3,521 matches
-
ei era complet trează. Se strângea și se desfăcea, eliberând tot extazul din trup În Înfloriturile ei secrete. Ceea ce făceam Împreună, eu și Obiectul, era guvernat de aceste reguli lejere. Nu eram prea meticuloase În privința detaliilor. Ceea ce ne ținea atenția trează era faptul În sine, că se Întâmpla: sexul se Întâmpla. Acesta era lucrul cel mare. Ceea ce se petrecea exact, ce și de unde venea, era de importanță secundară. În plus, nu aveam mare lucru drept termen de comparație. Nimic În afară de noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fel de cârlig care ne lega, mai degrabă stimulând părțile exterioare ale Obiectului și nu penetrându-i interiorul. Dar se pare că era destul de eficientă. Căci după primele câteva nopți o dorea. O dorea, chiar dacă nu arăta limpede că e trează. În timp ce o Îmbrățișam, În timp ce ne mișcam și ne Înnodam languros, atitudinile de insensibilitate ale Obiectului includeau poziționarea favorabilă. Nimic nu era oferit sau mângâiat. Nimic nu era țintit. Dar exercițiul a creat În Împerecherile noastre nocturne o gimnastică fluidă. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ecourile stinse ale clopotului de cristal. O informație esențială se ridica din adâncurile ființei mele. Informația respectivă Îmi stătea pe limbă și totuși nu ieșea la suprafață. Un lucru era sigur: totul avea, Într-un fel, legătură cu Obiectul. Stăteam trează și mă gândeam la ea, mă Întrebam unde era și tânjeam Îndurerată. Mă gândeam și la Detroit, la parcelele goale cu iarbă palidă ridicându-se Între casele condamnate și cele rămase Încă În picioare, la râul cu balustrada sa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tresărit. A deschis ușa. ― Urci sau ce faci? ― Vin acum, am spus. Cabina nu era curată. Călătorea deja de ceva vreme și pe-acolo erau aruncate tot felul de cutii de mâncare și sticle. ― Treaba ta e să mă ții treaz, spuse camionagiul. Când a văzut că nu răspund imediat, s-a Întors spre mine. Avea ochii roșii. Și mustața de tătar, și perciunii lunguieți Îi erau roșcați. ― Să vorbești Întruna, spuse el. ― Despre ce vrei să vorbim? ― Să mor dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ce mai spun? ― Ce? ― Că indienii sunt cei care au scris Constituția! Constituția Statelor Unite! Până la urmă el a fost cel care a vorbit mai tot timpul. Eu am spus foarte puține. Dar prezența mea a fost suficientă ca să-l țină treaz. Vorbind despre indieni, și-a amintit de meteoriți. Era un meteorit În Montana despre care indienii credeau că e sacru și apoi m-am trezit că-mi spune despre priveliștile celeste pe care te obișnuiești să le vezi dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
autostradă, s-a oprit la un magazin alimentar ca să mai ia niște bere. Am mai mers cu mașina cam o oră. Scheer a băut multe beri. Și eu am reușit să termin una sau două. Nu eram câtuși de puțin treaz și mi-era somn. M-am sprijinit de portiera mea, privind pe geam cu ochii tulburi. O mașină albă, lungă, trecu pe lângă noi. Șoferul se uită la mine, zâmbind, dar eu deja adormeam. La câtva timp după aceea, Scheer m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ni le petreceam la Clubul 69, așteptând pe lângă bazin, plictisiți, drogați, chicotind, nefericiți. Dar te obișnuiai și cu asta. Învățai să iei hapurile potrivite și să-ți scoți grijile din minte. În timpul zilei Zora și cu mine eram tot timpul treji. Ea scrisese deja o sută optsprezece pagini din carte. Erau bătute la mașină pe cea mai subțire hârtie pe care am văzut-o vreodată, ca o foiță de ceapă. Așa că manuscrisul era perisabil. Trebuia să ai grijă când umblai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
