1,763 matches
-
satului ardelenesc. Un sat care în prozele lui se numește Apud și are o serie de semnalmente ieșite din comun, fiindcă - explică, precaut și prevenitor, undeva naratorul - „pe aici așa-i realitatea”. De fapt, trădând un gen proxim comun, universul transilvan al tinerilor prozatori din decada a noua a secolului trecut este de fiecare dată altul, în funcție de ochiul care îl privește și mai ales de vocea care îl povestește. În plus, Apudul nu este un mediu etanș, aflându-se în regim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
a trece de la ortodoxie la catolicism. Cel de-al treilea episcop al Bisericii Unite cu Roma catolică, Ioan Inocențiu Micu-Klein - considerat de Lucian Blaga „cel mai de seamă om politic pe care l-a dat neamul românesc din această țară transilvană” -, întocmește planul de întemeiere la Blaj a mai multor școli, plan înfăptuit, din 1752, de succesorul său, Petru Pavel Aaron, dezvoltat de următorii episcopi, care extind rețeaua școlilor în limba română pe tot cuprinsul principatului. Elevii eminenți aveau să își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
Constantin Cubleșan, „Dumnezeu în bucătărie”, ST, 1995, 4-5; Constantin Cubleșan, D. R. Popescu - 60, ST, 1995, 7-8; Valentin Silvestru, Omul de teatru, L, 1995, 35-36; Eugen Simion, D. R. ’60, L, 1995, 40; D.R. Popescu, DRI, IV, 160-210; Petrescu, Studii transilvane, 133-158; Cosma, Romanul, II, 78-84; Glodeanu, Dimensiuni, 57-66; Perian, Pagini, 177-180; Poantă, Dicț. poeți, 168-170; Dicț. analitic, II, 37-39, III, 339-341; Dicț. esențial, 680-683; Ghițulescu, Istoria, 291-306; Maria-Luiza Cristescu, Politici ale romanului românesc contemporan, București, 2001, 80-87; Manolescu, Lista, II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
respectiv, 5 seminarii teologice (8). Românii din Transilvania solicitaseră, încă din 1848, o universitate în limba maternă. Se crease doar o catedră de limba română pe lîngă Universitatea din Cluj, la care predarea se făcea însă în limba maghiară. Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), creată în 1861, a acordat, în perioada de care ne ocupăm, un interes sporit problemelor școlii. În 1900 celor trei secții existente (literară, istorică, științe naturale și fizică) li s-au adăugat
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
binele comun", cinstea, omenia, atitudinea paternă față de noile generații. El trebuie să fie mereu un "exemplu de virtute, de moralitate, de modestie". Căci e modelul la care se raportează cei din jur, funcția lui socială comportă gravitate. De unde concluzia "peregrinului transilvan", el însuși pedagog de elită: "Vai învățătorul care dă ocaziune de scandal, vai învățătorul fără conștiință, vai învățătorul mercenar! Ministerul (adică serviciul n.n.) învățătorului e iremunerabil, e fără preț!" Se poate spune că nu există un apelativ mai cuprinzător, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lucru și mai stăruitor acest spirit, ceea ce a dus la crearea de societăți care au jucat apoi un rol de seamă în renașterea noastră morală și politică. Societatea filosofească (1795) și Astra (1861) sunt repere memorabile. În contact cu iluminismul transilvan, de altfel, un grup de munteni au înjghebat la Brașov Societatea literară (1821), pe temeiul căreia avea să crească (1827) o alta, anonimă, socotită de Xenopol ca "strămoșul Academiei Române". Atunci a apărut la Iași Societatea de medici și naturaliști (1830
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Clujului, avându-i ca maeștrii pe corifeii Școlii Medicale Ardelene, amintindu-i cu pioșenie pe profesorii Iuliu Hațeganu, Ion Goia, Victor Papilian, Grigore Benetato, Alexandru Pop, Petru Bruda, care au onorat și au ridicat pe culmi de înaltă școală medicina transilvană. Atras încă de pe băncile facultății de mirajul artei și măiestriei specialității chirurgicale, specialitate izvorâtă din dragostea și devoțiunea pentru viața semenilor, se dăruiește acesteia cu toată capacitatea, puterea de muncă și temeritatea, preț de peste 50 ani, dintre care 46 închinați
