4,624 matches
-
dau nici un nu me, aș face o 12 nedreptate fără a‐ i numi pe toți. Las cititorul să‐ i descopere pe rând, să le întipărească numele în memorie și să le păstreze o amintire pioasă. Ei și‐au jertfit viața transcriind‐o în paginile ziarelor și revistelor, pe a lor și pe a celor din jur, lăsându‐ne moștenire o lume despre care abia acum aflăm. Lucrarea lui Ion N. Oprea, originar din ținuturile Bârladului, pe care nu‐l rabdă inima
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
folclor cules de Al. Vasiliu, intitulat „Povești și legende" în colecția „Din viața poporului român". Tot în 1927 îi apare în revista „Șezătoarea" articolul „Obiceiurile tătărușenilor de la botez la cumetrie", începe să-și scrie „Amintiri din satul meu" și să transcrie „Amintiri din primul război mondial", ultima, un jurnal de front (1916-1918) care va apare după plecarea sa, în 1978 cu titlul „Focul cel mare". Învățătorul Al. Vasiliu Tătăruși a fost o flacără în literatura și folcloristica românească peste care, precum și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
descoperirea ADN-ului ca material genetic, și odată cu dezvoltarea biotehnologiei și o dată cu proiectul decodării genomului uman, cuvântului "genă" a Început să se refere mai ales la Înțelesul său din biologia moleculară, adică la segmentele de ADN pe care celulele le transcriu În ARN și le traduc (cel puțin În parte) În proteine. În vorbirea obișnuită, "genă" se referă mai ales la cauzele ereditare ale trăsăturilor și bolilor unei ființe vii de exemplu se presupune că există o genă a obezității. Mai
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
jurnale, de memorii. Trăim cu frenezie În viața altora. Trăim prin procură, În zilele și În nopțile unor scriitori (dar nu numai scriitori: politicieni, artiști, vedete de film...) care au avut răbdarea și harul și lipsa de umor de ași transcrie propria viață. De a și-o transcrie cu o Încăpățânată migală, cu un respect aproape mistic față de propria biografie. Genul autobiografic a debutat fără pretenția literarității. Fără orgoliul de a fi mai mult decât era. Agendă, memoriu, carnet, jurnal - primele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
viața altora. Trăim prin procură, În zilele și În nopțile unor scriitori (dar nu numai scriitori: politicieni, artiști, vedete de film...) care au avut răbdarea și harul și lipsa de umor de ași transcrie propria viață. De a și-o transcrie cu o Încăpățânată migală, cu un respect aproape mistic față de propria biografie. Genul autobiografic a debutat fără pretenția literarității. Fără orgoliul de a fi mai mult decât era. Agendă, memoriu, carnet, jurnal - primele scrieri (auto)biografice - se aflau mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
semi-parodicul romanelor gotice, În care Evreul ar fi stafia, demonul, spiritul negativ, Încarnarea forțelor malefice absolute. Pe de altă parte, nici autoportretul pe care și-l desenează sieși nu e cu nimic mai trandafiriu. De la prima la ultima pagină, Jurnalul transcrie imaginile apocaliptice ale unui spirit care nu se cruță nici pe sine. E conștient că relatările sale se vor constitui În portretul unui „degenerat și al unui decadent”. Mai mult, e un damnat care gândește În termenii degenerescenței și ai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
clipă de clipă alături de o femeie și copiii ei. Prea târziu pentru mai târziu. Prea târziu pentru a fi poet. Fascinația morții nu e decât prelungirea normală a setului de experiențe a-normale prin care trece și pe care le transcrie cu o rece impasibilitate. Nu are decât patruzeci și șapte de ani, dar consideră Închise toate conturile lui cu lumea: Ce să mai aștept de la viață? Nimic din cele pământești. Cu femeile s-a terminat; succesul mi-e complet indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
comunism - nu Îi satisface ambițiile metafizice. În aceeași linie, am putea vorbi despre un romantism virulent, despre o mistică prost asimilată, obligată să funcționeze Într-un teren impropriu: cel al ideologiei ce se substituie vieții. Nu toate paginile de jurnal transcriu aceeași intensitate a dorinței de a se sinucide. Uneori - foarte rar, e drept - Drieu are și Îndoieli. Dar dacă, În ultima clipă, prin cine știe ce mecanisme obscure, va prefera morții supliciul și dispariției rușinea prizonieratului? Dar dacă uluitoarele răsturnări de după război
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a percepe vizual realitatea. Sarcastică, se complace În jocuri absurde, doar pentru a mai descoperi o nuanță a disprețului În complicatul joc al descoperirii de sine: „Îmi Închipui că valorez ceva numai pentru că am nervi optici și pot Încerca să transcriu ceea ce ei percep. Ce proastă sunt!” Toate acestea trădează, desigur, o puternică, timpurie instabilitate emoțională. Lucruri care pentru alți adolescenți sunt firești, pentru ea devin covârșitoare pietre de Încercare. E reconfortant să descoperi, totuși, că peste toate aceste persistente autodenigrări