această penurie, Milton ambală motorul Cadillacului Eldorado și când nici asta nu mai păru de ajuns, deschise servieta de pe scaunul de alături și privi, la lumina bordului, cei douăzeci și cinci de mii de dolari dinăuntru, În teancuri de bancnote. Mama era trează când Milton se strecurase afară din pat, cu mai puțin de o oră Înainte. Stând Întinsă pe spate, Îl auzise cum se Îmbracă pe Întuneric. Nu-l Întrebase de ce se trezea În creierii nopții. Pe vremuri l-ar fi Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Aneriu Dutrumof și, după grimasele făcute de "șeful" său, înțelese că e de rău, iar în lipsă de inspirație a trimis după mine. Rămăsese peste noapte. Făcuseră cu rândul. Cincizeci de elevi rămăseseră doar în fața cancelariei. Stăteau câte două ore treji și apoi schimbau. Pe coridoare erau patrule permanente de câte cinci elevi. Și aceștia făcuseră cu schimbul. Nimeni nu intrase, nimeni nu ieșise. Urcaserăm dealul, ce mai rămăsese de urcat, și acum eram la poarta colegiului. Îl trimisesem la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ți-ar strica unul acum. De ce nu te duci acasă să prinzi un pui de somn? Îți aduci și bagajul! Ai timp până la noapte. Cum au plecat profesorii? Remarca mea nu-i convenea deloc, chiar dacă aveam dreptate. Stătuse toată noaptea treaz și trebuie, de voie, de nevoie, să doarmă cel puțin câteva ore. Am să plec... cândva. Am să dorm când am să mor. Nu știu când au plecat profesorii. Nici nu cred că au plecat, zise după o pauză. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cel puțin câteva ore. Am să plec... cândva. Am să dorm când am să mor. Nu știu când au plecat profesorii. Nici nu cred că au plecat, zise după o pauză. Am făcut cu rândul. Câțiva dintre noi au stat treji, iar ceilalți au dormit. Când au simțit că nu mai pot sta, i-au trezit pe ceilalți. Eu am stat toată noaptea. Dacă e să faci ceva, faci cu mâna ta. Nu s-a întâmplat nimic deosebit. Absolut nimic. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
M-am gândit că poate au ieșit pe fereastră. Știi... de la etajul unu până la parter nu e chiar atât de mult spațiu, dar geamurile erau închise, și ele se închid doar din interior... la ușă a stat tot timpul cineva treaz. Eu n-am închis un ochi toată noaptea. Și cum au putut dispărea, Corvium? Cum? Într-adevăr... cum? întrebai intrigat. Mă acuzi că aș fi adormit în timpul nopții? Nu, Aneriu. Stai liniștit. Vorbeam cu glas tare. Nu te impacienta. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de întrebări, gândurile, cel puțin o parte din ele, îmi zburau la Ana, care stătea la câțiva centimetri departe de mine. Atât de frumoasă! Atât de minunată! Avea niște trăsături atât de frumoase, când dormea... E adevărat că atunci când era trează era și mai frumoasă, dar era răpitoare și acum. Atât de fină... Și ochii... Ochii ei care mă priveau.... MĂ PRIVEAU? Era trează! Într-adevăr era trează. Deși cu ochii împăienjeniți de somn, se uita la mine. Vai de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
frumoasă! Atât de minunată! Avea niște trăsături atât de frumoase, când dormea... E adevărat că atunci când era trează era și mai frumoasă, dar era răpitoare și acum. Atât de fină... Și ochii... Ochii ei care mă priveau.... MĂ PRIVEAU? Era trează! Într-adevăr era trează. Deși cu ochii împăienjeniți de somn, se uita la mine. Vai de mine! zise ea cu o voce abia auzită. Am adormit cu becul aprins așteptându-te. Închide-l, te rog, Corvium, și hai la culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Avea niște trăsături atât de frumoase, când dormea... E adevărat că atunci când era trează era și mai frumoasă, dar era răpitoare și acum. Atât de fină... Și ochii... Ochii ei care mă priveau.... MĂ PRIVEAU? Era trează! Într-adevăr era trează. Deși cu ochii împăienjeniți de somn, se uita la mine. Vai de mine! zise ea cu o voce abia auzită. Am adormit cu becul aprins așteptându-te. Închide-l, te rog, Corvium, și hai la culcare! Îmi vine greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dat și dispăru complet. Vagabonzii, văzând că nu e nimic de făcut, se cuibăriră într-un colț și adormiră grămadă, unul peste altul, într-un mod drăguț. La fel făcură și majoritatea celor nouă. Corvium, însă, și cu Helur rămaseră treji, unul pentru că nu putea să doarmă, iar celălalt pentru că era obișnuit cu lipsa somnului. Ce era bomba aia, Altanovici? Ieșiseră deja din oraș și acum parcă zburau deasupra câmpiilor ninse din regiune. Dealurile se înălțau și coborau în dreapta și în stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Se îndreaptă șontâcăind către o catedră din lemn cu spătarul puțin înclinat și curbat. Când să se așeze, se împiedică ușor de picioarele scaunului, care nu sunt drepte, ci lejer arcuite spre exterior. Suduie molcom, după care se con cen trează o vreme să-și aranjeze pliurile togii. Ridică în cele din urmă