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
de pedagogie muzeală, acesta reprezentînd una din ofertele tentante de învățămînt alternativ. Clase de elevi din învățămîntul primar și gimnazial au fost integrate programului, iar în atelierul de creație, copiii deprind cunoștiințe despre tradiții, port, dar și elemente ale culturii transilvane și nu numai. Aceste activități se desfășoară și în colaborare cu Muzeul de Etnografie Universală "Franz Binder" din Sibiu 5. Primul program "MUZEUL CEA MAI BUNĂ ȘCOALĂ DE EDUCAȚIE CULTURALĂ TRADIȚIONALĂ" își propune să intervină educațional în condițiile în care
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
Pituț], VR, 1991, 6 (semnează Cezar Baltag, Gheorghe Istrate, Gheorghe Grigurcu); Andrei Grigor, Singurul Gheorghe Pituț, L, 1992, 45; Constantin, Complicitatea, 154-157; Alex. Ștefănescu, Poetul ca moralist, RL, 1995, 42; Adrian Popescu, Arhetipala casă, ST, 1995, 12; Vasile Spiridon, Existența transilvană, LCF, 1996, 6; Munteanu, Jurnal, VI, 107-120; Rodica Mureșan, Gheorghe Pituț. De veghe în cuvânt, Timișoara, 1998; Rotaru, O ist., V, 317-320; Grigurcu, Poezie, II, 240-249; Dicț. scriit. rom., III, 757-759; Popa, Ist. lit., II, 313-314; Roxana Racaru, Glasuri dulci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
Bârna, Banalități interesante, CC, 1996, 6-7; Marian Victor Buciu, Breban. Eseu despre stratagemele supraviețuirii narative, Craiova, 1996; Micu, Scurtă ist., III, 148-158; Laura Pavel, Antimemoriile lui Grobei, București, 1997; Petre Isachi, Ioan Lazăr, Anotimpurile romanului, Bacău, 1997, 356-402; Petrescu, Studii transilvane, 78-79; Glodeanu, Dimensiuni, 82-86; Laura Pavel, Întoarcerea lui Raskolnicov, APF, 1998, 2; Dicț. analitic, I, 105-108, 322-324, II, 210-212, 231-233, IV, 420-421; Perian, Pagini, 162-165; Cărtărescu, Postmodernismul, 331-332; D. Țepeneag, O epistolă rămasă într-un sertar, F, 2000, 5; Marian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
Povestiri din cartierul de Est, RL, 1991, 34; Lovinescu, Unde scurte, II, 96-99, 228-231; Poantă, Scriitori, 17-19; Dorin Iancu, Exegi monumentum, ST, 1994, 12; Alex. Ștefănescu, Titus Popovici, RL, 1994, 48; Petraș, Lit. rom., 19-21; Mănucă, Analogii, 210-215; Petrescu, Studii transilvane, 58-63; Gabriel Dimisianu, Un Procopius român, RL, 1998, 28; Dan Croitoru, Cronica unei „iepoci”, RL, 1999, 7; Daniel Cristea-Enache, O carte perversă, ALA, 1999, 483; Bogdan Popescu, Gloria postumă, CC, 2000, 4-8; Gheorghe Grigurcu, Duplicitatea lui Titus Popovici, RL, 2000
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
nu erau nicidecum emanciparea și unitatea națională, ci din contra, disoluția națională. Iată, în acest context, opinia lui Octavian Goga, opinie mai mult decât evocatoare pentru descrierea climatului politic al epocii în articolul său „Mustul care fierbe” în care bardul transilvan spunea; „mișcarea studențească, cum s-a mai spus des în Țara Noastră, e o izbucnire de protestare a instinctului național ia noi, un strigăt de afirmare a adevărurilor organice ale unui neam, nesocotite de inconștienți sau batjocorite de elemente distructive
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și Psaltirea (1570), tipărite de Coresi au făcut ca pentru prima dată cuvântul lui Dumnezeu să poată fi auzit și înțeles în propria limbă, ceea ce în opinia lui Paulescu însemna un important pas înainte. Calvinismul, devenind foarte puternic în zona transilvană, și- a manifestat dominația asupra bisericii românești, impunându-i chiar o serie de rigori umilitoare ca de exemplu: validarea alegerii unui mitropolit se făcea după ce acesta depunea o declarație de acceptare a catehismului calvin, care însemna printre altele înlăturarea icoanelor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
