâmplătoare, cred, referirea lui Heidegger la aceste două "specii" ale nimicului (nihil negativum și ens rationis) prezente la Kant, în sistematica speciilor nimicului de la sfârșitul "Analiticii transcendentale" (Critica rațiunii pure); și nici aceea la intelect, înțeles ca facultate de operare a unor distincții, facultate care posedă drept forme a priori categoriile (cum se cunoaște, în număr de douăsprezece). Heidegger a încercat, precum se știe, o interpretare fenomenologică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
precum și proiectul de "critică" ce ar fi trebuit să o completeze sunt așezate foarte departe de nucleul normativ al dictaturii judicativului. Sensuri non-judicative clare sunt cuprinse însă într-un fel de "teorie a elementelor" Dasein-ului, construită după toate rigorile "analiticii" transcendentale (depărtată, totuși, în privința structurii, regulilor valabile în spațiul său, limbajului și elementelor sale "inteligibile", dar nu și în privința sensului său ultim, de analitica transcendentală kantiană). Și Heidegger pune la punct o metodologie a rostirii filosofice, cu certe intenții regulative și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt cuprinse însă într-un fel de "teorie a elementelor" Dasein-ului, construită după toate rigorile "analiticii" transcendentale (depărtată, totuși, în privința structurii, regulilor valabile în spațiul său, limbajului și elementelor sale "inteligibile", dar nu și în privința sensului său ultim, de analitica transcendentală kantiană). Și Heidegger pune la punct o metodologie a rostirii filosofice, cu certe intenții regulative și constitutive prin raportare la condițiile de acreditare a discursului de tip filosofic: la el, a discursului ce are drept miză depășirea metafizicii. Nu ne-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre ființă" pe temeiul unor concepte cu valabilitate "analitică" (principiu, individual, universal, determinare, categorie, relație timp, spațiu etc.), dar structura teoretică astfel constituită are sensul de "ontologie". Kant operează o transmutare a metafizicii (așa cum ea fusese edificată istoric) în dialectică transcendentală, dar în acest fel, aceasta din urmă, paradoxal, devine o "critică" (adică a "filosofie", care are limite clare, căci ea nu poate fi decât o "disciplină" a rațiunii pure). Heidegger, de asemenea, construiește, pe temeiul diferenței ontologice, relevantă într-o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care ține de subiectul care judecă utilizând structura S P: "eu leg". Acesta introdus de Heidegger într-un comentariu la Kant poate fi așezat în analogie, în vederea înțelegerii sale, cu kantianul "eu gândesc" (însuși "eu leg" este semnificativ în analitica transcendentală kantiană, cum am văzut deja), deși în cazul acestuia din urmă (eu gândesc) este vorba despre mult mai mult decât în cazul lui "eu leg", luat în înțeles heideggerian, fiindcă și acest "formal" din urmă este dependent de apercepția originară
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
punerii în relație a materialului sensibil cu categoriile intelectului și, cumva, însăși apercepția originară; în a doua sarcină a sa, timpul este legat de o facultate de cunoaștere aflată între sensibilitate și intelect, numită de Kant, cum se știe, "imaginație transcendentală"; în cea de-a treia, de unitatea facultăților de cunoaștere. Doar prin funcția sa "imaginativă", prin schematismul timpului, în termenii lui Kant, conștiința transcendentală, în unitatea sa, asigură constituie cunoașterea.215 Poate nu este deloc întâmplător nici faptul că la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o facultate de cunoaștere aflată între sensibilitate și intelect, numită de Kant, cum se știe, "imaginație transcendentală"; în cea de-a treia, de unitatea facultăților de cunoaștere. Doar prin funcția sa "imaginativă", prin schematismul timpului, în termenii lui Kant, conștiința transcendentală, în unitatea sa, asigură constituie cunoașterea.215 Poate nu este deloc întâmplător nici faptul că la începuturile istorice ale filosofiei românești, într-un "poem filosofic" al lui Miron Costin, Viiața lumii, este tematizat tocmai timpul. Desigur, este vorba despre transpunerea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lungul istoriei filosofiei. Augustin, spre exemplu, susține că așteptarea (viitorului), amintirea (trecutului) și vederea (prezentului), toate așezate pe principiul prezentului atemporal, al veșniciei, țin de unitatea de existență umană, structurată după modelul Treimic. Kant, indicând drept suport al timpului subiectivitatea transcendentală, susținea, de asemenea, că doar ființării conștiente îi poate fi propriu timpul. Husserl, de asemenea, punea structura retențial-protențială a timpului, operațională în cazul oricărei constituiri obiectuale, pe seama fluxului conștiinței, al timpului imanent originar. Iar Heidegger, în analitica sa existențială, afirma
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
analogiilor cu filosofia kantiană, am putea spune că cele două ipostaze ale judicativului au drept corespondent mai degrabă principiile intelectului. Cele constitutive, anume axiomele intuiției și anticipațiile percepției, constituie ca atare obiecte, ceea ce înseamnă, în registru kantian, operare prin deducția transcendentală, adică prin "aplicarea" categoriilor intelectului la un material empiric divers, prin mijlocirea schemelor temporale ale imaginației. Cele regulative, anume analogiile experienței și postulatele gândirii empirice, nu constituie ca atare "obiecte" (fenomene, adică), ci pun în anumite relații obiectele constituite ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Husserl, Edmund, (1) Cartesian meditations. An introduction to phenomenology, Seventh Edition; trad. by Dorion Cairns; http://www.archive.org/details/. (2) Meditații cartesiene, trad. Aurelian Crăiuțu, Editura Humanitas, București, 1994. Husserl, Edmund, La crise des sciences européennes et la phénoménologie transcendentale, traduit par Gérard Granel, Gallimard, Paris, 1976. Husserl, Edmund, (1) Erfahrung und Urteil. Untersuchungen zur Genealogie der Logik, Felix Meiner Verlag, Hamburg, 1972. (2) Expérience et jugement. Recherches en vue d'une généalogie de la logique, traduit par D. Souche, PUF
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Ricoeur, Memoria, istoria, uitarea, p. 17. 7 Husserl, Ideen I, § 94; Idées directrices pour une phénoménologie, p. 328. 8 Pentru sensul termenului a priori, în folosirea lui în acest context, a se vedea: Imm. Kant, Critica rațiunii pure; îndeosebi "Dialectica transcendentală", Cartea a doua, Capitolul al treilea: "Idealul rațiunii pure". M. Heidegger, Problemele fundamentale ale fenomenologiei; Partea întâi, Capitolul întâi: "Teza lui Kant: ființa nu este un predicat real". Saul Kripke, Numire și necesitate; îndeosebi Prelegerea III. 9 Sensul "discursului" trebuie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]