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În clipa În care găsește discursul literar care să descrie perfect, „poetic”, ceea ce ei i se pare că simte atât de prozaic. Refuzul constant al unuia dintre iubiții ei, Richard, e „validat” de câteva versuri ale lui James Joyce, care transcriu o egală disperare a celui abandonat: My heart, have you no wisdom thus to despair? My love, my love, my love, why have you left me alone? Acest scurt pansament psihic nu e, firește, suficient unei sensibilități care-și resimte
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
prozele lui Borges ori Într-un text al lui Carlyle se vorbește despre posibilitatea unei hărți de a cartografia Întreaga suprafață a planetei. Însă, În acest caz, harta s-ar suprapune pământului Însuși. În mod similar, un jurnal care ar transcrie Întreaga existență a individului-scriitor, până la urmă nu ar mai avea ce să spună: pentru că autorul nu ar face altceva decât să-și scrie propria existență! Jurnale deghizate După părerea Barbarei Johnson, intersecția ficțiune/realitate este deosebit de productivă În trei Împrejurări
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un crescendo necurmat, ele se acumulează, alcătuind un scenariu paralel, o sumă a ceea ce scapă ordinii instaurate de pactul dintre eu (persoana autorului de jurnal) și timp. Relația realitate-ficțiune tinde, la acest nivel, să dispară. Elementele de real sunt, odată transcrise În pagina de jurnal, doar un efect al realului, pe când partea de ficțiune se transformă Într-o realitate de gradul al doilea. Insomnia cuvintelor Există un spațiu pseudo-romanesc În care jurnalul intim Își satisface orgoliile de operă de creație. El
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a rezuma, relațiile dintre ficțiune și realitate În jurnalul intim sunt relații de Întrepătrundere. Așezat la mijloc, suferind presiunea unui eu sufocat de dorința de a se exprima, dar și pe aceea a unei realități exterioare care s-ar voi transcrisă până În cele mai mici amănunte, jurnalul se dovedește un gen al elipsei. El va spune foarte mult despre autorul său, Însă nu va spune niciodată totul. Imposibilitate conștientizată Încă de primele jurnale intime, care, aparent, cel puțin, mărturisesc doar intenția
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de jurnale are Întotdeauna de ales Între mai multe variante. Fiecare din ele plauzibilă, nici una suficientă cunoașterii. Aproximări pornind din același punct, aspirând doar la fragmentarismul viziunii. Cel care ține un jurnal optează Între a fi istoricul propriului său trecut, transcriindu-și ramificațiile experienței de viață, a afla diagnosticul, trăsăturile unui caracter sau a extrage, din adâncurile inconștientului, exemplele expresivității ființei. Discursul analizant este o construcție, un faire, pentru că spunerea, ca act al confesiunii, nu rămâne niciodată fără efect 29. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
prejudecăților sale. Actul de fundamentare a jurnalului intim este un pact cu viciul: cel care știe că vorbește fals este de-o extremă luciditate. Precizia descrierii provine din mecanica transpunerii trăitului. Scriitorul de jurnale e prea puțin atent la cum transcrie: legea de aur Îi cere să se observe doar În raport cu ceea ce scrie. Psihanaliștii cred că orice demers analitic se revendică principiului plăcerii. Discursul analizei este, Într-o anumită măsură poetic, adică pură creație. Doar că el e produs de identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Dorința de lămurire, de mărturisire, de autocunoaștere l-a premers, dorința de clarificare estetică Îl Împinge pe căi imprevizibile. Prin faptul că spune, Într-un limbaj propriu, o istorisire, jurnalul intim acoperă un spațiu Încă nelocuit al imaginarului. Altfel spus, transcrie obsesia necesității, a dorinței. A spune Înseamnă Întotdeauna și a inventa. A te supune unei reguli, chiar dacă n-ar fi decât dorința. Care, la rândul ei, implică o convingere: certitudinea că textul literar este, la Început, proiecția unui limbaj nou
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de indiferentă la stil, la efectele retorice și la efectele (ne)Întâmplătoare ale evenimentelor „narate”, scrierea jurnalului nu e scutită de o anumită doză de elaborare. Aceasta implică, precum orice activitate din sfera creației, o detașare de ceea ce va fi transcris. O detașare subminată de dorința mărturisirii, a relevării istoriei personale ca ficțiune. O destăinuire prin limbaj, printr-un limbaj care, codificat sau nu, răspunde necesității conștientizate În spațiul temporal scurs Între faptul trăit și remodelarea lui. Iar una din finalitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