operei lui Ion Codru-Drăgușanu, A. abordează cazul unui scriitor descoperit târziu. Deși nu a fost un anonim în epoca sa, ci un personaj cu o biografie interesantă (revoluționar, «aventurier», călător, funcționar disciplinat), abia în secolul al XX-lea autorul Peregrinului transilvan este valorizat ca scriitor, prin contribuția editorială și critică a lui N. Iorga și a lui Șerban Cioculescu. Autoarea reia toate datele cazului și, după un succint excurs biografic, procedează la o analiză sistematică a elocventului memorial al Drăgușanului, având
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285388_a_286717]
-
își fac acum intrarea pe scena publică. Dinspre PNȚCD, Corneliu Coposu, președintele partidului renăscut, și Ion Rațiu, care revine în patrie după un exil de patru decenii. Chiar dacă se deosebesc radical și ca fire, și ca imagine, ambii reprezintă tradiția transilvană a Partidului Național, pivotul luptei pentru drepturile românilor și pentru Marea Unire. Rațiu se refugiase la Londra, unde devenise un om de afaceri respectat și prosper, cu legături strânse cu restul exilului românesc din Occident. Coposu împărtășise soarta majorității liderilor
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Dezbaterile în jurul noii constituții devin atât de acute în 1991 încât împing partidele de opoziție, și mai ales PNȚCD, să cheme la boicotarea referendumului, fără alt rezultat decât acela de a da credit acuzațiilor de monarhism și/sau de secesiune transilvană în favoarea Ungariei. Aceste teme dăinuie cu tenacitate în imaginarul ostil partidelor istorice: în 1996, candidatul CDR la președinție nu ar fi izbutit să adune suficiente voturi dacă nu ar fi promis solemn că, odată ales, nu va accepta organizarea vreunui
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de lozinci șovine și îi huiduiseră copios pe reprezentanții partidelor de opoziție, cu participarea entuziastă a primului ministru Petre Roman și sub privirea zâmbitoare și indulgentă a președintelui Ion Iliescu. Faptul că tocmai aceste partide PNL, PSDR și viitorul nucleu transilvan al PNȚCD, Partidul Național Român, condus atunci de Iuliu Maniu fuseseră forța politică decisivă în procesul Marii Uniri nu părea să fie cunoscut nici măcar istoricilor de casă ai lui Ion Iliescu, și cu atât mai puțin susținătorilor FSN. În anul
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
din vechi lecturi”). Livrescul nu e însă prilej de paradă a unei erudiții reci, ci trăire de voluptăți estete. Formula definitivă e revelată de pendularea între „panta clasică din miazăzi” și o jouissance de vivre cu cețuri de burg medieval transilvan și ingrediente de oțiu oriental: „Mi-e groază de sofismul sintetic și cu vogă / și care moleșeala din sânge mi-o abrogă, / cum și de postulatul lansat de Euclid / pe-un crug lucid” - stare tradusă în seducția baladescului (pândit însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
și eruditul M. începe cea mai fecundă perioadă a vieții, când scrie și publică, colaborează la Lexiconul de la Buda, face traduceri și îngrijește calendarele românești ale tipografiei. Toate se constituie într-o operă complexă, care răspundea principalelor deziderate ale iluminismului transilvan, dând substanță Școlii Ardelene. Prima scriere a lui M., Procanonul (alcătuită în 1783, dar publicată abia în 1894), este și cea dintâi atestare a alinierii sale la spiritul timpului. Urmărind îndeaproape argumentele unei lucrări a lui Justinus Febronius, el propune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