privirea spre Trio și mormăie gân găvit: Credeați că am să mușc o asemenea momeală ieftină? Pământiu la față, Trio Fulcinius nu îndrăznește să se uite la principe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-ți face griji! Rufus bagă de seamă că e a doua oară când refuză să-i dez văluie ce l-a îndemnat să-și părăsească meleagurile natale. Întreabă așadar cu nonșalanță: — Care? — Zarul. — La beție? — Ba cât se poate de treji, că e lucru serios. Pe naiba! Noi îl jucăm cu patimă oarbă, îl contrazice germanul. — Nu, zău? îl ironizează Pusio. Când nu mai ai nimic de arvunit... — Da!? face Rufus, de data asta curios. — ...cu ultima aruncătură, îți pui la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nostalgic la sacrificiul grecilor, care se îngemănează cu artele muzicale și poezia. Acolo, lirica s-a născut tocmai din cul tul religios, pe când la ei pițigăiala asta e menită să confere mai multă solemnitate evenimentului. Ca să se forțeze să rămână treaz, își concentrează atenția pe gesturile principelui. Un micuț camillus îi ține la îndemână farfurioara cu tămâie. Plictisit, își maschează un nou căscat cu un rânjet larg. Se schimbă apoi de pe un picior pe altul. A amorțit de atâta nemișcare. Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ele își dorea să fi fost altcineva. Până de curând, Jemima a arătat foarte puțin interes pentru sexul opus. Da, și-a pierdut ea virginitatea, dar n-a simțit niciodată cum e să tânjești după cineva, cum e să stai trează toată noaptea, rugându-se ca el să te observe și înfiorându-te la gândul că n-o să simtă niciodată la fel. ― Mimey! Reveria mea e întreruptă de o voce pe care o știu prea bine. Mă întorc încet, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
acești oameni frumoși? La 10.30, Jemima se uită la ceas. ― Rahat, strigă ea. Trebuia să fiu acasă. ― N-ai grijă, chicotește Lauren. Joacă după Reguli! Fă un pic pe inabordabila! ― Trebuie să plec, spune Jemima, care este puțin mai trează decât Lauren, și ai face bine să mergi și tu. ― Nu! spune Lauren, lovind cu pumnul în masă ca să-și sublinieze ideea, numai că ratează masa și ajunge să-și dea cu pumnul în coapsă. Mai stăm! mai spune ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
respectivă? Există doar un leac, și acela e cafeaua. Încercând din greu să mă concentrez la ce e în bucătărie, îmi fac o cafea neagră tare care pare să aibă efectul dorit cincisprezece minute mai târziu: mă simt mult mai trează decât atunci când am ajuns acasă. Dar unde naiba e Brad? A zis că va fi acasă pe la 9. Atunci de ce nu-i aici? Cu cât mă gândesc mai mult la asta, cu atât îmi fac mai multe griji. Dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
enigmă n-esplicată Și veghiaz-o stâncă arsă dintre nouri de eres. {EminescuOpI 32} Bolliac cânta iobagul ș-a lui lanțuri de aramă; L-ale țării flamuri negre Cîrlova oștirea chiamă, În prezent vrăjește umbre dintr-al secolilor plan; Și ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii, Palid stinge-Alecsandrescu sânta candel-a sperării, Descifrând eternitatea din ruina unui an. Pe-un pat alb ca un lințoliu zace lebăda murindă, Zace palida vergină cu lungi gene, voce blândă - Vieața-i fu o primăvară
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
valea scăldată în lumina lunii. Fără îndoială că zăpada de acum câteva zile se prefăcuse în țurțuri ce sclipeau acum în beznă, iar casele țăranilor erau liniștite ca niște morminte. Doar soția sa, Riku, și încă trei-patru oameni erau încă treji așteptând întoarcerea sa lângă vatră. Câinele avea să latre, ciulind urechile la pașii lor, iar caii aveau să se trezească și să tropăie în grajdurile mirosind a paie ude. Un mirosul greu de paie ude umplea și temnița în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dintr-un coșmar În care capul Însângerat al leului se afla deasupra sa, și, trăgând cu urechea În timp ce inima-i zvâcnea În piept, Își dădu seama că soția sa nu se află În celălalt pat de campanie din cort. Rămase treaz, conștient de această absență, timp de două ore. La capătul acestui interval, soția lui se reîntoarse În cort, ridică plasa pentru țânțari și se strecură cu plăcere În pat. — Unde ai fost? se auzi În Întuneric vocea lui Macomber. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]