respecte legea fundamentală, proiectul cu bătaie lungă al oricărui limbaj: rigoarea. Liber consimțita rigoare. Gradul de elaborare a jurnalului diferă, la același autor, de la epocă la epocă. După cum, și mai mult, de la autor la autor. Unele perioade ale vieții sunt transcrise cu o mai mare atenție la fidelitate, la efectul „artistic” al scrierii, altele, cu totală indiferență la aceasta. Explicațiile sunt de natură psihologică, dar și dictate de caracterul autorului sau de finalitatea jurnalului. Béatrice Didier 61 distinge, luând În considerare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pe deplin trăit. O modalitate de a eterniza, de a construi din neputințe edificiul solid al amintirii. Scrisul nu se suprapune niciodată trăitului, pentru că e reflectarea unei realități. Un autor de jurnale care ar scrie necontenit nu ar avea de transcris decât gestul propriei mecanicități. Intervalul pus, Întotdeauna, Între acești doi poli obligatorii ai jurnalului intim determină retrospectivitatea timpului scrierii. Pentru că, firește, orice formă a scrisului există doar În perspectiva unui timp recapitulativ. În ciuda voinței autorului de a-și controla toate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
belgiană și olandeză cât și franceză... un fel de realism vizionar pe care-l simt că se află în mine25. Ceea ce asimilase din pictură a fost transportat, în mare parte și în mod inconștient, în narațiuni. Clocea o idee, o transcria, o publica într-o versiune, apoi nu avea nici un scrupul în remodelarea și renumirea ei de multe ori, în forme diferite. A găsit multă înțelepciune în rescrierea vechilor cărți de nenumărate ori, ca și cum ar fi turnat vechiul vin în sticle
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
istoriei ordinului benedictin". Grija pentru exactitatea detaliului științific e, evident, parodică, întrucât realitatea palpabilă a textului nu poate fi confirmată, ci doar trucată. Iar rolul autorului Umberto Eco e și el trucat, tot parodic, unul modest, de simplu scrib care transcrie "din pură plăcere fabulatorie". Parodic este și incipitul propriu-zis al romanului, care face trimiteri intertextuale la Biblie pentru a ne arunca mai apoi în "cea mai neagră" confuzie. După un intertext solemn ("La început era Cuvântul și Cuvântul era la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
revelatorul "gata să lupte"), calm, fără ură, detașare. (3) Întoarcere la prezentare (element contextual). (4a) Prezentarea continuă. (4b) A doua sursă: imnul ofițerilor. Acesta conține un revelator de valori: "de la palatul lui Montezuma până la malurile din Tripoli", care poate fi transcris în valori ca disponibilitate și aventură. (5) A treia sursă este constituită din manualele școlare. Gesturile exemplare enumerate pot fi transcrise în valoarea eroismului. Valoarea patriotism este enunțată direct. (6a și c) Se revine la prezentarea actorului. (6b) Valoare explicită
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
imnul ofițerilor. Acesta conține un revelator de valori: "de la palatul lui Montezuma până la malurile din Tripoli", care poate fi transcris în valori ca disponibilitate și aventură. (5) A treia sursă este constituită din manualele școlare. Gesturile exemplare enumerate pot fi transcrise în valoarea eroismului. Valoarea patriotism este enunțată direct. (6a și c) Se revine la prezentarea actorului. (6b) Valoare explicită: voluntariatul. (7a) " Se îngrămădesc să se înscrie" poate fi interpretat ca un revelator de intensitate și de atracție. (7b) Valoare enunțată
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
H. Pierre), camaraderia. (10b) Eroism (transcris pornind de la exemple). (11) Supunere (transcrisă pornind de la absența răzmerițelor), fidelitate (enunțată), "absolută" (revelator de intensitate), spiritul apartenenței la grup. (12a) Spiritul apartenenței la grup (transcriere); revelator de intensitate: "se impune riguros". (12b) Valori transcrise pornind de la descriere: disciplină și ordine. Revelator de intensitate: "importanță capitală". (13) Aceleași valori, disciplină și ordine, reies din exemplele date. (14a) Acestora li se adaugă discreția (,,nețipătoare"). (14b) Valori enunțate: optimism. (14c) Modestie materială. (14d) Valoarea de gentleman este
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
ci înglobează un întreg ansamblu. A fi un gentleman presupune valori specifice, ca "a se ține de cuvânt", "a fi politicos", "a respecta femeile", "a fi în afara oricărei bănuieli" etc. (14e) Revelatorul "să nu se însoare prea repede" poate fi transcris prin valori ca temperanță și moderație. (15a) " Se consideră niște cruciați în luptă cu forțele răului" definește imaginea pe care ofițerii și-o construiesc despre ei înșiși și se referă la o valoare ca adevărul moral, care este și ea
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]