Creația îmi pare ca o continuă asceză. Confesiuni de atelier” (interviu cu Ion Vlasiu), TR, 1972, 22; Ardeleanu, „A urî”, 42-46; Vlad, Convergențe, 329-342; Dan Culcer, „În spațiu și timp”, VTRA, 1973, 8; Baltazar, Evocări, 287-301; Anton Cosma, Univers epic transilvan, VTRA, 1979, 5; Zaciu, Lancea, 33-38; Edgar Papu, O sinteză romanescă, LCF, 1984, 8; Negoiță Lăptoiu, [Ion Vlasiu], ST, 1984, 5; Călin Demetrescu, Ion Vlasiu, București, 1984; Dan Grigorescu, Autoportretul lui Ion Vlasiu, RL, 1985, 10; Anton Cosma, Ion Vlasiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
au dus la crearea acestei situații merită a fi punctate: Transilvania a fost cucerită de ungurii stabiliți în Câmpia Panonică în multiple stadii, începând cu sfârșitul secolului al IX-lea și prelungindu-se până spre anul 1200. Mărimea suprafeței teritoriului transilvan, pe fondul deficitului demografic al ungurilor, a determinat regalitatea ungară să apeleze la serviciile sașilor și secuilor, populații care au primit pământuri (și privilegii) în zonele de frontieră cu scopul de a consolida militar noile achiziții teritoriale. Afirmarea independenței Țării
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Nationum, în 1437, ca reacție la Răscoala de la Bobâlna. Semnat între cele trei națiuni dominante politic reprezentate de nobilii maghiari, orășenii sași și răzeșii secui, pactul a consfințit retrogadarea juridică a românilor la statutul de națiune "tolerată". Ulterior Reformei, spațiul transilvan a devenit un focar al protestantismului. Edictul de la Turda emis de către Dieta Transilvană în 1568 a proclamat libertatea de conștiință și toleranța religioasă, consacrând cele patru "religii recepte" (catolică, luterană, unitariană și calvină). Religia ortodoxă, a populației de etnie română
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
națiuni dominante politic reprezentate de nobilii maghiari, orășenii sași și răzeșii secui, pactul a consfințit retrogadarea juridică a românilor la statutul de națiune "tolerată". Ulterior Reformei, spațiul transilvan a devenit un focar al protestantismului. Edictul de la Turda emis de către Dieta Transilvană în 1568 a proclamat libertatea de conștiință și toleranța religioasă, consacrând cele patru "religii recepte" (catolică, luterană, unitariană și calvină). Religia ortodoxă, a populației de etnie română, beneficia, la fel ca națiunea română, de statutul de "tolerată". Cu acest edict
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fost inaugurată prin asidua muncă a episcopului Micu, desfășurată între 1729 (anul instalării în funcția eclezială) și 1751 (anul în care, din exil, a demisionat din această calitate, punând punct episcopatului său). Numeroasele sale memorii adresate curții imperiale și Dietei transilvane solicitau drepturi civile pentru cler și "națiunea" română, revendicările sale fiind fundamentate prin recursul la trei argumente crucis: a) vechimea românilor pe teritoriul Transilvaniei, ca descendenți ai romanilor (episcopul Klein este creditat de către K. Hitchins [1987, p. 40] ca avansând
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
granițele exclusiviste ale elitei sociale își atinge momentul de maximă extensiune în 1744 cu prilejul Sinodului convocat de episcopul uniat în vederea organizării luptei pentru emanciparea românilor transilvăneni. În cadrul acestuia, națiunea română este lărgită pentru a deveni coextensivă cu întreaga românine transilvană. Înainte de plecarea sa la Viena, unde a fost solicitat să se prezinte pentru a da seama în fața autorităților imperiale pentru acțiunile sale revendicative - în urma căruia avea să fie mazilit, fostul episcop luând calea surghiunului roman - Micu-Klein a convocat un sobor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]